Conformarea fiscală și încasările la bugetul de stat: perspectiva unor impozite mai mari

Dintr-o comunicare recentă a ANAF aflăm că ”un număr de 33.442 contribuabili de peste 81,8 miliarde lei aveau datorii la bugetul de stat, la jumătatea anului”. Mai mult, aflăm că problema nu este la contribuabilii mari (restanța celor 93 de firme mari fiind de circa 5 miliarde lei, adică 6% din sumă), ci, mai ales la contribuabilii mici.

Suma este impresionantă și reflectă câteva probleme de conformare fiscală, cu impact direct asupra colectării taxelor de către stat.

Este clar că beneficiarul direct și cel mai important al creșterii prețurilor (inflației) este bugetul de stat

În plus, execuția bugetară la 6 luni pe partea de venituri fiscale arată o creștere semnificativă a principalelor taxe colectate de către stat (TVA și impozit pe profit), de circa 26-27% și o stagnare a colectării accizelor (veniturile din accize au crescut cu doar 1%, acestea fiind calculate ca sume fixe raportate la cantitatea vândută, astfel se explică de ce nu au crescut semnificativ, dinamica lor fiind expresia exclusivă a creșterii volumului de bunuri vândute în piață). Este clar că beneficiarul direct și cel mai important al creșterii prețurilor (inflației) este bugetul de stat.

Nu același lucru putem însă spune despre colectarea taxelor la bugetul de stat sau conformarea fiscală a contribuabililor. Dinamica veniturilor fiscale și a veniturilor totale este peste inflația estimată pe baza indicelul prețurilor de consum (de 15%, la bunurile finale) dar este mult sub cea a indicelui prețurilor de producție (de 50%, la bunurile intermediare, unde se află atât energia, cât și combustibilii care au avut creșteri semnificative și apropiate de acest procent în ultimele luni).

Cu alte cuvinte, veniturile la buget au scăzut în termeni reali, dacă ne comparăm cu indicele prețurilor de producție. Din acest motiv, este de așteptat ca și inflația în următoarele luni să treacă de valoarea actuală, vârful de inflație fiind devansat către final de an, începutul anului viitor.

Nu întâmplător, guvernul a aplicat majorări de taxe de la jumătatea acestui an – accize mai mari la energie (nu combustibili deocamdată) și la produsele din tutun, principalele surse pentru accize în veniturile fiscale (circa 95% din totalul accizelor provin de la aceste două sectoare de activitate), intenționând să colecteze și din accize sume suplimentare.

Colectarea de taxe la bugetul statului, mai ales în condițiile unei inflații mari, se lovește de problema conformării fiscale.

Vom avea o conformare fiscală mai bună? Cum se vor colecta aceste taxe majorate, adăugate inflației?

Ca să răspundem la aceste întrebări, trebuie să înțelegem factorii care influențează conformarea fiscală într-un astfel de context inflaționist.

Plata taxelor și, implicit, colectarea lor de către stat depind de: ușurința cu care se plătesc aceste taxe, de nivelul taxării raportat la nivelul total al veniturilor (procentul din venit al efortului fiscal total), de calitatea serviciilor publice, de modul în care sunt colectate aceste taxe (direct, de la contribuabil sau indirect, prin intermediul unor terți, de regulă companiile private care vând bunuri și servicii către populație).

În România, marea problemă rămâne cea legată de calitatea serviciilor publice

În România, marea problemă rămâne cea legată de calitatea serviciilor publice, în condițiile în care tot mai mică parte din veniturile la bugetul de stat merge spre investițiile în așa ceva. În plus, digitalizarea încă precară a sistemului fiscal pune încă mari probleme declarării și plății cu ușurință a impozitelor și taxelor datorate statului de către contribuabili, mai ales cei mici.

În plus față de acești factori generali (care explică conformarea pentru toate tipurile de taxe), există și factori specifici sau conjuncturali. Unul dintre aceștia este valoarea taxelor în prețul final cu care este vândut bunul sau serviciul pe piață.

Pentru anumite produse și din anumite considerente, valoarea taxelor în prețul final este foarte mare. Vorbim de bunuri sau servicii unde cererea este destul de rigidă la preț (nu scade dacă prețul este majorat, inclusiv prin taxare suplimentară) sau de bunuri pentru care statul manifestă o grijă excesivă pentru protejarea consumatorului. Taxarea la aceste bunuri poate avea o pondere importantă din prețul final.

De exemplu, la produsele din tutun, 15 din cele 20 de țigarete din pachet sunt, de fapt, taxe plătite de cel care achiziționează produsul respectiv și doar 5 țigarete reprezintă valoarea efectivă a acelui produs (unde este inclus totul, inclusiv profitul producătorului și distribuitorului).

De fapt, dacă am descărca de taxe aceste produse, prețul ar fi semnificativ mai mic. Iar în ultima perioadă, acestea și alte produse au devenit vehicule fiscale importante, prețul final fiind încărcat covârșitor de taxe diverse (TVA, accize, etc.).

Când valoarea taxării ocupă un procent important din prețul final (60-70% din acest preț), conformarea fiscală se lovește de două fenomene specifice – contrabanda și contrafacerea produselor originale. Pentru a menține colectarea sub control, statul trebuie să acorde o importanță suplimentară acestor două fenomene care pot afecta semnificativ conformarea fiscală.

Unele produse sunt mai expuse unuia dintre fenomente (carburanții, de exemplu, sunt afectați mai degrabă de contrabandă), altele mai expuse ambelor fenomene (cum este cazul produselor din tutun). De aceea fenomenul trebuie ținut sub control, pentru a evita concecințe fiscale semnificative, nu doar pentru buget ci și pentru ceilalți contribuabili care aleg să fie corecți și să respecte legea.

Din datele prezentate la începutul articolului, reiese că marii contribuabili sunt, în foarte bună măsură, corecți cu statul și au puține restanțe la bugetul de stat comparativ cu cifra de afaceri pe care o generează și cu importanța lor la formarea PIB-ului. Aici intră majoritatea celor care au prețul produselor finale încărcate masiv de taxe (energie, combustibili, tutun, alcool).

Povestea cu ”solidaritatea” este importantă dar este insuficientă dacă vrem să vorbim de un stat modern

În plus, aici cererea este destul de rigidă în comparație cu prețul: din datele furnizate de Ministerul Finanțelor reiese o creștere a accizelor cu doar 1% în primele 6 luni ale anului, ceea ce înseamnă că nu a scăzut consumul de bunuri accizabile, chiar dacă prețul a crescut semnificativ la multe dintre ele. Caz în care, neplata taxelor prin preț este destul de dificilă. O creștere semnificativă a taxării poate muta consumatorul spre produse procurate de consumatori “pe sub mână”, de calitate îndoielnică.

Adică, conformarea fiscală și menținerea nivelului bun de colectare a taxelor la buget în acest caz depinde semnificativ de ținerea sub control a fenomenului contrabandei și a contrafacerii.

Deși s-au făcut pași importanți în acest sens, avem încă dificultăți în a ține sub control ambele fenomene. În continuare datele ne arată că cei care vor să scape de ochiul legii reușesc să o facă: estimările sunt că circa 300 de tiruri de țigarete pe an scapă de vigilența autorităților (contrabanda); mai nou, au reapărut în România fabrici care contrafac țigarete și le vând în piață ca produse originale (contrafacerea). Situații similare există și la alcool și la carburanți, mai puțin la gaz și energie.

Atâta timp cât aceste fenomene se mențin prezente în piață, conformarea fiscală va fi una problematică. Statul trebuie să facă eforturi semnificative în toate direcțiile pentru a reuși să mențină un nivel corespunzător al taxelor din veniturile fiscalizate la buget. Povestea cu ”solidaritatea” este importantă dar este insuficientă dacă vrem să vorbim de un stat modern. Avem nevoie să se întâmple și alte lucruri din taxele plătite la buget, nu puține. Mai ales într-o țară destul de săracă, unde orice leu contează, mai mult ca în alte părți.