Dan Voiculescu : Sint om. Picasso nu inteleg. Razboi si pace ma oboseste

Fundatia pentru dezvoltarea Romaniei acorda un premiu de peste 100.000 de euro tinerilor. Asta dovedeste ca Dan Voiculescu este om? Cititi vorbele omenesti despre armonie, cultura, femei si televiziuni, intr-un interviu acordat de Dan Voiculescu.

Sinteti om?

Hahaha, sint in primul rind om.

Cum dovediti ca sinteti om?

Prin citeva lucruri. Traiesc, ma uit in jurul meu, vad ce se intimpla, contemplu, ma razvratesc, ma impac. Am pe birou, acasa, un indemn: „A ajuta pe cineva inseamna a-i schimba destinul”. Pentru mine caracteristica asta de om se vede prin ce fac in jurul meu.

Exista omul acela, biologic, care maninca-bea-se culca-se scoala, si exista omul care vrea sa lase ceva in urma lui. Si pentru ca nu toti putem lasa in urma noastra imperii, razboaie, evenimente istorice, cred ca e important pentru mine sa las in urma cit mai multe constructii.

De institutii, de oameni.

Intr-una dintre cartile dumneavoastra, „Societatea umanista”, ati facut distinctia intre fiintele umane, rezultat al encefalului, si fiintele umane rezultat al cerebelului. Dumneavoastra pina cind ati fost rezultatul encefalului si cind ati devenit al cerebelului?

Oamenii cind se nasc merg pe instincte. De la un moment incolo, instinctele incep sa fie dominate de ratiune. In momentul in care instinctele sint inhibate de ratiune, apareo lupta naturala intre dorinta de a face si frina rationala de a nu face. La mine pragul acesta a fost in 1979.

Inca jucam hochei pe gheata, proaspat absolvent de Comert Exterior si angajat la Vibrocim. Eram hocheist, imi placea viata, apreciam instinctele, atunci directorul meu general m-a chemat ca nu veneam la serviciu si eram mereu in cantonamente. Viata de sportiv…

Fete, bautura…

Fete, bautura mai putin. M-a chemat si mi-a spus: „Baiete, esti brinza buna in burduf de ciine, ori hochei, ori meserie. Te dau afara, daca nu vii la treaba”. A fost un dus rece. Asta are dreptate. Ce fac? Am depus echipamentul de sport si m-am apucat de meserie.

Asa, deodata?

M-a trezit la realitate. Tata nu avea carte, mama la fel, se bucurau ca faceam sport, dar nu realizau ca aceasta joaca se poate transforma in esec in cariera. Acest om mi-a schimbat destinul.

Satirul deci!

Intelepciunea cred, el era dezinteresat.

Cultura nu a fost bici.

Omul erudit se hraneste cu cultura.

Pictura?

Imi place Marginean. Agresiv, vine spre tine.

Dali, Picasso?

Nu-mi plac. Nu-i inteleg.

Filme?

Vedeam orice film, acum ma uit la filme cu conflict si cele care se leaga de viata in inalta societate. Incerc sa invat din ele. Acolo gasesti jocul complex al rolului pe care-l poti juca in societate.

Arta culinara?

Saramura de crap e baza! Cei care vor sa manince nu stiu ce chestii mirobolante, sint insi care s-au trezit cu bani si au niste frustrari, considera ca daca isi comanda vaca din Argentina sint importanti. De fapt, prin asta sint mici.

N-ati scris proza, poezie?

Niciodata nu am avut preocupari de-astea. O singura data, indragostit, am facut niste versuri si l-am sunat pe Constantin Draghici, cintaret de opereta. L-am sunat si el a fost de acord. A iesit un cintec asa: „Ochii tai frumosi ca mareaaaaa si ca cerul instelatttt”… adevarul era ca era o fata cu niste ochi superbi, mari. Doamne, cind se uita la tine, iti venea sa te ascunzi.

Ce citeati?

Sas, in franceza, colectie de carte politista. Sas era un agent secret in slujba maiestatii sale regina Angliei, relaxante, picante, usoare. Dupa o anumita perioada m-au interesat trendurile mondiale, crizele mondiale si citeam acest tip de carti.

Toffler?

Nu a descoperit mare lucru. ,,Al treilea val’’ este o sinteza a teoriilor in circulatie

.

Un „Razboi si pace” gustati?

Dom’le, o carte trebuie sa aiba doua scopuri: ori te relaxeaza, iesi din starea ta si intri in cea a cartii, sau o carte care te implica si astea te obosesc.

Ati citit „Enigma Otiliei” tirziu? Numele „Felix”, sub care apareti in dosarele CNSAS, vine de acolo?

Numele acesta, Felix, stiti de unde vine? Acum va spun, e premiera. Ma contactase unul cu nume de cod Caciula, de la Securitate, pe care eu il luasem in bascalie, ca e murdar pe balonzaid. E, omul acela mi-a deschis dosar de urmarire si m-a incondeiat ca betiv, cartofor, afemeiat.

Mi-am amintit, acum, de Revelion, ca dupa ce am scapat de Caciula asta a venit un alt ofiter si cu el am discutat situatia. „Uite ce mi-a facut ala!” „Ca sa te scot eu nu pot decit daca am o dovada ca tu erai in contact cu mine de dinainte.”Si asa au aparut niste hirtii semnate Felix, dar fara a avea caracterul de note informative, hirtii date in aceeasi zi, in acelasi an. Hirtii semnate de omul ala, Felix. Asta-i bomba, nu a existat nici un Felix.

Cotidianul