Cât de mult îi pasă lui Putin de civili? Două exemple din istoria recentă a Rusiei

Vă mai aduceți aminte de aceste nume: Nord-Ost (Dubrovka) și Beslan (Dagestan)? Nume care au ținut primele pagini ale ziarelor și titlurile de seară ale emisiunilor de știri zile și săptămâni în șir, acum aproape 20 de ani. Ambele tragedii de neimaginat, în care victimele au fost cetățeni ruși, mulți dintre ei, civili.

La teatrul Dubrovka, din Moscova, pe 23 octombrie 2002, aproape o mie de spectatori s-au dus să vadă o piesa de succes: Nord-Ost, a lui Aleksei Ivaschenko. I-au luat ostatici 50 de ceceni, înarmați până în dinți. Câteva zile mai târziu, cel puțin 150 dintre ostatici erau morți.

La școala din Beslan, Dagestan, la 1 septembrie 2004, tot o mie de ostatici, dar aici, foarte mulți copii. Atacatorii: tot ceceni, veniți din republica învecinată, doritori de răzbunare asupra Rusiei cu care se aflau în război. Două zile mai târziu, 330 de ostatici morți, dintre care o tremie copii.

Bineînțeles, ce frapează și ce îndurerează la prima vedere e moartea atâtor nevinovați. Dar, cel mai important e să ne aducem aminte de mâna cui au murit ei. Pentru că cecenii într-adevăr i-au luat ostatici, dar, pe marea majoritate, nu ei i-au ucis.

In cazul Nord-Ost, în teatrul Dubrovka, forțele speciale ruse (Directoratul A, Alpha Team, al FSB) au pus capăt crizei folosind un gaz care a provocat leșinul celor prezenți: atacatori și ostatici deopotrivă. Dintre ceceni, câțiva au avut măști de gaz, și au tras în forțele speciale ruse, dar au fost copleșiți numeric. Odată intrate în teatru, forțele speciale au avut ca prim obiectiv executarea celorlalți ceceni, care nu mai prezentau nici o amenințare, fiind leșinați. Evacuarea ostaticilor la spitale nu a fost o prioritate, și s-a făcut extrem de lent. Tratamentul acordat a fost ineficace, pentru că autoritățile ruse nu au vrut să divulge tipul de gaz folosit, și nici nu au oferit antidoturi, în pofida apelurilor medicilor. Astfel, în jur de 150 de ostatici au murit imediat după intervenția Alpha Team, iar alți 100-150 au murit în săptămânile și lunile următoare, la terapie intensivă. Mai mult de 650 au avut nevoie de îngrijiri medicale prelungite, înainte de a fi externați din spitale.

Autoritățile ruse neagă până în ziua de azi că morțile au fost provocate de gazul folosit. Chiar dacă sute de persoane au ajuns la spital, rudelor nu li s-a spus nici unde au fost internați, nici cu ce diagnostic, nici ce tratament au primit. Decesele au fost puse pe seama lipsei de hrană și apă timp de trei zile, cât a durat luarea de ostatici. Multora li s-a trecut pe certificatele de deces, cauza ‘atac de cord’ sau ‘terorism’. Trocul însă a fost foarte clar. Intr-un interviu dat ziarului Moskovskij Komsomolets, imediat după atac, un membru al Alpha Team a declarat folosirea gazului un succes absolut, având în vedere că altfel echipa lui ar fi putut pierde cel puțin 150 de membri în confruntarea cu cecenii. Deci 150 de bravi ostași ai FSB-ului au fost scutiți de gloanțele cecene, cu prețul a 250-300 de civili ruși uciși, și mai mult de 600 otrăviți cu gaze chimice.

La TV rusă, Putin a mulțumit forțelor speciale, iar administrația sa a făcut tot posibilul să oprească anchetele în acest caz. Ancheta procuraturii Moscovei, și ancheta Dumei de Stat a Rusiei au fost suspendate fără a ajunge la vreo concluzie. Fostul agent FSB, Alexander Litvinienko, jurnalista Anna Politkovskaya, și politicianul Sergei Yushenkov, au adunat și furnizat presei vestice, precum și unor ONG-uri, dovezi privind gazul otrăvitor. Toți trei au murit asasinați. Până la urmă, unele victime s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în 2011 a găsit Rusia vinovată în acest caz, și a decis că victimelor li se cuvin compensații bănești.Citeste continuarea pe Contributors.ro