Consiliul pentru Pace condus de Donald Trump se plânge de bani și cere țărilor membre să plătească rapid
Decalajul dintre angajamentele de finanțare și deblocarea efectivă a fondurilor pentru planul de reconstrucție al Fâșiei Gaza trebuie abordat de urgență, a afirmat într-un raport „Consiliul pentru Pace” înființat de președintele Donald Trump. Raportul a identificat un posibil deficit de lichidități într-un plan estimat la 70 de miliarde de dolari, relatează Reuters.
Trump a înființat oficial în ianuarie Consiliul pentru Pace pentru a supraveghea planul său ambițios de a pune capăt războiului Israelului din Gaza și de a reconstrui teritoriul palestinian devastat. Trump a declarat ulterior că acesta ar urma să abordeze și alte conflicte.
În februarie, președintele Nicușor Dan a participat ca observator la sesiunea inaugurală a consiliului, unde a ținut o scurtă cuvântare.
Consiliul de Securitate al ONU a recunoscut acest nou for internațional, deși multe dintre marile puteri nu s-au alăturat principalilor aliați ai Statelor Unite din Orientul Mijlociu și altor state care au semnat inițiativa.
Reuters a relatat în aprilie că acest consiliu primise doar o mică fracțiune din cele 17 miliarde de dolari promise de membri pentru Gaza, ceea ce l-a împiedicat pe Trump să avanseze cu planul său.
Consiliul a negat acel raport, afirmând într-un comunicat că este „o organizație axată pe implementare care solicită capitalul pe măsură ce este necesar” și că „nu există constrângeri de finanțare”. Banii sunt destinați reconstrucției și finanțării activităților unui nou guvern de tranziție din Gaza, susținut de SUA.
Apel al Consiliului pentru Pace pentru deblocarea rapidă a fondurilor
Într-un raport din 15 mai adresat Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, consultat de Reuters marți, consiliul a afirmat că „decalajul dintre angajamente și deblocarea fondurilor trebuie închis cu urgență”.
„Fondurile angajate, dar încă nedeblocate, reprezintă diferența dintre un cadru care există pe hârtie și unul care produce rezultate pe teren pentru populația din Gaza”, a adăugat raportul.
Consiliul a făcut apel la țările care au aderat la inițiativa lui Trump și la altele să contribuie fără întârziere și a îndemnat „acele state membre care au făcut angajamente să accelereze procesele de deblocare a fondurilor”.
Conform statutului consiliului, statele membre ar urma să fie limitate la mandate de trei ani, cu excepția cazului în care contribuie cu câte un miliard de dolari fiecare pentru finanțarea activităților consiliului și obțin astfel statut de membru permanent. Nu este clar dacă vreun stat a achitat această taxă.
Ca observator, România nu s-a angajat să plătească suma de un miliard de dolari cerută de Trump membrilor permanenți ai Consiliului pentru Pace.
Raportul nu precizează cât de mulți bani au fost primiți sau cât de mare este decalajul, deși menționează că suma promisă rămâne de 17 miliarde de dolari. Consiliul pentru Pace nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii din partea Reuters.
Țările care au promis finanțare în cadrul Consiliului pentru Pace
Statele Unite, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar se numără printre statele care au promis finanțare pentru acest consiliu. Alte state includ Marocul, Uzbekistanul și Kuweitul.
Costurile de reconstrucție a Gazei, după mai bine de doi ani și jumătate de bombardamente israeliene, sunt estimate la peste 70 de miliarde de dolari. Aceasta reprezintă un element-cheie al planului lui Trump pentru viitorul Gazei, însă implementarea sa a fost blocată pe fondul stagnării generale a inițiativei.
În pofida unui armistițiu încheiat în octombrie, Hamas refuză să depună armele, iar Israelul a menținut trupe într-o zonă extinsă din Gaza, continuând în același timp atacurile aeriene.
În raportul său, consiliul afirmă că 85% dintre clădirile și infrastructura din Gaza au fost distruse și că aproximativ 70 de milioane de tone de moloz vor trebui îndepărtate.
Reuters amintește că multe state sunt reticente în a finanța reconstrucția Gazei prin intermediul consiliului lui Trump, din cauza preocupărilor legate de transparență și supraveghere, și preferă să sprijine eforturile prin instituții tradiționale precum Organizația Națiunilor Unite sau prin structuri europene și asiatice.