Cronica de film: Un film „drăguț”
Produs în anul 2016, având premiera în România în prima lună a anului următor, 6, 9 pe scara Richter, film difuzat săptămâna trecută de TVR Cultural, mi se părea fi o producție de raftul al doilea în ansamblul creației lui Nae Caranfil.
Aceasta în pofida faptului că a fost recompensat cu 5 premii GOPO.
6, 9 pe scara Richter se situează evident la mare distanță de Asfalt Tango ori de Filantropica, este net inferior chiar și producțiilor cu caracter istoric ale aceluiași regizor. Poate fi comparat, eventual, cu În fiecare zi mi-e dor de tine, filmul din 1987 al lui Gheorghe Vitanidis. 6, 9 pe scara Richter e un fel de musical nedus până la capăt, îndeplinește doar pe jumătate exigențele genului, inserturile cântate și dansate fiind nu doar prea puține, ci și aglomerate către final, asta probabil ca spectatorul nelămurit în totalitate până atunci să înțeleagă că totul e bine când se termină cu bine. Că viața e frumoasă și că merită trăită.
6, 9 pe scara Richter e, în cel mai bun caz, ceea ce s-ar chema un fim drăguț. Care rezistă în primul rând datorită distribuției, aici trebuind obligatoriu să îi fie recunoscute meritele Andreei Vulpe. Directoare de casting. Nu doar o foarte bună regizorare de teatru (păcat că montează mult prea puțin), ci și o excelentă profesoară la UNATC. Același UNATC pe care tot felul de criticițe de teatru se tot străduie să ni-l prezinte ca fiind Sodoma și Gomora zilelor noastre și a învățământului superor din România. Și asta în numele sinistrei povești cu gândirea politic corectă.
Tony, exelent jucat de Laurențiu Bănescu, este un tânăr actor care deține rolul principal într-un viitor spectacol muzical inspirat din povestea lui Orfeu și a Euridicei. Spectacol regizat de Gelu Colceag. Acesta fiind interpretat chiar de Gelu Colceag. Filmul încearcă-nici nu se putea altfel- și o panoramare a lumii teatrului. Lume cu pile, cunoștințe, relații, cu directori ciudați și cu slăbiciuni omenești (hmm!) defel mascate pentru actrițe (Lucian Ifrim), cu actori care bârfesc pe orișicine (Adrian Văncică, Constantin Florescu), cu maeștri de balet în pragul disperării (Silviu Mircescu), cu prea plecați asistenți de regie (Demeter András), cu un corp de balet gata la orice gen de sacrificiu și cu aspiranți la actorie aflați în necondiționata admirație a profului.
Tony este căsătorit cu o decoratoare pe care criza economică a condamnat la șomaj, de aici, probabil, și repetatele, poate mult prea desele ei crize și de isterie, și de gelozie, nițeluș cam îngroșat jucate de Maria Obretn. Tony are și el propria lui obsesie. Îi e teamă de ravagiile unui viitor cutremur, iar temerile îi sunt amplificate de mutarea într-un bloc cu bulină. Ocazie pentru scenaristul-regizor de a ne arăta cum stă treaba și cu specialiștii profesori-doctori în Seismologie (Mihai Niculescu), și cu afaceriștii care știu cum să profite de corupția de la nivelul primăriilor (Alexandru Papadopol).
Nu îi sunt însă suficiente lui Tony toate aceste necazuri. În viața lui își face apariția cel ce se recomandă a-i fi tată (Daddy) și căruia îi datorează adevăratul lui prenume. Antonov. Ocazie pentru un nou rol remarcabil semnat de Teodor Corban. Omul e versat, e expert în arta minciunii, are un nedezmințit farmec, conservat în pofida vârstei, și face peste tot ravagii. Contribuie la un plus de isterizare a lui Tony și a mult prea geloasei lui soții, are aventuri sentimentale cu termene contractuale riguros precizate, îl joacă pe degete cum vrea el pe Tony, pozează în bolnav incurabil. Însă, mai presus de toate, place.
La urma urmei, se cuvine recunoscut că place și filmul. Numai bun spre a fi difuzat într-o perioadă de sărbători și de vacanță. Ceea ce nu înseamnă însă că TVR și catastrofala sa conducere ( în frunte cu pdg-ul Dan Cristian Turturică și producătorul general eternizat în funcții Carla Tompea) și-ar fi spălat astfel cea mai recentă rușine. Aceea a bâlbelor legate de transmisiunea directă a Concertului de Anul Nou de la Viena. Ezitări ce au diminuat încă și mai mult credibilitatea, oricum firavă, a instituției.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro