Conspirarea deconspirarii

Maniera in care se va transa in final criza procesului de deconspirare a fostei Securitati declansata de decizia Curtii Constitutionale va oferi un indiciu important atit asupra fortei reziduale a vechilor structuri, reprezentate de oameni ca Dan Voiculescu sau Ion Iliescu, de a influenta deciziile majore din stat la aproape doua decenii de la caderea regimului comunist, dar si a capacitatii societatii romanesti de a genera anticorpii potriviti.

Desi multi vor spune, si inca cu indreptatire, daca ne luam dupa cercetarile sociologice, ca omul de pe strada e mult mai preocupat de inflatie, de evolutia cursului leu – euro sau de pretul benzinei, motorinei si gazelor naturale, decizia Curtii Constitutionale prin care se desfiinteaza de facto CNSAS e un moment important pemtru intreaga societate romaneasca. Nu doar din punct de vedere practic o institutie intreaga, cu 250 de angajati si cu o multime de decizii luate in cei 8 ani de activitate, risca sa se evapore peste nopate, ci mai ales in plan simbolic. O confirma chiar faptul ca, in ciuda multor divergente acute aparute in ultima vreme intre ele, mai toate organizatiile non-guvernamentale importante s-au strins, vineri la prinz, la sediul GDS de pe Calea Victoriei pentru a pune la punct o reactie comuna, asa cum s-a mai intimplat in trecut doar in momente de criza majora.

Si asta nu neaparat pentru a apara CNSAS. Institutiei in sine i se pot reprosa destule lucruri. Daca pina la sfirsitul lui 2004, datorita limitarii severe a accesului la dosare, prin grija lui Ion Iliescu si a guvernului PSD de atunci, CNSAS se afla intr-un fel de somaj tehnic, din 2005 incoace, cind in sfirsit o buna parte din arhivele fostei Securitati au ajuns in posesia sa, au aparut probleme serioase de credibilitate, atit datorita scurgerii destul de selective de informatii compromitatoare cu destinatari din mediul politic si din mass media, cit si a manierei in care s-a jonglat cu incadrarea in termenii „colaborarii cu Securitatea ca politie politica”.

Un vot in buna masura politic l-a scapat astfel de acest verdict pe Vadim Tudor, unul dintre cei mai entuziasti, si inca pe fata, prieteni ai fostelor structuri represive, dar a curmat cariera politica a Monei Musca doar pe baza unui angajament formal si a doua note informative cu referiri eminamente pozitive despre doua colege de catedra. Multi au acuzat atunci aranjamente politice de culise, instrumentate de catre oameni din PNL care au dorit sa elimine un foarte influent vector de opinie al grupului Stolojan, care tocmai se desprinsese din partid. Altii au pus in discutie chiar filosofia dominanta care statea la baza deconspirarii, care din punct de vedere formal ii incrimina aspru pe informatori, fiind in acelasi timp mult mai culanta in cazul fostilor ofiteri, ca sa nu mai vorbim de fostii lideri comunisti, ca Ion Iliescu, carora Securitatea le era practic subordonata.

Si atunci, daca i se pot face atitea reprosuri indreptatite CNSAS-ului, de ce aceasta adevarata explozie de indignare si furie mai ales din partea societatii civile? Motivul este acela ca decizia Curtii Constitutionale nu vine defel ca parte a unui efort de a repara lucrurile, de a face intregul proces al deconspirarii Securitatii unul mai onest si mai transparent. Dimpotriva, exista toate semnele ca asistam in acest moment la o incercare de delegitimizare si de blocare a demersului. Pentru ca cine crede ca la decizia de joia trecuta s-a ajuns intimplator, ca urmare a manevrelor juridice intreprinse de Sergiu Andon pentru a-si salva clientul, Dan Voiculescu, de verdictul de politie politica, da dovada de o mare naivitate, confundind cauza cu efectul.

Majoritatea liderilor PSD, cu precadere cei din tabara apropiatilor lui Ion Iliescu, au fost dintotdeauna deranjati de insasi ideea de a judeca trecutul comunist altfel decit in termeni generali sau punind totul in circa sotilor Ceausescu. Nu intimplator Serban Nicolae a introdus un proiect de lege a carui menire principala este aceea de a goli de orice finalitate concreta procesul de deconspirare a fostei Securitati. Dupa cum viteza cu care s-a facut publica expunerea de motive pentru decizia Curtii Constitutionale – e vorba de mai putin de 24 de ore, cind in alte cazuri era nevoie de zile bune, daca nu chiar de saptamini – sau promptitudinea cu care Lidia Barbulescu, presedintele CSM, s-a grabit sa exprime public opinia ca decizia cu pricina anuleaza toate verdictele de pina acum ale CNSAS nu fac decit sa confirme ideea ca aceasta „lovitura” a fost atent pregatita in culise.

Cine sint beneficiarii? In egala masura, o multime de politicieni si demnitari care nu vor sa mai aiba in acest an electoral surprize din acest punct de vedere, dar si cei care incearca sa profite de pe urma starii de confuzie creata in ultimele zile pentru a prelua controlul asupra arhivelor fostei Securitati. Arhivele ar putea oferi, in opinia acestora din urma, instrumente de lupta redutabile in economia bataliilor electortale din acest an. Din acest punct de vedere, principalii suspecti se afla la Palatul Victoria, unde s-a anuntat deja ca se pregateste o Ordonanta de urgenta care ar urma sa transforme CNSAS intr-o anexa a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, condus de Marius Oprea. O solutie extrem de controversata din start, daca tinem cont de faptul ca, in trecut, acest grup liberal de la guvern a fost suspectat de a fi orchestrat compromiterea unor politicieni si jurnalisti deranjanti, in frunte cu Mona Musca si Carol Sebastian.

Decizia Curtii Constitutionale care elimina CNSAS ca institutie a fost, bineinteles, apaludata pe fata de o parte a spectrului politic. Previzibil, din zona PRM si a Partidului Conservator. Insa nu de aici vine pericolul principal. Ci mai degraba din zona gri a celor care vin in spatiul public cu argumente de ordin strict juridic, in general nu tocmai usor de atacat. Desi unii experti ne asigura ca decizia Curtii Constitutionale e subreda si din acest punct de vedere. Problema e ca, astfel, intram intr-o capcana. Ideea in sine a privirii critice a trecutului totalitar, a deconspirarii fostei politii politice ca mecanism dar si ca oameni, are legatura cu cotirura istorica din 1989 prin care am capatat, ca tara, atributele unui stat de drept si ale unei democratii. E un proces exceptional, cu o mare incarcatura morala si nu poate fi descris doar strict tehnic, in termeni juridici. Urmind aceasta logica, cei care au iesit in strada in decembrie 1989, au spart geamurile si au scris pe pereti lozinci ar fi trebuit pedepsiti ulterior pentru vandalism. E vorba in primul rind de decizii politice si morale, nu de unele care tin de tehnica juridica.

Iata de ce maniera in care se va transa in final criza procesului de deconspirare a fostei Securitati declansata de decizia Curtii Constitutionale va oferi un indiciu important atit asupra fortei reziduale a vechilor structuri, reprezentate de oameni ca Dan Voiculescu sau Ion Iliescu, de a influenta deciziile majore din stat la aproape doua decenii de la caderea regimului comunist, dar si a capacitatii societatii romanesti de a genera anticorpii potriviti.