Corina Suteu: ''Romania din umbra a dat la cap poneiului cu svastica''

Ce a fost mai intii: poneiul sau poneiul, osul in fund si svastica? Nici unul, nici celelalte. Raspunsul? Corina Suteu, sefa Institutului Cultural Roman din New York. Aparata de Patapievici, vopsita in flegme tricolore de media si de Vacaroiu, Corina Suteu a incasat, uitindu-se cum stam de fapt cu poneiul, cu arta noastra de azi si de miine, facuta – de ce nu? – si de Linda Barkasz, alias Nuclear Fairy, Laurentiu Alexandrescu, alias IRLO, creatorul lui Viermu, si Marwan Anbaki, alias Omar. Cei trei creatori ai expozitiei ”Libertate pentru lenesi” de la New York.

Reporter: Ceausescu inca mai traieste in Romania?

Corina Suteu: Nu stiu, dar ceea ce vad este ca Romania lui Ceausescu este inca vie si nevatamata.

Rep.: De ce?

C.S.: Poate fiindca, vorba lui Tompa Gabor, comunismul a inceput sa functioneze, de fapt, abia in momentul in care a cazut regimul sau fiindca, asa cum spune Patapievici, am trecut de la „omul recent la cel recentissim“ sau, in fine, deoarece timpul birocratic si cel uman nu curg la fel. Degeaba ne-am facut lectiile pe hirtia Comunitatii Europene, daca in viata de toate zilele traim ca in epoca baronilor locali.

Rep.: Azi arta mall-ului si a mititelului e arta! Cind nu e arta?

C.S.: As intreba cind oare sa se intimple asta?

Rep.: Ceausescu va avea viata mai multa decit poneiul roz-bombon?

C.S.: Nu, poneiul este nemuritor…

Rep.: Cum de am putut da, noi, un popor cinstit, muncitor, asemenea artisti? Din ce irational colectiv au aparut?

C.S.: Vad ca nici dumneavoastra nu intelegeti. Tocmai de aceea se numeste irational. Iar ei, artisti, si nu „oameni ai muncii“.

Omul muncii are o parere de dat

Rep.: Ce vreti sa spuneti ca e un artist?

C.S.: Ca sa raspundem, cred ca trebuie sa ne concentram, in acest caz, asupra lui „adica“!

Rep.: Arta asta a dumneavoastra de la New York nu il reprezinta si pe omul muncii? De ce el nu are voie sa-si dea cu parerea?

C.S.: Cum sa nu. Eu sint cu adevarat incintata cind omul muncii isi da cu parerea, deoarece el, omul muncii, spre deosebire de diversi pianisti, membri in CNA sau de ministri ai Culturii, altfel compozitori, are pareri pe care nu sintem obligati sa le consideram apoi drept avizate.

„Svastica nu vorbeste, poneiul tace”

Rep.: Deja din parerile despre ponei s-a creat o opera de arta. Cum arata ea?

C.S.: Cum arata parerile contra poneiului as vrea eu sa vad. De altfel, au existat pareri contra poneiului? Eu am auzit diverse pareri despre svastica.

Rep.: Svastica pusa pe fundul poneiului si-a gasit in sfirsit locul binemeritat in istorie?

C.S.: Sper ca va referiti la istoria artei. Daca la asta va referiti, raspunsul este nu. Si sa nu ma intrebati sa va spun, de ce nu. Fiti mai putin previzibil!

Rep.: Ati mai putea, dupa vacarmul asta sa-mi spuneti coerent, in trei propozitii, ce s-a intimplat?

C.S.: S-a intimplat asa: dupa ce am fost pentru 12 ani in Franta si am lucrat in toata Europa ca expert, trainer, raportor, consultant pe probleme de cooperare culturala, politici culturale si management cultural, dupa ce am scris o carte si zeci de articole, am format sute de studenti si am lansat zeci de proiecte, impulsul patriotic m-a reindreptat catre Romania, unde, mi-am spus, voi putea, in fine, sa fac ceea ce acum 12 ani nu se putea, adica o diplomatie culturala moderna si proiecte de cooperare internationala de anvergura. Ceea ce am si facut, pina cind atita modernitate si atita emancipare si atita anvergura au fost ajunse din urma de nestramutata si agresiva Romanie „din umbra“. Poneiul roz, cu si fara svastica, e inca, din pacate, prea plapind sa faca fata la atita umbra.

Rep.: Cititi inca o data ce ati spus. Cu ce cuvint vi se pare ca ati depasit masura?

C.S.: A depasi masura – ce frumoasa expresie… Poneiul cu succes la public

Rep.: Care este setul de valori impus de catre poneiul cu os in fund si svastica pe fese?

C.S.: Nici unul. De aceea are atita priza la public. Fiecare aplica setul propriu de valori. Poneiul e doar un intermediar.

Rep.: Dumneavoastra ce intelegeti din poneiul roz?

C.S.: E o intrebare prea personala. Dar, ca sa nu o evit: dupa atitea discutii, cred ca ceea ce inteleg este ca de un ponei roz aveam nevoie ca sa iscam in sfirsit o dezbatere despre arta contemporana in Romania.

Rep.: Cum arata arta asta contemporana?

C.S: E o intrebare pentru Pavel Susara? Daca da, va rog sa i-o adresati direct.

„Poneiul nu e car cu boi”

Rep.: De ce poporul adora sa respinga ce nu intelege acum, imediat, si se intoarce mereu la „Carul cu boi“?

C.S.: Oricare popor, de fapt, respinge ceea ce nu intelege si accepta ceea ce e deja confirmat. Pe asta se bazeaza, de pilda, politica voluntarista a Frantei, Germaniei, Austriei, in ceea ce priveste artele contemporane. Pina sa devina patrimoniu, cineva luminat trebuie sa le sustina. La vremea ei, Capela Sixtina a fost un imens scandal. Nu fac nici o comparatie. Doar constat.

Rep.: Poneiul este libertate de expresie?

C.S.: Libertatea de expresie este ceea ce ne reprezinta si vrem sa ii comunicam celuilalt pentru a-l conforta, provoca sau contraria in optica lui fixata despre lume si viata. In principiu, libertatea de expresie are doar limitele pe care, la un moment dat, i le impune contextul dat. Ea e direct proportionala cu gradul de emancipare sociala a unei natii. Ceea ce s-a si vazut. Vorbesc despre contextul romanesc. Fiindca expozitia a fost considerata drept normala si interesanta in contextul newyorkez.

Rep.: Ce te faci ca si Vacaroiu, Badin sint liberi de expresie, ce va inspaiminta?

C.S.: Bineinteles, ei pot sa isi exprime liberi opinia despre expozitie, dar nu pot afirma ca: este o expozitie antisemita, ca svastica face propaganda nazista, ca expozitia este de o mare obscenitate sau ca Politia americana s-a sesizat si a venit la galerie. Daca e pura fictiune, pot afirma si asta. Minciuna tendentioasa ma inspaiminta, cum spuneti. Ea nu intra la categoria libertate de expresie. Intra la alte categorii.

Academia Catavencu