Cum si-a dat Tariceanu cu taxa-n cap (de Cristian Ghinea)

Intrebarea-cheie, aproape scolareasca, pe care ti-o pui cand proiectezi sau analizezi o decizie guvernamentala e „care este scopul?”. Ce anume vrem sa realizam printr-o interventie? In ce priveste deja celebra taxa de prima inmatriculare, Guvernul spunea pana acum ca e vorba de grija fata de mediu. Scopul era unul legitim.

In plus, infrastructura oricum dezastruoasa a Romaniei s-ar resimti si mai mult in fata cresterii puterii de cumparare la automobile. Orice sofer din Bucuresti intelege ce vreau sa spun.

Problema este insa ca Guvernul a conceput in mod deliberat o masura discriminatorie pentru produsele europene. Guvernul vrea sa ne protejeze mediul numai fata de rablele din import si nu pare a fi deranjat de rablele locale. Motivele sunt, in mod evident, politice.

Daca ai stabili taxe mari de utilizare pentru toate masinile vechi, ti-ai pune in cap cateva milioane de romani posesori de Dacii vechi.

70% din masinile care circula in Romania nu respecta standardele Euro. Masinile, chiar vechi, din import sunt mai putin poluante decat media a ceea ce avem deja in Romania. Daca preocuparea fata de mediu ar fi prioritatea Guvernului, atunci ar trebui suprataxate toate masinile vechi aflate deja in circulatie.

Altfel, taxa de prima inmatriculare, asa cum a fost ea conceputa, este un mod de a ascunde dupa capsun o taxa de import, care contravine in mod evident principiului pietei unice europene.

Secretarul de stat Adrian Ciocanea spunea la televizor ca, „in momentul de fata, taxa este discriminatorie”. De fapt, ea a fost discriminatorie de la bun inceput, pentru ca asa a fost creata: vizeaza numai rablele din afara. Nu e o problema de cuantum, ci de principiu.

Cum era de asteptat, Comisia Europeana s-a sesizat si a trimis o scrisoare de avertizare Guvernului roman. Acum asteapta o scrisoare de raspuns. Doar ca pozitia Guvernului a fost deja exprimata oral de premierul Tariceanu: „Daca unora nu le convine denumirea de taxa de prima inmatriculare, atunci o sa-i spunem taxa pentru o Romanie curata sau taxa de pastrare a slujbelor.

Refuz ca Romania sa devina lada de gunoi a Europei. Iar intre necesitatea de a avea o Romanie curata si de a avea locuri de munca garantate si cea a face serviciul celor care se ocupa cu bisnita de masini second-hand nu am nici o ezitare in a alege prima categorie”.

Este o exprimare alambicata si greoaie, dar ati inteles ideea. Daca ar fi existat o lista de potentiale greseli in tratarea chestiunii respective, Tariceanu s-ar putea lauda ca le-a comis pe toate prin aceasta declaratie. „O sa-i spunem taxa pentru o Romanie curata sau taxa de pastrare a slujbelor”. De parca ar fi acelasi lucru.

Pana la urma, ce vrem cu taxa respectiva? Nici macar premierului nu ii este clar. Pare ca s-a decis sa adopte o masura si abia acum ii cauta rostul. Recunoaste ca mediul era doar un pretext din moment ce vine cu un alt scop pentru taxa: protejarea slujbelor din industria auto.

Seful Guvernului spune de bunavoie si nesilit de nimeni ca, pe langa caracterul sau discriminatoriu, taxa mai este si protectionista. Comisia Europeana primeste mura in gura noi argumente impotriva noastra. Este evident ca Romania va pierde eventuala actiune declansata de Comisie, din moment ce chiar secretarul de stat insarcinat cu afaceri europene recunoaste ca taxa e discriminatorie.

In plus, primul ministru pozeaza in Gigi-duru fata de o intreaga categorie de afaceristi legitimi. De ce sunt bisnitari importatorii de masini second-hand? Cu ce este mai legitim importul de masini noi? Nu platesc cu totii impozite?

In fine, cum a ajuns un om politic liberal sa pozeze intr-un protectionist agresiv? Faptul ca premierul este si presedinte de onoare al Asociatiei Importatorilor si Producatorilor de Automobile (APIA) nu il ajuta deloc sa fie credibil. Ba chiar este un evident conflict de interese. APIA castiga bani prin discriminarea importului de masini vechi.

Statul roman insa va pierde bani in doua randuri: va fi si amendat si va trebui sa dea si banii inapoi. Autoritatile romane stiu ca vor trebui sa plateasca. Dar amana deznodamantul. Mentorul APIA alege deliberat o politica din care statul pierde si APIA castiga. Ma gandesc ca ar trebui ca APIA sa plateasca amenda pe care o va incasa Romania.

Eventual, din profiturile pe care membrii sai le incaseaza cat functioneaza respectiva taxa. Deprimant in toata aceasta poveste este faptul ca obiectivul legitim de protejare a mediului se pierde cu totul in piesaj.