Cronica de film: Misterioase povești de familie

Neașteptata dispariție a unui foarte bun pianist, pe numele lui Anton Ropoț, care altminteri este un recidivist la capitolul surprize (a renunțat la o strălucitoare carieră concertistică în favoarea unui post de profesor la un liceu de muzică) declanșează o anchetă pe care sunt însărcinați să o întreprindă comisarul Nicoară și sub-comisarul Florin. Cei doi pornesc pe urma (mă rog, pe urmele) faptelor. Discută cu membrii familiei lui Anton (sora Ana și cumnatul Cristi), cu iubita lui (Eleonora, cu doi foști sau actuali prieteni (Radu și Victor), cu dirijorul filarmonicii, cu elevi și cu cei din conducerea școlii. Află despre dispărut o serie întreagă de amănunte, unele bizare, află și că fusese diagnosticat cu un cancer în fază terminală, mai află și că relațiile lui cu cumnatul Cristi, medic de profesie, nu erau din cale afară de bune. Fiecare dintre acești martori le furnizează anchetatorilor câte o informație care lasă impresia a nu fi nicidecum completă. Fiecare pare că ascunde ceva. Așa că cei doi anchetatori trebuie să meargă pe urma acestui ceva ascuns.

Desfășurarea anchetei cu numeroasele ei întoarceri în trecut (de aici și nenumăratele flash-back-uri) reprezintă fundamentul scenariului filmului Urma. Un scenariu scris de Dorian Boguță, Loredana Novak și Tudor Voican, transpus pe peliculă de Dorian Boguță, cu o distribuție de zile mari. E vorba despre un film în care regretatul Teodor Corban (comisarul Nicoară), foarte tânăra Irina Rădulescu, aflată atunci la ora debutului în cinematografie (Ana), Dragoș Bucur (Radu) fac roluri de zile mari și în care nici Liviu Pintileasa (subcomisarul Florin) Marin Grigore (Anton), István Teglas (Victor), Lucian Ifrim (Cristi) nu au evoluții care să nu poată fi considerate a fi chiar foarte bune. Despre ce face, ce spune și mai ales cum vorbește Mădălina Ghenea prefer, pentru moment, să mă abțin.

Urma, produs și intrat pe ecranele din țară în 2019, programat săptămâna trecută de TVR Cultural ca un omagiu adus regretatului actor Teodor Corban, a primit vreo trei premii Gopo plus alte câteva nominalizări. A avut parte de cronici contradictorii. Spectatorii l-au primit în general bine, însă mai toți au fost mirați de faptul că filmul se termină indecis. Cu un final în coadă de pește. Că nu aflăm ce s-a întâmplat de fapt cu Anton Ropot. Total atipic pentru un film polițist.

Atâta doar că Urma e un fals policier. Este mai curând o investigație în domeniul unor complicate raporturi inter-umane, complicate și datorită firii introvertite a pianistului. Care are în Marin Grigore interpretul dacă nu ideal, potrivit în orice caz. Filmul împrumută câte ceva din stilistica peliculelor semnate de Cristian Mungiu sau Radu Muntean, cum foarte bine a observat în cronica din momentul premierei criticul Ionuț Mareș. Are și ceva misterios, numai că misterul ține mai curând de felul de a fi al personajelor.Citeste continuarea pe Contributors.ro