Condamnarea comunismului – legaturi bolnavicioase (de Sabina Fati)

Impotriva condamnarii comunismului s-au mobilizat forte importante din politica si din mediul universitar care, cu ajutorul unor trusturi de presa prietene, incearca sa compromita Raportul Tismaneanu.

In spatele acestor cercuri se afla fie reprezentanti ai elitei nationalist-ceausiste, cu urmasii lor tineri si foarte tineri pe care i-au crescut si promovat, fie politicieni formati la scoala propagandei PCR sustinuti de noii lor tovarasi de drum, fie oameni ai fostului sistem care si-au creat putere si influenta in mediul de afaceri si in cel politic, folosindu-se de informatiile si relatiile

extrase din vechile pozitii pe care le detineau inainte de 1989 si poate si in anii urmatori.

Angajarea lor excesiva impotriva unui gest oficial cu valente mai degraba simbolice decat practice sugereaza teama acestora fata de o eventuala punere in practica a condamnarii comunismului. Aceasta punere in practica a inceput, de fapt, odata cu decizia presedintelui de a obliga serviciile secrete sa transfere toate dosarele din perioada predecembrista la CNSAS.

Multe dintre documentele inoportune pentru politicienii de astazi au fost probabil distruse de mult, iar pe de alta parte dosarele considerate de siguranta nationala vor ramane la dispozitia acestor servicii, care nu s-au dovedit foarte dornice sa participe la exorcizarea trecutului.

Cu alte cuvinte, e posibil ca personaje importante din afaceri, mass-media sau politica sa se regaseasca in dosare bine ascunse de structurile secrete. In Parlament exista o majoritate declarata pro-comunista, formata din PSD, PRM si PC, presa romaneasca se afla, cu foarte putine exceptii, in mainile unor persoane cu biografie discutabila si vadite interese in zona politicii si afacerilor.

Presedintele Basescu a reluat si zilele acestea constatarea sa mai veche: „Toate segmentele vietii noastre – sociale, politice, economice, media – sunt puternic afectate de ramasitele comunismului”, iar „in momentul de fata foarte multi dintre oamenii puterii comuniste sunt oameni cu o putere economica extraordinara”.

Peste tot in statele foste socialiste din Europa Centrala, familiile nomenklaturistilor sau ale celor care au avut functii impor-tante in aparatul birocratic al regimului trecut au prosperat, fiindca ele aveau informatii, relatii, baza materiala pentru a porni imediat afaceri si stiinta de a le conduce.

Diferenta este ca, in multe dintre aceste state, comunistii cu staif au renuntat, nevoiti de lustratie sau benevol, sa mai faca politica, restrangandu-se doar la acapararea sectorului economic. Incalceala nesanatoasa a politicului cu afacerile nu a luat anvergura romaneasca, iar mass-media nu au fost viciate in aceeasi masura ca aici, tocmai fiindca apele s-au despartit la vreme.

De aceea condamnarea efectiva a comunismului romanesc va mai fi inca boicotata de aceasta legatura bolnavicioasa a vechiului regim cu noul sistem.