Corespondenta de la Berlinala: Ultimul film din competitie – cu sanse la palmares

Americanul Joshua Marston a mai venit in competitia mare a Berlinalei cu filmul sau de debut, „Maria Full of Grace”, distins in 2004 cu Premiul „Alfred Bauer” si cu Premiul de interpretare feminina pentru neprofesionista Catalina Sandrino Moreno (lansata astfel intr-o cariera internationala).

Cu „The Forgiveness of Blood”, al doilea sau film, Marston si-a mutat atentia de la traficul de droguri din America de Sud spre legile nescrise, dar puternice din nordul Albaniei. Mai exact, se refera la codul moral Kanun, datand din secolul al XV-lea, care a fost interzis de Enver Hoxha, dar care a fost reluat dupa caderea comunismului, in 1992.

Kanun, instituit de printul Leke Dukagjini in secolul al XV-lea, impune legi pentru toate aspectele vietii – pentru munca, proprietate, casatorie, biserica sau familie. Dupa 1992, coruptia mai ales i-a facut pe albanezi sa vada ca statul nu e in stare sa le faca dreptate si de aceea sa prefere traditia impusa de Kanun.

Acest cod prevede ca atunci cand membrul unei familii e ucis, membrii de sex masculin ai familiei ucigasului sa poata plati cu viata. Ei sunt de asemenea obligati ca in semn de respect pentru pierderea celeilalte familii sa nu iasa din casa lor.

In laborioasa documentare pentru film, Joshua Marston a cunoscut multi barbati si tineri care au fost multi ani prizonieri in propria lor casa, printre care un baiat care a stat de la varsta de 5 pana la 17 ani.

Din 1992 incoace, mai mult de 9500 de barbati au fost ucisi in cursul acestor acte de razbunare si 20.000 de baieti si barbati au fost izolati perioade diverse de timp.

Impreuna cu un scenarist albanez stabilit la New York, Andamion Murataj, cu care a facut documentarea, Joshua Marston a comprimat numeroasele informatii obtinute in cursul documentarii.

Cei doi au scris apoi impreuna povestea unei familii ai carei doi baieti trec la arest la domiciliu cand tatal si unchiul se iau la harta cu un vecin, unchiul il ucide pe vecin, iar tatal fuge si se ascunde.

Personajul principal este Nik, adolescentul in varsta de 17 ani care nu e dispus nici sa-si asume responsabilitatea in locul tatalui, nici responsabilitatea ingrijirii familiei (asa cum face sora sa mai mica, Rudina). La prima vederea nu vrea decat sa-si traiasca primul amor si sa faca muschi. La un nivel mai adanc, nu vrea sa plateasca pentru o greseala pe care nu a comis-o numai pentru ca asa o cere traditia.

Nu am vazut pe nimeni iesind din sala de la aceasta poveste convingatoare care abordeaza intr-un mod direct o problematica inedita, surprinzand conflictul dintre generaţii si paradoxul care face ca in aceasta societate telefoanele mobile si Player Station-ul sa coexiste impreuna cu o traditie veche si cu legi atat de dure.

Alti romani la Berlin

Pe langa echipele celor trei scurtmetraje romanesti prezentate in cadrul festivalului, alti romani au venit cu ocazia unor evenimente separate de Berlinala. Este vorba despre regizorul Marian Crisan si producatorul Marcian Lazar de la Strada Film care au venit pentru pitch-ul organizat in cadrul programului „Cinema Total. Calling Neighbours”, desfasurat intre 12 si 16 februarie la Collegium Hungaricum.

Acesta a fost organizat de institutii maghiare in colaborare cu alte institutii din Europa Centrala si de Sud-Est printre care si Institutul Cultural Roman „Titu Maiorescu” din Berlin.

Marian Crisan a venit cu scopul de a cauta finantare pentru urmatorul sau lungmetraj, „Iguanele”, pe care il produce Mandragora, iar Marcian Lazar a reprezentat proiectul „Ileana”, pe care il va regiza Eva Pervolovici. La Berlin a venit, pe cont propriu insa, si Paul Negoescu. Ca si Eva Pervolovici, si el isi pregateste debutul in lungmetraj.

Evenimentul a luat sfarsit in nota romaneasca, cu „FloriMan”, un proiect sustinut de Mircea Florian impreuna cu Maria Ana Gligor si alte trei tulnicarese din judetul Alba, DJ Vasile, VJ Tom si Octavian Diaconescu. Dupa concert, tratatia a fost de asemenea romaneasca – branza, slanina si palinca.

„Cinema Total” se desfasoara deja de patru ani. Un alt capitol al sau a fost o prezentare a literaturii est-europene care poate fi adaptata pe marele ecran. La evenimentul organizat de agentul german de origine romana Alina Butuman (de la A+K Agency), au fost prezentate patru carti, printre care ultimul roman al lui Dan Lungu, „Cum sa uiti o femeie”.

Festivalul de la Berlin ia sfarsit duminica, 20 februarie, dar premiile se anunta in seara zilei de 19 februarie. Daca in acest an au fost mai putine lungmetraje in cursa pentru Ursul de Aur, programul a mai fost completat cu proiectii in afara competitiei si incluse in programul Berlinale Special.

Printre acestea s-au numarat „Discursul regelui”, de Tom Hooper, care de-abia acum intra in salile din Germania (amanarea a fost justificata de prezenta acestuia si a echipei la Berlinala), „Late Bloomers”, de Julie Gavras, care inchide festivalul ca omagiu adus interpretei sale si presedintei juriului, Isabella Rossellini, precum si „Unknown” de Jaume Collet-Serra, care a fost co-produs de Germania si care a fost filmat doar la Berlin.

La vizionarea sa de presa a fost ca si cum jurnalistii care au mancat o saptamana numai la restaurant ar fi fost dusi la McDonald’s. Reactia lor – poate justificata si de oboseala – a fost mai simpatica decat filmul. Dupa fiecare urmarire spectaculoasa din care eroii interpretati de Liam Neeson si Diane Kruger scapau cu viata, incepeau sa aplaude.

Fata de anii trecuti, Berlinala a trecut in acest an repede. Sa vedem ce va mai fi la anul.