Condamnarea lui Dragnea, un mic test pentru Ponta

Condamnarea lui Liviu Dragnea in prima instanta a provocat obisnuitele reactii impotriva procurorilor, venite dinspre zelosii aparatori ai borfasilor si a generat solidarizare in interiorul PSD. Mai multe organizatii si-au manifestat sustinerea fata de „tatucul baronilor”, cerandu-i sa nu demisioneze din functiile detinute in partid. Emotionati in fata acestui val de adeziune mediatica, liderii PSD au decretat ca problema trebuie transata miercuri in Comitetul Executiv (56 membri), adica intr-un for mai inalt al partidului, cu o reprezentare mai larga decat Biorul Permanent National (28 membri). De acum incolo, Victor Ponta a intrat intr-o fundatura de etapa, dar cu perspectiva reala de a scapa de marele rival.

Are la dispozitie doua variante: sa-l apare sau scape de Dragnea. Din ambele situatii iese prost. Daca-l apara, cum a procedat in trecut cu toti pesedistii anchetati penal, intra in contradictie cu noile reguli care vor sa faca din PSD un partid „al tolerantei zero fata de coruptie”. Acestea au fost adoptate la Consiliul National din 20 martie si prevad, intre altele, pierderea tuturor functiilor din partid odata cu condamnarea in prima instanta, in cazul infractiunilor de coruptie. Or, Dragnea a fost condamnat pentru o fapta asimilata infractiunlor de coruptie.

Potrivit dictionarului juridic, „este infracţiune asimilată faptelor de corupţie şi fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite”. Pentru aceasta fapta, Inalta Curte l-a condamnat pe Liviu Dragnea la un an cu suspendare. Apoi, moral vorbind, nimic nu arata mai prost intr-o democratie decat inselarea populatiei, furtul si mita electorala, pe scurt, falsificarea procesului electoral.

Dupa condamnare, Dragnea a anuntat ca se retrage din functia de ministru al dezvoltarii regionale si ca-si depune mandatul de presedinte executiv, numarul doi in partid. Depunerea mandatului s-a dovedit a fi clasica strategie de a evita o demisia ferma si de a invoca bunavointa colegilor de partid. Cu aceasta ocazie, Dragnea si-a testat popularitatea, victimizandu-se la maxim. In treacat fie spus, a exagerat prezentand o tragedie din familie drept unul din efectele nefaste ale procesului penal deschis impotriva sa. Apoi, a jucat destul de caraghios rolul „omului hotarat, decis, care nu ezita”, cum s-a autoprezentat, dar pe care revarsarile de iubire din partid il inmoaie. Astia mai smecheri asa fac: dau sa iasa pe usa dar ii retine partidul. Sunt prea buni, exceptionali.

Am mai vazut filmul asta de zeci de ori, cu politicieni aflati in fata unei condamnari definitive atarnati cu disperare de functia politica, ultima reduta de aparare in eterna lor lupta impotriva justitiei. Apoi, stim cu totii ce s-a intamplat in ultimii zece ani. Odata ramas fara functie administrativa si politica, plus o condamnare in spate, ai disparut in neant si nu te mai intorci neam. Dispari ca politician, cu sanse minime de a reveni curand.

Din Comitetul Executiv, chemat sa decide miercuri soarta lui Dragnea in partid, fac parte si lideri de filiala si presedinti de Consilii Judetene. N-ar fi o surpriza ca acestia sa voteze masiv ca Dragnea sa ramana numarul doi in partid. In plan intern, vor ingropa cumva scandalul mentinerii unui condamnat la varful partidului prezentand, la fel ca pana acum, versiunea „Dragnea – victima a justitiei basiste”, care trebuia pedepsit exemplar pentru simpla vina de a fi indemnat oamenii sa vina la vot.

Insa din acest moment Ponta va avea o problema majora in plan extern. Cei de afara nu inghit astfel de gogosi chiar asa usor. In lumea civilizata, de la Bruxelles la Washington, de la Partidul Socialistilor Europeani, la partenerii americani se va gasi tot timpul cineva care sa intrebe: ce faceti cu Dragnea, cat il mai tineti numarul doi in partid? De ce unul condamnat pentru fapte atat de urate se mai gaseste la conducerea partidului aflat la guvernare? Cum luptati voi cu coruptia dar tineti in functii politice politicieni condamnati la inchisoare fie si cu suspendare?

De aceasta intrebare Victor Ponta nu va putea scapa, cu tot zidul format de partid in jurul lui Dragnea, chiar daca se va blinda cu toate voturile baronilor din Comitetul Executiv. Daca, in schimb, il lasa din brate, transmite un mesaj dezastruos in interior. Autoritatea sa, si asa fragila, se va prabusi.

S-ar putea insa ca strategia lui Ponta sa fie chiar asta: sa se ascunda in spatele votului partidului pentru a justifica cumva mentinerea lui Dragnea la varf, asteptand cuminte ziua cand marele sau rival din partid va zbura la condamnarea definitiva. Nimeni nu-l va mai putea apara atunci. In sinea lui se bucura de eliminarea celui care i-a amenintat mereu pozitia de lider. Cine ar putea sa-i ia locul? Ponta si PSD vor intra anul viitor in alegeri. Au nevoie de un Dragnea, de un numar doi in partid, de o interfata cu baronii, de un om suficient de versat cat sa-i tina in frau si sa-i mobilizeze in alegeri.

Acest om ar putea fi Gabriel Oprea. Altul n-are. Liderul UNPR simte deja cum se elibereaza spatiul de manevra in PSD si cere nu mai putin de 10% din candidaturi la alegerile locale si generale de anul viitor. Numai ca aceste zece procente vor putea lucra pentru PSD sau pentru altii. Din acest motiv, n-ar fi exclus ca Ponta sa forteze mai degraba o fuziune, promitandu-i nasului sau ca va fi numarul doi in partid, in locul lui Dragnea. Cu el, partidul va fi condus, in sfarsit, tot in familie, dar nu de Ponta.

PS: Condamnarea lui Dragnea este un test pentru Ponta si PSD, dar si pentru celelalte partide: cine isi va mai pune anul viitor pielea la bataie pentru a face rost de voturi pentru partid?