Cu cine iesim in fata la Bruxelles? (de Cristian Ghinea)

Alegerile pentru Parlamentul European reprezinta primul examen electoral major dupa o perioada politica framantata: schimbari in coalitia de la putere; reasezarea taberelor politice prin apropierea dintre PNL si PSD pentru combatarea inamicului comun, Basescu; suspendarea presedintelui si referendumul care i-a urmat.

Electoratul a asistat pasiv la toate aceste schimbari, iar votul de la referendum nu a schimbat mare lucru.

Partidele care au votat suspendarea si care au primit un urias cartonas rosu se fac ca ploua si negociaza politici bugetare iresponsabile. In tot acest context politic atat de tensionat, nu am nici o indoiala ca in campania electorala pentru alegerile europene vom discuta mult despre scandalurile interne si aproape deloc despre temele de dezbatere europene.

Ca sa fim drepti, oricum nu eram prea pregatiti si oricum opinia publica nu este divizata in Romania pe tematicile europene. Nu am vazut o disputa serioasa la noi intre cei care vor o Europa federala si cei care ar dori mentinerea accentului pe guvernele nationale.

Nu am observat o divizare intre sustinatorii Constitutiei europene si adversarii documentului. Am adoptat Constitutia automat prin tratatul de aderare si probabil vom adopta tot fara mare galagie si tratatul restrans care se negociaza acum.

Am avut permanent aerul ca aceste dispute europene nu ne prea privesc, ca noi am fi intrat in UE in orice conditii si oricum ar fi aratat ea. La cat de disperati am fost sa intram, ar fi fost si greu sa facem mofturi si sa avem pareri despre cum trebuie sa arate clubul la usa caruia bateam smeriti.

Asadar, nu e de mirare ca electoratul habar nu are pe ce criterii ar trebui sa-si trimita reprezentanti in Parlamentul European, ca presa trateaza chestiunile europene la rubrica „externe” de parca ce se decide la Bruxelles ne-ar fi egal de indiferent cu situatia politica din Indonezia si ca partidele nu prea au oameni de prima mana cu care sa iasa in fata.

Cum ar trebui sa arate un europarlamentar bun din Romania, indiferent de partid? Dupa parerea mea, ar trebui sa indeplineasca doua criterii de baza. Primul: onestitatea si neimplicarea in murdaria lumii politice locale. Ar fi dramatic sa ne exportam coruptii la Bruxelles dupa ce Comisia Europeana a tot insistat sa ne scape de ei. Am ceva motive sa fiu optimist in acest punct.

Politicienii romani de dupa Revolutie s-au priceput intr-un fel destul de smecheresc sa ascunda gunoiul intern sub pres si sa scoata in fata oameni spalati si frezati europeneste. Asa s-au construit cariere intregi, pe ideea ca omul respectiv aduce a european, vorbeste limbi straine, deci e bun de promovat la export.

Imi vin acum in minte Adrian Nastase, Mircea Geoana, Teodor Melescanu si mai sunt si altii. Faptul ca toti au trecut prin Ministerul de Externe nu este intamplator.

Faptul ca toti s-au adaptat apoi destul de bine sistemului intern este la fel de putin intamplator. Uitan?du-ma pe lista numelor vehiculate pana acum, pare ca moda se va mentine: partidele scot in fata nume bune la export, care probabil vor face apoi cariere frumoase. Si nu vom avea nici o garantie ca vor schimba sistemul intern.

Din contra, experienta nu spune ca se vor lasa cu placere corupti de sistem, dar acesta e alt subiect.

Al doilea criteriu esential: partidele trebuie sa trimita acolo oameni priceputi la a-si face relatii, la a socializa si a negocia. Parlamentul European este dominat de grupurile politice intr-o masura mai mare chiar decat parlamentele nationale.

Fiind multi parlamentari (785) si functionand intr-o logica binara (interese politico-ideologice si interese nationale), totul se reduce la negocierile dintre grupurile politice importante. Mai exact intre primele doua grupuri – socialisti si populari – si uneori si al treilea, liberalii.

Parlamentarii izolati sunt ca si inexistenti, grupurile mici rar sunt prinse in negocieri. In aceste conditii, este esential sa avem acolo oameni care sa inteleaga contextul parlamentar si sa fie capabili sa se afirme in grupurile lor politice. Poti sa fii genial ca persoana, daca nu ai calitati de socializare, nu existi.

Poti sa stii totul despre UE, daca nu te pricepi la lobby si la negocieri, degeaba. Daca am avea niste hrebenciuci onesti, atunci ar fi tocmai buni de Bruxelles.