Cosmonautul care a trait destramarea URSS in spatiu

In 1992, dupa ce a vazut in „Der Spiegel” un articol despre cosmonautul sovietic „uitat in spatiu”, Andrei Ujica s-a hotarat sa plece la Moscova si sa faca un documentar despre el. Preda filmul la Mannheim – si-a dat demisia. Din 100 de ore de material deja inregistrat in nava spatiala, Statia Spatiala MIR sau centrul de control a facut un documentar de 92 de minute pe care l-a numit „Out of the Present”. Filmul a avut premiera in 1995 si a ajuns deja un clasic, fiind comparat cu „2001-Odiseea spatiala” sau cu „Solaris”. Dupa ce a fost prezentat recent la Festivalul „One World”, organizat de Centrul Ceh, el va fi proiectat joi, 2 aprilie si vineri, 3 aprilie, de la ora 20, la Sala „Horia Bernea” a Muzeului Taranului Roman, in cadrul programului alcatuit de regizorul Alexandru Solomon.

Serghei Krikaliov (caruia occidentalii ii spun Krikalev) este, dupa Iuri Gagarin, cel mai cunoscut cosmonaut sovietic. Intre 1991 si 1992 a petrecut 10 luni in Statia Spatiala MIR, in timp ce colegi de-ai sai, conationali si straini, veneau si plecau, unii dupa doar o saptamana.

Dupa 1992 a participat si la misiuni americane, fiind in momentul de fata omul care a stat cel mai mult in spatiul cosmic. Are fane in toata lumea, care-l considera „hot” si-i consacra site-uri cu fotografii.

Faptul ca a „vazut” de sus cum tara lui se face bucati nu i-a dat lui Serghei Krikaliov vreo revelatie mai mare decit faptul ca s-a ridicat deasupra Pamantul cam cat distanta de la Bucuresti la Alba Iulia (adica vreo 400 de kilometri).

Intrebat de un reporter in cadrul unei conferinte de presa prin satelit cum se simte ca cetatean al Rusiei, dupa ce plecase cetatean sovietic, Krikaliov a dat un raspuns zen, aproximativ „de aici se vede foarte interesant schimbarea anotimpurilor”.

Detasarea lui de istoria contemporana, de toate lucrurile urgente si capitale de pe Pamantul pe care-l privea altfel cu mult drag prin hublou se datoreaza distantei fizice, dar probabil si unui soi de intelepciune ce depaseste cu mult dimensiunea mundana. Din spatiu, geografia e exact la fel. Granitele sunt iluzorii.

Andrei Ujica nu a intentionat sa faca un documentar despre destramarea Uniunii Sovietice, ci despre timp. A si gasit timpul potrivit pentru a-l face, pentru ca in 1992, cand Rusia abia se formase, era mai usor de ajuns la inregistrari video si de a obtine aprobari.

A avut si bafta de a ajunge la directorul de imagine al lui Andrei Tarkovski, Vadim Iusov, si de a-l convinge sa se alature proiectului.

A avut norocul de a plati extrem de putin pentru ca un aparat de filmat sa fie trimis in spatiu si sa inregistreze imagini care fac cat multe SF-uri hollywoodiene la un loc. (Te costa 3000 de dolari gramul daca vrei sa trimiti ceva in spatiu.). Nu, copertele filmului nu sunt facute pe calculator.

„Out of the Present” nu este numai un film foarte frumos si foarte muzical, dar iti da foarte multe informatii pe care nu le ai despre existenta astronautilor, acesti oameni ciudati care, o data reveniti pe Pamant, fac tot posibilul sa se intoarca inapoi in spatiu.

Afli de pilda ca in Statia Spatiala ei nu muncesc tot timpul, ci se mai si joaca. Zboara, de pilda, ca baronul Munchausen – calare pe ce gasesc, isi trimit avioane de jucarie de la unul la altul, iar fetele vin la cina in bluzite roz cu volanase.

In intervalul a 92 de minute, filmul reuseste sa creeze timp (timpul diluat si gros, ca lichidul amniotic – cel din Statia Spatiala, sau timpul inexistent si rece din spatiu), cu care spectatorul se obisnuieste atat de bine incat revenirea lui Krikaliov pe Pamant (vezi foto), momentul in care corpul lui reintalneste gravitatia si redevine greu poate fi resimtit fizic si de spectator.

Printre fanii lui „Out of the Present” se numara si cineastul danez Lars von Trier, care, dupa ce l-a vazut la Cinemateca Regala din Copenhaga, l-a numit primul film Dogma.