Conventia tatuajului la Bucuresti. Ce mi-a trecut mie prin cap

In Ballroom-ul din Rahova, a fostTatoo-Conventia Internationala.In 1990, ii puteam numi ciudati. In 2000 tatuatori si tatuati. Acum, sunt artisti. Se intrec in modele. Si strada în 2017 e plina de tatuaje. Ce mi-a trecut prin cap? O intreaga istorie de la decupajele de piele ale lui Minovici la Iisusul dintre sanii lui Vio.

Trupurile erau, multe, dezbracate de haine si inhibitii. Ba, mai mult, pe la ora 23, vezi doua fasnete facand striptis, folosindu-se de doi pustani reci, speriati de cat de departe puteau merge dansatoarele-profesioniste.

Trupurile stateau contorsionate pe scaune. Cu fundul in sus, cu sanul desgolit, cu cotul incordat. Fiecare loc era speculat, decorat. Iar “sacrificiul” era pe masura.

Csaba din Sibiufacea un Batman. Din gradinita ii placea sa deseneze si astazi are industrie. Face fata lui Batman 2017 si icon-ul, in contrast. Lucreaza de cu seara, intens, pe o hartie si pe un indigou. Avea comanda! Si maine va igieniza bine, va transpune desenul pe corpul curat si va lucra cu tusul si cu acul.

Si se aude muzica navala! E metal, e blues. Si aici e nevoie de trup. Sa duci contrabasul, sa bati tobele. Si uite si arbitrii. Arbitrul care are capul tatuat ca un cap-de-tigru este senzatia. Se cerceteaza tatuajele intrate-n concurs. Cate-un balon, cate-un bordel, simboluri fantastice – imaginatia tatuatorilor. Tatuajele se numesc cum vrea “muschiul” fiecaruia, aici sunt abolite normele.

Vasi are un Skully, Jocker doua caricaturi, Coco House, Marina un Badge, Raoul Portret. Povestind asa, uitam ca ele sunt din “suferinta si rabdare”. E chiar pe piele si doare de n-are pielea obisnuita.

Am fost cinic, asa netatuat, stand in mijloc de Conventie. Tatuajul este azi vizibil. Vorbesti ca despre snack, telefon, elastic de par.

Si mi-am amintit de un Nicolae Minovici care si-a dat chiar teza de licenta in 1898 pe “Tatuajele in Romania”. Decupase de pe cadavre/fotografiase (lucru destul de costisitor pe aceea vreme, poza nu era ca astazi la indemana oricui).

Tatuajul insusi era repudiat. Doar delincventii aveau asa ceva.

Minovici a fost doctoro viata si primar de conjunctura, dar preocuparea sa a fost pentru vagabonzi si vagabondaj. Ei aveau duium de tatuaje. Astazi, tatuajul nu-i egal cu delincventul. De ce?

1. A-ti expune trupul nu mai este o rusine Din 1898 pana in 2017 vorbim de o istorie a intimitatii care il face pe tatuator un Profesionist (are inclusiv sediu atestat, includere in registre oficiale de meserii). Este de incredere pentru cel ce vrea un tatuaj.

2. Sunt conditii de igiena potrivite. Dar si solutii farmaceutice. ATUNCI? Bucurestiul a introdus conditii de igiena corporala in masa, abia dupa urbanizarile din vremea comunismului, deci riscul de contaminare era major. Apa era folosita “la sarbatoare” in zonele mai sarace ale populatiei chiar urbane. ASTAZI? In afara oraselor mari, lucrurile nu s-au schimbat radical. Cu toate astea, accesul la solutii de igiena il face pe tatuat sa aiba incredere in instrumente si-n arta.

3. Tatuaj? Ai la alegere! Atunci? Colectia lui Minovici ne arata simbolistica elementara a tatuajelor. Faci portretul persoanei importante: Misu, Aglae, Nic, Veta. Da, tatuezi o cruce, stele, sirene, inimi, saruturi mortale. ASTAZI? avem tribale, orientale, Iisusi, cate-n luna si-n stele. Asta pentru ca pur si simplu suntem mai toleranti/nu ne pasa/nu intelegem ce-nseamna cu adevarat simbolurile. Preferam sa spunem: imi place! in loc sa spunem: crucea asta de pe antebrat este ortodoxa si cu asta sa complicam “ideologic” lucrurile

4. Ah! nu-i rusine sa porti in public tatuajul. Pana-n anii hippie, Occidentul si SUA dar si mult dupa aceea a considerat fusta scurta ca indecenta. Cei care o purtau erau in minoritate. ASTAZI porti tatuaj pentru ca traiesti in jungla urbana a celor cu tatuaje, cu cercei in ureche, cu tricouri sui, cu parul vobsit roz bombon. Cine sa te judece atata timp cat, toti “sunt insemnati”.

5. A fi acceptat de societate. Atunci? Penitenciarul iti termina viata. Erai stigmatizat. ASTAZI nu inseamna ca lucrurile stau radical diferit, dar este clar: ai o doua sansa, legile au devenit cu mult mai permeabile in privinta anumitor pedepse, penitenciarul e vazut ca o “resocializare”, cel putin teoretic. Toti poarta tatuaje, cu tatuajul tau de puscarie te pierzi in lumea mare.

6. Da, tatuajul era o condamnare la viata alaturi de cineva din mahalaua ta. Greu se mai sterge azi tatuajul. Crezi ca scrii istoria pe piele, pe vecie. E o usuratate a vietii, nu?

Si stateam tatuat ca prostu’ de atata istorie. In plin Ballroom in Rahova. Am luat o bere. Si am intrebat-o de Vio de Iisus-ul ei. Avea Iisus intre sani. Apoi, am iesit in intuneric. Afara, era Piata de Flori. Florarii pregateau o nunta.