Corespondenta de la Cannes. VIDEO Cristian Mungiu pentru HotNews.ro: "Ma mira ca filmul e bine primit pentru ca nu e usor de digerat". Cosmina Stratan si Cristina Flutur aproape s-au ratacit azi prin Cannes. Alte filme semnate de romani – "Orizont" si "Family Dinner"

Cristian Mungiu s-a infiintat azi la ora 9.30 la hotelul Park & Suites Prestige Cannes Croisette unde pana la ora 18.30 a dat 37 de interviuri in engleza si franceza. „Din fericire, suntem la jumatatea festivalului si genul de reactii e mult peste asteptarile noastre”, a declarat el pentru HotNews.ro. In acelasi material urmariti interviul realizat cu cele doua interprete principale din „Dupa dealuri”, Cosmina Stratan si Cristina Flutur, vedeti ce bine a scris „Le Monde” despre filmul lui Mungiu, plus doua scurtmetraje semnate de Paul Negoescu si Stefan Constantinescu.

Cristian Mungiu era gata obosit cand s-a intalnit cu HotNews.ro. Tocmai condusese o jurnalista americana din gradina hotelului pana inauntru, unde urma sa preia urmatorul client.

Locul ales de el pentru interviu se afla langa micile piscine. Intr-adevar, e mai multa liniste aici. Cineastul a dat pana la intalnirea noastra 37 de interviuri, iar la pranz a reusit sa scape de o intalnire formala pentru a-si trage sufletul in liniste.

Din toata nebunia festivalului nu a inteles mare lucru. Nu a vazut vreun alt film, nu a stat de vorba cu alti cineasti, dar aseara a avut trei ore libere in care a iesit cu echipa si a putut primi cel mai frumos compliment.

Stand toti la o terasa, un trecator i-a observat, a venit in fata lor si s-a asezat in genunchi. Pe Cristian Mungiu primirea facuta filmului este o surpriza pentru ca, va spune in interviul video, filmul e mult mai greu ca „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”.

„Ma mira ca filmul e bine primit pentru ca e mult mai dificil, mult mai putin atractiv si cu mult mai putine concesii facute spectatorului si, ca atare, nu e ceva usor de digerat. Pune o gramada de intrebari, dar te lasa pe tine sa te gandesti mai departe”, a spus Cristian Mungiu pentru Hotnews.ro.

Pe cineast il multumesc nu doar ecourile din presa, dar si reactiile celor din industria de film. El spune in interviu in ce teritorii s-a vandut deja filmul.

Interviul incepe insa cu Cristian Mungiu demontand teoria potrivit careia cine are deja Palme d’Or-ul are carte verde pentru Competitia Oficiala de la Cannes cu orice film va mai face.

„Lucrurile nu sunt garantate si depinde de cum arata filmul. Cannes-ul nu garanteaza prezenta aici cu fiecare alt film pe care il faci”, spune cineastul roman.

Cristian Mungiu:

Cosmina Stratan si Cristina Flutur, care azi n-au dat interviuri ci s-au plimbat prin Cannes fiind pe punctul sa se rataceasca, au povestit pentru HotNews.ro cum a fost pe covorul rosu, spunand ca prezenta lui Cristian Mungiu le-a facut sa-si poata controla emotiile.

„La noi e fara cuvinte”, a spus Cristina Flutur, intrebata fiind ce le-a spus regizorul ca sa le incurajeze. Acelasi „truc” se pare ca l-a avut si pe platou in ce o priveste pe Cristina.

„Cristian s-a adaptat foarte bine la fiecare actor”, a intervenit Cosmina Stratan, care a spus ca a avut la auditie impresia ca regizorul o vedea „ca pe o carte deschisa” fara ca si ea sa-l poata citi. „In afara de intrebarea cum lucrez si daca as rezista la un cadru de cinci minute. Bineinteles ca am spus ca da”, a spus Cosmina Stratan.

Actrita a recunoscut ca de mai multe ori l-a rugat pe regizor sa ii arate filmul, dar ca acesta a refuzat. De fapt, cele doua actrite au vazut pentru prima oara filmul de-abia la Cannes, cu toata emotia momentului. „Am aflat multe lucruri noi vazand filmul si vorbind despre el”, spune Cosmina Stratan.

„Cand am vazut filmul a fost, asa, o surpriza”, a recunoscut Cristina Flutur, care pe platou s-a concentrat numai pe personaj. Ea spune ca a descoperit pe ecran o lume diferita de lumea de la filmare.

„Eu am descoperit ca ma uit la film retraind emotiile Alinei si toata povestea ei, enervandu-ma pe toata lumea din jur. N-am putut spune: ‘sunt eu pe ecran si eu acuma joc’”, spune Cristina Flutur.

Cele doua actrite revin maine, 23 mai, la Bucuresti impreuna cu Cristian Mungiu, care speram sa se reintoarca sambata seara, la gala.

Interviu Cristina Flutur si Cosmina Stratan:

Le Monde: „Dupa dealuri” e „acel gen de film care isi face un aliat din propria ta rezistenta”

Altfel, s-a intamplat un lucru mai putin obisnuit. Un critic de cinema cunoscut, Jacques Mandelbaum, care scrie pentru cotidianul „Le Monde”, a asteptat cateva zile ca filmul lui Cristian Mungiu sa se aseze in mintea lui.

A publicat cronica in 21 mai, intrebandu-se inca din titlu „Ce ne impinge Cristian Mungiu sa exorcizam?”. Cronica din „Le Monde” e cea mai buna si mai sincera pe care am citit-o pana acum despre „Dupa dealuri” si incepe asa:

„La Cannes, mai mult ca altundeva, simti ca granita dintre adeziune si respingere tine uneori de un fir de par. Acest sentiment care deschide o bresa nelinistoare in siguranta propriului gust face din festival, impotriva oricarei asteptari, o experienta filosofica.

Vineri, 18 mai, a fost dezvaluit in proiectie de presa al treilea lungmetraj al romanului Cristian Mungiu, ‘Dupa dealuri’. O proiectie foarte asteptata deoarece autorul primise la Palme d’Or in 2007 cu ‘4 luni, 3 saptamani si 2 zile’, cronica initiatica a unui avort clandestin in epoca lui Ceausescu.

Urmeaza 2h 30 ale unui film consacrat relatiei elective dintre doua tinere inchise intr-o manastire. Primele semne de oboseala dupa doar doua zile de festival? Esec de empatie cu subiectul? Plictiseala te atinge cu aripa ei cenusie in ciuda admiratiei pentru frumusetea filmului. Una dintre acele plictiseli virtuoase care se indoieste un pic de sine.

Pe drumul de intoarcere, cateva intalniri profesionale care amesteca recele cu caldul. Trece o noapte. Dimineata, aceasta constatare stupefianta: filmul, printr-un travaliu de care nu erai constient, a venit sa te caute. Incrustandu-si imaginile, impunandu-si personajele, desfasurandu-si bogatia. Mai mult decat alte filme care te trateaza brutal, acest gen de film care te schimba facandu-si un aliat din propria ta rezistenta mentine viu raportul spectatorului cu cinemaul.”

Intreaga cronica din „Le Monde” se afla aici.

Orizontul altor romani de la Cannes

Imagine din ‘Orizont’

Foto: De Film

Scurtmetrajul „Orizont”, pe care Paul Negoescu l-a aratat deja in sectiunea paralela Semaine de la Critique, e povestea de 11 minute a unui pescar atacat de o bizara creatura marina si devorat pana la urma de ea.

Marea turcoaz unde barca se misca amenintator – si noi odata cu ea, luand in urechi si toate zgomotele din jur -, e locul unde pescarul isi petrece aproape toata viata. O priveste si cand e pe mal, dar aparitia unui element necunoscut il deruteaza si incita.

Paul Negoescu spune ca a vrut sa faca un film despre cum reactionam in fata necunoscutului. Finalul filmului te duce cu gandul la Kim Ki-duk, dar mai mult la „Monstrul” lui Joon-ho Bong (la scara mica). Povestea e epurata la maximum, abstractizata si de imaginea vinetie.

„Orizont” e un „Monstru” la scara mica, in filigran, eficient in cele 11 minute ale sale. Un mic poem in vers alb si rima seaca despre lucrurile ascunse care ne apar nu doar ca balene, dar si ca neobisnuite pasari marine. (Probabil ca Jacques Audiard nu a legat orcile din filmul sau, „De rouille et d’os”, de inconstient, asa cum o face Paul Negoescu).

Suedia are un singur film la Cannes in acest an, si acela realizat de un roman, Stefan Constantinescu. „Family Dinner”, care are eleganta vizuala a picturilor artistului devenit relativ recent si regizor, vorbeste tot la modul elegant si curat despre micile tradari dintr-o relatie si despre cat de usor poate, de fapt, escalada o situatie picanta.

Asa face eroina filmului – sotie si mama devotata ,se pare -, care incepe sa flirteze prin sms-uri cu un coleg de serviciu, infierbantandu-se pana la a-si lasa familia s-o astepte cat timp ea sta in cada si isi traieste micul orgasm de seara.

Ochiul de artist al regizorului e evident din intreaga arhitectura a filmului pana la compozitia cadrului, curatenia decorului si senzatia de familie fericita alcatuind pana la urma mediul de cultura ideal pentru o mica tradare unde sentimentul de vinovatie lipseste. Deci, viata merge inainte…

Azi a venit si Brad Pitt la Cannes, ca sa prezinte plicticosul „Killing Me Softly”, de Andrew Dominik, in Competitia Oficiala. O combinatie trista de Scorsese si Tarantino insiropata cu damfuri din „Fear and Loathing in Las Vegas” – dezlanat, kitchios, violent, indragostit de propria mediocritate. Am adormit.

Pana la urma, aparitia lui Brad Pitt a avut un efect miraculos: a alungat norii de deasupra Cannes-ului.