Cu „Ciobanul zburator”, regizorul Catalin Musat are vantul in spate

Realizat anul trecut la Atelierul Aristoteles de la Sibiu, scurtmetrajul documentar „Ciobanul zburator”, Mentiune Speciala recent la Locarno, anunta un talent proaspat al scolii de film din Romania. Numele lui e Catalin Musat, are 30 de ani si a absolvit UNATC-ul anul trecut. A studiat la Liceul „Nicolae Tonitza” si, intre liceu si scoala de film spune ca „a hoinarit”.

Mai are doua documentare terminate, „Doctorul nebun”, desemnat in 2004 Cel mai bun documentar la Festivalul DaKINO, care se ocupa de doi dependenti de heroina, si „Baraca lui Hercule”, realizat pentru TVR 2, despre un homeless si coliba lui de carton. Mai are si doua scurtmetraje de fictiune neterminate, „pentru ca nu mi-au mai placut”.

Cand l-am sunat ca sa-l intreb una, alta pentru materialul de fata, aproape ca m-a refuzat. „N-am timp azi decat, poate, diseara”. Catalin Musat isi castiga existenta desenand storyboard-uri, asteptand sansa de a face din nou film.

De fapt, dupa cum spune Roxana Comes, care a lucrat cu el si la celelalte filme si care a fost producator executiv la „Ciobanul zburator”, „vestea ca am fost invitati la Locarno ne-a cam luat pe nepregatite.” Roxana Comes mai spune ca succesul de la Locarno poate provoca alte sanse.

„Directorul Festivalului de la Tampere a venit atunci la noi sa ne spuna ce mult i-a placut filmul nostru. Am trimis filmul si la IDFA Amsterdam, dar ne-au spus ca nu-l pot lua in competitie pentru ca deja a fost in competitie la Locarno, dar s-ar putea sa-l ia in afara competitiei. De fapt, eu asta fac zilele astea: plicuri ca sa trimit filmul in afara, pentru ca important e sa fie vazut de cat mai multa lume. Lui Catalin ii revine sarcina sa se concentreze pe ce vrea sa lucreze in continuare.”

„Ciobanul zburator” are o maniera foarte personala, aproape poetica – si inteligenta fara a fi liricoida sau calofila -, de a trata intruziunea vietii moderne in universul pastoral al satului. Pe pasunea unde niste ciobani din Marginimea Sibiului isi duc oile la pascut, un neamt a cumparat un teren si a facut un aerodrom.

Din cand in cand, el si prietenii lui vin cu deltaplanele si ambaleaza motoarele printre sau pe deasupra oilor placide. Ciobanii sunt si ei placizi (desi Catalin Musat spune ca in viata de zi cu zi nu sunt chiar asa tacuti).

Directorul de imagine Marius Iacob ii filmeaza mai ales stand si cugetand, cadrele sale extrem de bine gandite reusind sa introduca spectatorul intr-un univers in care si oamenii par de extractie telurica.

„Ciobanul zburator” Foto: Hotnews

Catalin Musat spune ca nu-i plac documentarele de informatie si ca structura narativa a filmului s-a revelat de-abia la montaj. „Noi am pus camera si am filmat timp de opt zile fara niciun motiv narativ in cap. Stiam numai care va fi conflictul”.

Ce a iesit de pe masa de montaj e un film in care viata de zi cu zi a oierilor isi pastreaza ritmul molcom, nedezlipindu-se de viata naturii – aburul de dimineata, ciorile care se ridica dintr-un lan, traznetele si fulgerele sau grindina pe care realizatorii au avut norocul s-o prinda intr-una din cele opt zile de filmare.

Ciobanii stau, mananca sau adreseaza scurte injuraturi motivante oilor, deltaplanoristii zboara in treaba lor in alte secvente, iar cele doua lumi se intalnesc rar in acelasi cadru. Elementul comun e un cioban care zboara si el, chiar daca, potrivit bancului, „n-are lucrul lui” si foloseste deltaplanul aeroclubului.

Civilizatia se mai iteste si prin cuvantul „sasul”. „Se supara sasu’ ca trecem cu oile pe-aici”, „O zis sasu’ ca le impusca daca le mai prinde”. Nu-l vedem pe sas niciodata – aparatul nu se apropie de deltaplanoristi -, dar nici ca simtim nevoia.

Ca sa obtina o imagine cat mai potrivita, dar si ca sa ii deranjeze cat mai putin pe ciobani, Marius Iacob a filmat de multe ori de la mare distanta. Catalin Musat: „De multe ori, ciobanii nici nu stiau ca-i filmam. Operatorul a venit cu ideea de a filma asa, cu diafragma deschisa la maximum, ceea ce era si riscant pentru ca se pierdea sarful si puteam avea multe rebuturi.”

Asta nu se vede pe ecran. Desi realizat in HD, filmul are o o caldura a imaginii care il apropie de un film pe pelicula. Intreaga echipa a fost performanta. Vlad Voinescu, autorul sunetului si montajului, a tinut ca sunetul sa fie cat mai bun. „Pleca de nebun pe camp cu microfonul, ca sa inregistreze sunete”, spune Roxana Comes despre colegul ei in varsta de 23 de ani.

Atelierul Aristoteles, a carui baza operativa s-a mutat in acest an de la Cisnadioara la Sibiel, e in plina desfasurare. Printre traineri se numara si Simon Brook, realizator de documentare si fiu al celebrului regizor de teatru Peter Brook. Cand l-am intalnit recent la Sibiel, Simon Brook mi-a spus ca aceasta prima experienta a sa la Aristoteles e foarte interesanta. Dar a remarcat amuzat un lucru: „Cand am facut cele patru echipe, am vazut ca toti vor sa fie regizori”. Unii au si de ce.