Cum a ajuns Romania paralizata de procurori. Cateva observatii la iesirile lui Emil Hurezeanu

Este dreptul dvs de jurnalist de a fi impotriva justitiarismului, impotriva republicii procurorilor, de a denunta „spectacolul catuselor” si de a crede ca Romania se sufoca intr-o atmosfera de teroare medievala, cu administratii blocate, cu afaceri date peste cap si cu o societate paralizata. Sunteti liber sa perorati impotriva lipsei de perspectiva oferita de arestarile zilnice, sa criticati absenta unei dezbateri despre viitor, despre constructie si progres. Aveti privilegiul de a predica la ora de varf pe un tot mai respectat si influent post de televiziune.

• Emil Hurezeanu: Eu sunt impotriva spectacolului justitiarist/ Romania este o tara gripata/ Suntem inraiti, transformam totul in rau/ Acum suntem intr-un moment foarte periculos

Pareti tot mai convins ca nu anti-coruptia va rezolva problemele Romaniei, ca decimarea elitei politico-economice, buna-rea cum o fi ea, risca sa ne transforme in veriga slaba a Europei. Mai sustineti ca tara are nevoie de un moment T zero, de o amnistie generala si de un restart.

Raspanditi, dle Hurezeanu, tot mai insistent toate aceste idei, in care poate credeti sincer. Nu am destule motive sa cred ca falsati. Nu cred, insa, ca aveti dreptate. Cred ca Romania a ajuns lada de gunoi pe care o vedeti la Marasesti, bunaoara, in stare de dezastru si delasare tocmai din cauza coruptiei sistemice.

Am ajuns o tara blocata, paralizata si sufocata sub terorarea coruptiei, nu a celor care lupta impotriva ei. Cum sa deplangeti azi ca nu se mai semneaza contracte cand zeciuiala a ajuns regula cvasi-generalizata? Nu mai semneaza borfasii, poate, nu mai merge motorul spagii ca uns. S-au gripat mecanismele coruptiei, dle Hurezeanu, nu societatea, nu Romania. Ea tocmai se elibereaza din ghearele unei nomenclaturi transpartinice ai carei prizonieri am fost aproape un sfert de veac. Practic, generatia mea s-a cam irosit in captivitatea lor.

Abia acum oamenii de afaceri onesti, companiile cat de cat curate incep sa respire, sa castige licitatii la care nu visau in urma cu cativa ani, sa simta treptat ca au sanse intr-o piata rezervata pana mai ieri exclusiv elitei corupte pe care o deplangeti astazi la televizor. Am vorbit, la randul meu, cu destui primari, cu mici oameni de afaceri absolut relaxati si chiar optimisti ca in Romania se schimba in bine un mod complet distorsionat de a imparti resursele publice.

Degradarea Romaniei ca stat, lipsa de perspectiva, absenta oricarei sanse de a construi, de a progresa s-au nascut prin generalizarea coruptiei, necum din stradaniile procurorilor de a curata straturile groase de mizerie sedimentate in partidele si administratiile romanesti, de stanga sau de dreapta.

Daca ne-a inrait ceva – si aici poate aveti dreptate – au fost peste doua decenii de sentiment al neputintei in fata jafului generalizat. Ne-am inrait, domnule Hurezeanu, din cauza ca murim cu zile in spitale, nu avem scoli si ne rupem masinile in drumuri proaste. Politicienii pe care-i aparati azi ne-au furat dreptul la dezvoltare, ne-au umilit si condamnat la saracie cronica. Cu cine doriti dvs sa va asezati la masa dialogului despre viitor? Cu cei care ni l-au furat sistematic?

Dar nu inrairea oamenilor era pe cale sa ne distruga, ci neincrederea. Neincrederea cetatenilor in stat si institutii, neincrederea in politicieni, neincrederea ca poti face cariera sau afaceri bune respectand reguli si legi, neincrederea in propria tara. Neincrederea, nu inrairea, a destramat tesutul social al acestei tari. Iar cei mai multi au fugit din ea cat au vazut cu ochii, asa cum ati facut-o probabil si dvs inainte de 89 cand nu mai aveati nici o speranta in tara.

Din acest motiv, dle Hurezeanu, oamenii se agata azi ca inecatul de pai si isi pun toata increderea in cateva institutii. Daca n-ar fi ele, ganditi-va cam ce se putea intampla cu atatea frustrari acumulate, cum ar fi explodat tot sistemul tinut sub capac si ce forme sinistre de extremism s-ar fi putut naste de aici.

Scene de Ev Mediu, decupate parca din vremuri tulburi cand raptul se produce brutal, vedeti in Parlament chiar astazi, unde un fost ministru se unge cu mir sa scape de procurori si-l cheama pe Dumnezeu in ajutor. Poate v-a scapat comportamentul primitiv al celor care nu mai stiu ce sa faca cu prada, o ingroapa in lingouri de aur amestecate de-a valma cu tablouri si teancuri de dolari ca in pestera lui Ali Baba.

A va ingrozi mai tare de „spectacolul catuselor” – care are intr-adevar ceva degradant ca orice ancheta penala peste tot in lume, nu doar aici – decat de festivalul decavarii bugetului de zeci si sute de milioane de euro arata cel putin straniu. Nu va inteleg. Sa nu mai fure, domnule Hurezeanu, si vor fi scutiti de spectacolul asta. Dar trebuie sa recunoastem: presa din care facem amandoi parte il ofera intai de toate, nu procurorii.

Daca va miroase ceva in aceasta lada de gunoi politic care a ajuns Romania ar trebui sa fie intinderea putregaiului. In schimb, dvs strambati din nas la eforturile uriase pe care cateva institutii cheie va trebui sa le faca in mod sustinut, ani de zile de acum incolo, ca sa-l curete cat de cat.

De acord, in principiu, ca orice putere tinde sa devina abuziva daca nu este cenzurata, controlata in mod real. Exista, intr-adevar, cateva indicii ca procurorii fug cam prea des la arestare. Am subliniat, la randul meu, riscul ca serviciile sa capete prea multa putere (vezi legile big brother). Sunt ceva semne ca se exercita presiuni asupra unor judecatori, dar in nici un caz nu putem generaliza si trage concluzia ca malaxorul justitiei s-a transformat intr-un monstru scapat de sub control.

Avem inca filtre functionale, o cenzura judecatoreasca pe ansamblu eficienta care admite sau respinge cererile de arest preventiv, plus televiziuni care nu se limiteaza la a prezenta „spectacolul catuselor”, ci oferta tribuna tuturor marilor penali sa se apere de dimineata pana seara.

Din pacate, discursul dvs, altfel obisnuit cu nuantarile, nu mai retine decat ideea ca s-a ajuns prea departe, cand Romania abia a inceput. Veti spune, poate, ca ramaneti acelasi aparator al democratiei, ca mai importante sunt principiile si ca nu veti ceda tentatiei de a da satisfactie gloatei doar pentru a fi simpatic. Ca atunci cand sistemul se deregleaza va vedeti obligat ca jurnalist sa trageti alarma, oricat de neplacute ar fi adevarurile dvs.

De acord, orice forma de fanatism si habotnicie arata cel putin suspect, daca nu detestabil. Va provoaca oroare ideea ca salvarea unei tari poate veni de la procurori, vedeti in asta o intelegere limitata a mecanismului complex de functionare a unei tari. Asa si este. Ca om rational intelegeti insa ca s-a strecurat o mica eroare de logica in tot ce spuneti in ultima vreme. Catusele, anchetele si arestarile sunt un efect al Raului, nu-l determina. Ca Romania se va prabusi sub republica procurorilor acuza, intr-un limbaj mai putin sofisticat decat al dvs, toti avocatii borfasilor mari si mici de pe micul ecran.