Cum afli dacă ai oasele fragile și ce să faci ca să previi riscul de fracturi și osteoporoză

Majoritatea oamenilor ating punctul maxim al masei osoase în apropierea vârstei de 30 de ani. După această perioadă, procesul de remodelare osoasă continuă, dar începem să pierdem țesut osos într-o proporție ușor mai mare decât câștigăm. Probabilitatea de a dezvolta osteoporoză – o afecțiune în care oasele devin fragile și casante – este influențată de cantitatea de masă osoasă acumulată până la vârsta de 30 de ani și de rata la care aceasta se diminuează ulterior. Cu cât aveți mai multă masă osoasă la vârsta de 30 de ani, cu atât scade probabilitatea dezvoltării osteoporozei pe măsură ce înaintați în vârstă. Iată ce puteți face pentru menținerea sănătații osoase și care sunt investigațiile ce pot ajuta la depistarea problemelor și prevenirea complicațiilor.

Factorii de care depinde sănătatea sistemului osos

Mai mulți factori pot influența sănătatea oaselor. De exemplu:

– Cantitatea de calciu din alimentație: o dietă săracă în calciu contribuie la scăderea densității osoase, pierderea timpurie a masei osoase și un risc crescut de fracturi;

-Nivelul de activitate fizică: sedentarii prezintă un risc mai mare de osteoporoză decât cei care sunt mai activi;

– Consumul de tutun și alcool: cercetările sugerează că utilizarea produselor din tutun contribuie la fragilizarea oaselor. De asemenea, consumul excesiv de alcool poate crește riscul de osteoporoză;

– Sexul: femeile au un risc mai mare de osteoporoză deoarece au mai puțin țesut osos decât bărbații;

– Constituția fizică: dacă aveți o greutate prea scăzută (cu un indice de masă corporală de 19 sau mai mic) sau aveți o constituție fizică tipică unui ectomorf, caracterizată de dificultatea de a acumula masă musculară și de a câștiga în greutate, este posibil să înregistrați o cantitate mai mică de masă osoasă pe măsură ce înaintați în vârstă;

– Vârsta: oasele devin mai subțiri și mai fragile pe măsură ce înaintați în vârstă, în mod natural;

– Istoric familial: riscul de osteoporoză este mai mare dacă o rudă de gradul I are osteoporoză – în special dacă aveți și un istoric familial de fracturi;

– Nivelurile hormonale: o cantitate prea mare de hormoni tiroidieni poate duce la pierderea masei osoase. La femei, pierderea osoasă crește semnificativ la menopauză din cauza scăderii nivelurilor de estrogen. Absența prelungită a menstruației (amenoreea) înainte de menopauză crește, de asemenea, riscul de osteoporoză. La bărbați, nivelurile scăzute de testosteron pot duce la pierderea masei osoase;-

– Tulburările de alimentație și alte afecțiuni: dietele extrem de restrictive slăbesc oasele la bărbați și femei. În plus, intervențiile chirurgicale pentru pierderea în greutate și afecțiuni precum boala celiacă pot afecta capacitatea organismului de a absorbi calciu;

– Anumite medicamente: utilizarea pe termen lung a medicamentelor corticosteroide, cum ar fi prednisonul, cortizonul, prednizolona și dexametazona, este dăunătoare pentru oase. Alte medicamente care pot crește riscul de osteoporoză includ inhibitorii de aromatază utilizați pentru tratamentul cancerului de sân, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, metotrexatul, unele medicamente antiepileptice, cum ar fi fenitoina și fenobarbital, precum și inhibitorii pompei de protoni.

Cum verifici starea oaselor

Nivelul de vitamina D

Există mai multe investigații pentru evaluarea sistemului osos. Un prim pas ar fi analizele de sânge pentru măsurarea nivelui de vitamina D. Vitamina D este crucială pentru sănătatea oaselor datorită rolului său în absorbția calciului, mineralizarea oaselor și menținerea densității osoase adecvate. Deficiența de vitamina D poate duce la oase fragile și predispuse la fracturi.

Conform unui studiu efectuat pe parcursul a trei ani în cadrul Institutului de Endocrinologie «C.I. Parhon», în cadrul unui lot de 1.048 de femei aflate în postmenopauză și diagnosticate cu osteoporoză, s-a înregistrat o prevalență crescută atât a deficitului de vitamina D (sub 20 ng/ml) – la 60,97% din participante, cât și a insuficienței acesteia (valori între 21 și 29 ng/ml) – la 83,49%.

Deficitul de vitamina D, adică valori sub 20 ng/ml, poate apărea din cauza expunerii insuficiente la soare sau cu creme cu factor de protecție solară mare.

De obicei, se recomandă testarea nivelului de vitamina D la populația cu risc crescut de deficit, cum ar fi vârstnicii, persoanele cu osteoporoză, persoanele cu boli renale sau gastrointestinale, persoanele care au suferit operații de reducere a stomacului sau cei cu istoric de fracturi osoase frecvente.

Osteodensitometria DEXA

O altă investigație utilă și recomandată, mai ales femeilor cu vârste de peste 65 de ani și bărbaților de peste 70 de ani, dar și persoanelor care urmează tratamente care afectează densitatea oasosă este osteodensitometria DEXA. Această investigație imagistică măsoară densitatea minerală și duritatea sistemului osos.

Testul utilizează raze X pentru a determina cantitatea de minerale osoase într-o anumită zonă a corpului, cel mai adesea la nivelul coloanei vertebrale, șoldului sau antebrațului. Rezultatele DEXA oferă informații despre densitatea osoasă și pot identifica osteoporoza sau osteopenia (pierdere de masă osoasă substanțială, dar nu la fel de gravă ca osteoporoza).

Sistemul de notare pentru scanare măsoară pierderea osoasă, în comparație cu cea a unui adult tânăr sănătos, conform standardelor stabilite de Organizația Mondială a Sănătății – scorul T:

• Un scor de -1 sau mai mare este considerat normal;
• Un scor între -1,1 și -2,4 este considerat osteopenie, risc crescut de fractură;
• Un scor de -2,5 sau mai mic este considerat osteoporoză, cu risc crescut de fractură.

Rezultatele pot oferi, de asemenea, un scor Z, care compară pierderea osoasă cu cea a altor persoane din aceeași grupă de vârstă.

Medicul va analiza rezultatele testelor și dacă este necesar va recomanda un tratament sau o a doua scanare DEXA peste doi ani, pentru a măsura modificările apărute.

Alte investigații care pot fi recomandate

– Analize de sânge pentru markerii resorbției osoase: acestea măsoară nivelurile markerilor chimici din sânge care indică ritmul de resorbție osoasă (descompunerea oaselor). Acești markeri pot oferi informații despre activitatea osoasă și pot fi utilizați pentru evaluarea afecțiunilor osoase;

– Radiografii: pot fi utilizate pentru a evalua structura osoasă și pentru a identifica fracturi sau alte anomalii ale oaselor. Cu toate acestea, ele nu oferă informații detaliate despre densitatea osoasă și nu sunt la fel de sensibile ca DEXA pentru detectarea osteoporozei;

– Tomografie computerizată (CT): poate oferi imagini detaliate ale oaselor și măsurători ale densității osoase într-o manieră similară cu DEXA, dar expunerea la radiații este mai mare;

– Ecografia osoasă: această metodă utilizează ultrasunete pentru a evalua densitatea osoasă la nivelul călcâiului sau al metatarsienelor. Este o alternativă mai puțin costisitoare și cu mai puțină expunere la radiații în comparație cu DEXA, dar nu oferă aceeași precizie;

– Scintigrafie osoasă: acest test implică injectarea unei substanțe radioactive în sânge, care este ulterior absorbită în oase. Imaginile scintigrafice pot detecta leziuni osoase, cum ar fi fracturile sau metastazele tumorale;

– Biopsia osoasă: această procedură implică prelevarea unei mostre mici de țesut osos pentru a evalua compoziția osoasă și pentru a identifica eventuale anomalii.

Cum susții sănătatea oaselor

Există câțiva pași simpli pentru a preveni sau încetini pierderea de masă osoasă, pe care îi detaliem mai jos.

1.Includerea unei cantități adecvate de calciu în dietă

Pentru adulții cu vârste cuprinse între 19 și 50 de ani și pentru bărbații cu vârste între 51 și 70 de ani, doza zilnică recomandată (DZR) de calciu este de 1,000 mg. Recomandarea crește la 1,200 mg pe zi pentru femeile cu vârste de peste 51 de ani și pentru bărbații cu vârste de peste 71 de ani.

Surse bune de calciu includ produsele lactate, migdalele, broccoli, varză kale, somon conservat cu oase, sardine și produse din soia, cum ar fi tofu. Puteți apela și la suplimente, la recomandarea medicului.

2. Atenție la vitamina D

Organismul are nevoie de vitamina D pentru a absorbi calciul. Pentru adulții cu vârste cuprinse între 19 și 70 de ani, DZR de vitamina D este de 600 de unități internaționale (IU) pe zi. Recomandarea crește la 800 UI pe zi pentru adulții cu vârste de peste 71 de ani.

Sursa naturală principală de vitamina D derivă din expunerea la lumina solară, cu observația că indivizii cu tonuri de piele mai închise, persoanele în vârstă și cei care utilizează produse de protecție solară cu factor de protecție ridicat (SPF) pot necesita o expunere prelungită pentru a permite sinteza adecvată a acestei vitamine. În plus față de radiațiile solare, vitamina D poate fi obținută din alte surse, cum ar fi peștele gras – somon, știucă, pește alb și ton. De asemenea, ciupercile, ouăle și alimentele fortificate, cum ar fi laptele și cerealele, conțin și ele vitamina D.

Suplimentele cu vitamina D sunt recomandate de medic în cazul carențelor severe, de obicei.

Alte vitamine și minerale esențiale pentru sănătatea sistemului osos includ:

– Vitamina K: are un rol important în formarea și menținerea oaselor sănătoase prin reglarea procesului de mineralizare;

– Vitamina C: este necesară pentru producerea colagenului, care este un element esențial al matricei osoase. Colagenul contribuie la rezistența și elasticitatea oaselor;

– Vitamina A: joacă un rol important în procesele de remodelare osoasă și poate influența metabolismul oaselor;

– Vitamina B12: deficitul de vitamina B12 poate afecta sănătatea oaselor, crescând riscul de fracturi;

– Vitamina E: are proprietăți antioxidante care pot ajuta la protejarea celulelor și a țesuturilor osoase;

– Fosfor: este un mineral esențial pentru structura osoasă și joacă un rol important alături de calciu în menținerea oaselor puternice;

– Magneziu: este implicat în procesele de mineralizare osoasă și în reglarea nivelurilor de calciu din sânge;

– Zinc: este un mineral care are rol în formarea și remodelarea oaselor.

3. Mișcarea menține oasele puternice

Exercițiile fizice, cum ar fi mersul pe jos, alergatul, ridicarea de greutăți sau exercițiile de rezistență, pot stimula formarea oaselor noi. comntribuind la prevenirea pierderii masei osoase sau a scăderii densității osoase care apare odată cu înaintarea în vârstă.

Activitățile ce solicită echilibru și coordonare, precum yoga, tai chi sau dansul, constituie un mod eficient de a preveni căderile și fracturile osoase, mai ales în cazul vârstnicilor. Aceste practici contribuie, de asemenea, la intensificarea circulației sanguine, asigurând oaselor un aport crescut de oxigen și substanțe nutritive esențiale.

Exercițiile regulate nu numai că favorizează dezvoltarea musculaturii, ci și ajută la menținerea unei greutăți corporale optime. Un surplus ponderal poate genera o presiune suplimentară asupra sistemului osos, crescând astfel predispoziția la osteoporoză.

Beneficiile activității fizice se resimt la nivelul întregului organism, reducând riscul de boli cronice, amplificând rezistența sistemului imunitar și conservând mobilitatea.

Sursa foto:Dreamstime.com