De ce este aproape imposibil să demonstrezi un caz de malpraxis în România? O discuție cu președintele Colegiului Medicilor, Daniel Coriu
Relația de încredere pacient-medic este „zdruncinată” în România, fiind vorba despre un fenomen care a început în urmă cu mulți ani, dar s-a accentuat și mai mult în timpul pandemiei și după aceasta, iar refacerea acestei relații de încredere trebuie să fie unul dintre obiectivele Colegiului Medicilor, declară, într-un interviu acordat HotNews.ro, președintele CMR, prof. dr. Daniel Coriu. Doi dintre cei mai importanți pași care ar trebui făcuți pentru refacerea încrederii românilor sunt reformarea Colegiului Medicilor, dar și o nouă lege a malpraxisului, deoacere actuala lege „nemulțumește atât medicii, cât și pacienții”, arată, în interviul acordat HotNews.ro, președintele CMR, Daniel Coriu.
Prof. dr. Daniel Coriu este medic primar hematolog și directorul Centrului de Hematologie și Transplant Medular al Institutului Clinic Fundeni din București. Este doctor în științe medicale, iar în octombrie 2020 a fost ales președintele Colegiului Medicilor din România.
Ideea că deciziile de malpraxis trec pe la Colegiul Medicilor, un mit: „Actuala lege a malpraxisului nemulțumește atât medicii, cât și pacienții”
Multă lume crede, în România, că atunci când există acuzații de malpraxis din partea unui pacient sau a rudelor sale la adresa unui spital sau a unor medici, decizia de constatare a malpraxisului trece pe la Colegiul Medicilor, iar Colegiul ar avea tendința să îi apere pe medici. Este un mit, spune Daniel Coriu.
Procedura de constatare a malpraxisului nu trece pe la Colegiul Medicilor, ci are un cu totul alt traseu: „Procedura nu trece pe la Colegiul Medicilor, noi nu avem nicio legătură. Există o comisie la Direcția de Sănătate Publică și una la Institutul de Medicină Legală.
Prof. dr. Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România / Foto: Inquam Photos | George Călin
Daniel Coriu admite însă că procedura de constatare a unui malpraxis în România este foarte greoaie, iar actuala formă a legii malpraxisului, veche de 25 de ani, îi nemulțumește atât pe medici, cât și pe pacienți – multă lume crede din start că în România este aproape imposibil să dovedești un caz de malpraxis, dacă tu sau cineva drag este victima lui.
Este motivul pentru care Daniel Coriu își dorește să inițieze un nou mecanism de constatare a malpraxisului în țara noastră, care propune în premieră ca pacienții care sunt victimele unui malpraxis să poată fi despăgubiți încă din faza de pre-litigiu, în baza unei înțelegeri amiabile între medic, societatea de asigurare emitentă a poliței de malpraxis și pacient, fără ca acest lucru să excludă calea de acces la instanța de judecată.
De asemenea, o lege mai bună a malpraxisului ar crește și încrederea pacienților în sistem, tergiversarea deciziilor în cazurile de posibil malpraxis fiind una dintre probleme care scad încrederea românilor în sistemul de sănătate.
Daniel Coriu spune însă că, în acest moment, și medicii sunt la mijloc și, contrar opiniei generale, cu actuala lege a malpraxisului, ei nu se simt suficient de apărați și nu au, uneori, libertatea de a își face meseria: „Actuala lege face ca, într-un caz de prejudiciu, pacienții să nu primească în timp real o despăgubire care ar fi corectă. De asemenea, noi, medicii, suntem obligați să încheiem o poliță de malpraxis asemănătoare cu asigurarea RCA pentru mașină. Ca să mergi cu mașina ești obligat să faci RCA, iar noi suntem obligați să încheiem o poliță de malpraxis la o societate de asigurări. Costul poate să ajungă la 400 de euro, dar există și polițe de 50 de euro. Fiecare alege.”
55.000 de medici din România plătesc anual poliță de asigurare obligatorie pentru malpraxis: „Se colectează bani, dar nu se plătesc despăgubiri pacienților”
O mare problemă cu actualele polițe de asigurare de malpraxis este aceea că conțin numeroase clauze de excludere „scrise foarte mărunt, uneori pe 20 de pagini. Iar aceste clauze de excludere nu ar trebui să mai existe.”
Practic, aceste clauze de excludere elimină foarte multe situații în care firma de asigurări ar putea fi pusă în situația de a plăti despăgubiri de malpraxis: „Nu se acoperă situația în care s-a intervenit în urma unui accident cu o transfuzie de sânge, nu se acoperă dacă pacientul tratat are hepatită sau COVID-19. Atunci, de ce mai fac polița?”, se întreabă Daniel Coriu.
Un calcul sumar arată că 55.000 de medici, câți are România, încheie anual aceste asigurări de malpraxis, deoarece sunt obligați să o facă. Prețul unei polițe începe de la 50 de euro și poate ajunge la câteva sute de euro. „Practic, se colectează bani, dar nu se plătesc și despăgubiri”, subliniază președintele Colegiului Medicilor. „Cineva doar colectează acești bani”.
„Trebuie să schimbăm legea astfel încât asiguratorul să își facă datoria și să plătească despăgubiri corecte atunci când este cazul, pentru că el este o instituție foarte serioasă care primește niște bani pentru a proteja atât medicul, cât și pacientul”, este concluzia președintelui Colegiului Medicilor.
Principala problemă de la care ar trebui plecat este aceea că medicii „sunt oameni și pot greși”: „În actul medical pot exista greșeli văzute și greșeli nevăzute – unele produc prejudicii, iar altele nu. Dar toate ar trebui recunoscute. În primul rând ar trebui să găsim un sistem prin care să nu mai blamăm medicul pentru o greșeală. El trebuie, din contră, să fie stimulat să o recunoască, dar să fie o recunoaștere care să nu aducă un prejudiciu personal. Medicul nu trebuie să fie blamat după ce a făcut o greșeală sau după ce a recunoscut-o, așa cum se întâmplă acum”, afirmă Daniel Coriu.
În prezent, lucrurile arată astfel: „Se întâmplă o greșeală, indiferent de natura ei. Se face o comisie de disciplină și vinovatul este pedepsit. I se face ceva, lucru care nu aduce niciun beneficiu nimănui, nici doctorului sau asistentei sau infirmierei și nici instituției. Pentru că filozofia ar trebui să se schimbe. Să mutăm focusul de la nivelul personalului medical la cauzele care au dus și au permis o greșeală. Să identificăm motivele care au permis ca acea greșeală să se întâmple. Iar dacă vorbim despre despre malpraxis, adică o greșeală, o eroare medicală produsă din ignoranță sau neprofesionalism sau dintr-o vină a medicului și care a produs un prejudiciu pacientului. Dar în astfel de situații, cu toții suntem de acord că pacientul trebuie să beneficieze de o despăgubire financiară. Dar eu, după ce închei acea poliță de asigurare, ar trebui să vină asiguratorul să îmi dea această despăgubire.”
„Dar ce se întâmplă? Cine stabilește că este malpraxis? Este o comisie la DSP care este complet nefuncțională, pe care dorim să o desființăm, deoarece nu are absolut nicio legitimare. Și apoi, în instanță, în final, este medicul legist. Dar, cu tot respectul pentru colegii mei, care sunt medici legiști, medicul legist nu are cum să știe toate cauzele medicale – nu are cum să știe și cardiologie, și hematologie, și chirurgie, este imposibil. Nu există o supraspecialitate. Și atunci, lucrurile se tot amână, se tergiversează. Iar majoritatea proceselor de acest fel durează foarte mult și ajung să se prescrie. Foarte puține cauze au ajuns la final în timp real”, explică președintele Colegiului Medicilor.
Medic la spital / Foto: Syda Productions | Dreamstime.com
Câte decizii de malpraxis s-au dat în România în ultimii ani? „Foarte-foarte puține. Mecanisnul este greoi, dosarele se prescriu”
L-am întrebat pe Daniel Coriu câte decizii de malpraxis s-au dat în România, în ultimii ani: „Sunt câteva cazuri finalizate, dar foarte, foarte puține. Mecanismul este foarte greoi. Foarte greu merge acest mecanism în civil. Și atunci, pacienții ce făceau? Mergeau în penal. Plus că în civil se cerea taxă de timbru. Știți ce înseamnă taxă de timbru: dacă vrei o despăgubire de atâția bani, plătești o taxă ce reprezintă un procent din suma cerută. Iar acest lucru era un obstacol, o barieră. Acum s-a desființat această taxă de timbru, nu mai este o barieră. Și atunci, oamenii mergeau în penal, crezând că acolo dovedindu-se vinovăția medicului, după aceea se întorc în civil pentru a primi despăgubire. Nici acolo nu s-a rezolvat, pentru că este exact aceeași poveste: cine stabilește că este malpraxis? Este același traseu. Nu mai este comisia din DSP, dar este direct comisia superioară de medicină legală. Procedura aceasta nu trece pe la Colegiul Medicilor. Noi nu avem nicio legătură.”
Practic, explică Daniel Coriu, un medic are mai multe responsabilități: are responsabilitate administrativă, responsabilitate civilă, responsabilitate penală și disciplinară. La noi, la Colegiu, vin cazurile în care cineva reclamă că un medic nu și-a făcut datoria, că a încălcat codul deontologic. Noi așa ceva judecăm – încălcări ale codului deontologic. Ele, de obicei, merg în paralel. Dar nu noi dăm verdicte de malpraxis, nu noi stabilim, chiar dacă multă lume face această confuzie. Verdictul de malpraxis este stabilit de Comisia superioară a Institutului Național de Medicină Legală.
Iar la INML „lucrurile merg foarte greu, sunt o mână de oameni și este foarte greu să satisfacă aceste necesități ale instanțelor. De aceea procesele se tergiversează până se clasează, se prescrie cauza”, explică Daniel Coriu.
Pentru ca lucrurile să funcționeze mai bine, președintele Colegiului Medicilor își dorește să formeze un corp al experților medicali juridici – „adică niște profesioniști: colegi cardiologi, hematologi, chirurgi care vor urma niște cursuri la Ministerul Justiției și vor fi acreditați să facă parte din acel corp al experților. Iar atunci când apare un caz de malpraxis, să se apeleze la acest corp al experților. Ar fi mult mai rapid, iar cazurile de malpraxis ar fi lucrate de profesioniști.”
L-am întrebat de prof. dr. Daniel Coriu și dacă va exista tentația ca medicii să se apere între ei, în acest caz, având în vedere că medicii sunt, în unele situații, o castă: „Nu, pentru că este vorba despre profesionalism aici”, este răspunsul președintelui Colegiului Medicilor. Pe același model funcționează și experții contabili, experții în construcții etc. Nu în ultimul rând, mai spune Daniel Coriu, noua lege a malpraxisului pe care el și-o dorește va oferi posibilitatea de a se cere și a se efectua și contraexpertize. „Așadar, nu va fi un singur expert, pot fi mai mulți experți pe un caz.” Iar în situația în care „un expert dovedește rea credință în mod repetat, el trebuie eliminat din corpul experților”, mai spune președintele Colegiului Medicilor.
El admite că nu se așteaptă ca lucrurile să meargă perfect de la început, dar spune că, cu siguranță, procesul de stabilire a unui caz de malpraxis s-ar ușura și s-ar scurta: „Medicul legist are acum nu știu câte mii de dosare și nu are timp să le lucreze.”
În lipsa unei legi clare a malpraxisului, medicii ajung să facă medicină defensivă, adică încearcă să „scape” de pacient
În lipsa unei legi a malpraxisului și a unor proceduri clare, pericolul care pândește este ca medicii să ajungă să facă medicină defensivă, în special în cazurile cu potențial litigios, atrage atenția președintele Colegiului Medicilor. Iar unii dintre ei o fac deja.
Ce înseamnă medicina defensivă? „O neasumare a responsabilității. Medicina defensivă se practică astăzi în România. În Statele Unite, de exemplu, se practică de 10-15 ani. Este o modalitate de a scăpa de pacient: nu te gândești la binele pacientului, ci la cum să scapi „curat” dintr-o situație, fără să fii dat în judecată. Iar pacientul are cel mai mult de pierdut.”
Este însă un lucru pe care nu ni-l putem permite și trebuie să avem „medici profesioniști, capabili să își asume orice, cu toate riscurile”, afirmă Daniel Coriu.
Daniel Coriu spune că i-a ajuns recent la urechi cazul unui pacient în vârstă de 80 de ani cu colecistită cronică, ce trebuia operat, însă anestezistul a refuzat să se ocupe de anestezie, deoarece existau riscuri.
Medic / Foto: Martinmark | Dreamstime.com
La Spitalul din Craiova, în primăvara acestui an, un medic a fost reținut pentru ucidere din culpă după ce 4 pacienți au murit în urma prelevării probelor pentru biopsie. Acel medic avea însă în jur de 1.200 de pacienți, spune Daniel Coriu. Pacienți cu tumori mediastinale – o masă între cei doi plâmâni – care îi împiedicau să respire. Acolo este un cancer dezvoltat între cei 2 plămâni – că e limfom, că e carcinom, că e altceva, este un cancer dezvoltat între cei 2 plămâni. Iar oncologul îi spunea pacientului să facă biopsie. La 1.000 și ceva de pacienți ea a reușit, la 4 nu a reușit. Dar rezultatul era esențial pentru diagnostic. Dacă nu ai diagnosticul, nu poți începe tratamentul.”
În aceeași zi în care medicul de la Craiova a fost reținut, Daniel Coriu spune că a fost sunat de o colegă medic din Sibiu care avea o pacientă de 22 de ani cu o tumoră între plămâni, care i-a spus că „niciun chirurg toracic nu vrea să se atingă de ea” pentru a îi face biopsie. Era în vinerea dinainte de Paști și i-am spus să nu mai piardă timpul și să înceapă chimioterapia. În caz contrar, pacienta ar fi murit sufocată, deoarece ea deja nu mai putea sta culcată, din cauză că nu putea respira, ci putea sta doar în șezut.
„Aici se ajunge, când oamenii lucrează cu această frică”, arată președintele Colegiului Medicilor.
Aceste lucruri trebuie rezolvate de legiuitor, care trebuie să vină cu o soluție, spune președintele Colegiului Medicilor.
„Este o problemă majoră a societății românești și cred că o societate modernă are nevoie de un corp medical puternic. Și atunci, nu ne putem permite un corp medical care să practice o medicină defensivă.”
Cazuri de malpraxis vor exista în continuare, însă Daniel Coriu spune că, în unele situații, rezultatul poate fi nefavorabil chiar dacă medicul a încercat să facă bine: ”Medicina nu este matematică”, este concluzia președintelui Colegiului Medicilor.
Încrederea pacient – medic, „zdruncinată” în România: „E un fenomen început cu mulți ani în urmă”
Prof. dr. Daniel Coriu mărturisește, în interviul acordat HotNews.ro, că unul dintre obiectivele Colegiului Medicilor trebuie să fie refacerea relației de încredere medic-pacient, despre care admite că este destul de „zdruncinată” în România, în ultimii ani: „Este un fenomen început cu mulți ani în urmă, dar s-a accentuat în pandemie și după pandemie, este legat și de vaccinare, pentru că a apărut această polarizare puternică vacciniști – non-vacciniști, pacient versus medici ș.a.m.d. Vorbim despre un fenomen care nu ne este deloc favorabil și care zdruncină din start relația medic-pacient într-o manieră artificială, pentru că apare la nivel de societate o neîncredere că actul medical nu se întâmplă cu trebuie, nu se întâmplă corect. Iar această neîncredere diseminată este ceea ce se întâmplă acum în România. Practic, persoane care nu au nicio legătură – nu sunt bolnavi, nu sunt implicați – simt o neîncredere în sistemul medical. Și vorbim despre oameni sănătoși, care nu au tangență cu sistemul medical, dar aceste conflicte artificiale au ajuns să creeze senzația falsă că în sistemul medical ceva nu este în regulă. Este un lucru sesizat de noi și dorim să îl rezolvăm.”
Încrederea medic-pacient este însă esențială, consideră Daniel Coriu, deoarece „actul medical nu se poate finaliza cu succes dacă nu există această încredere, atunci când un pacient vine de la început cu suspiciune asupra medicului. Avem pacienți care de la început vin nemulțumiți că nu le place, aia nu le place, aia nu le place și ei vor să plece. Sigur, este dreptul lor, dar marea majoritate când vin bat la ușa noastră, ne găsesc aici și înțeleg că au în fața lor un profesionist.”
Medic și pacient / Foto: Shannon Fagan | Dreamstime.com
Colegiul Medicilor este cea mai importantă organizație profesională a medicilor din România și are „o misiune foarte importantă – în primul rând să apărăm și să promovăm valorile profesiei medicale, adică demnitate, onoare și independență profesională. În același timp, o altă misiune dată de de Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății este să construim niște mecanisme eficiente și transparente, pentru a găsi un echilibru între drepturile și obligațiile medicului – pentru că medicul nu are numai drepturi, are și obligații față de pacient și noi suntem cei care trebuie să reglăm acest mecanism”, declară Daniel Coriu.
Una dintre soluțiile propuse de Daniel Coriu pentru refacerea încrederii este reformarea din interior a Colegiului Medicilor, despre care spune că „trebuie să reprezinte cu adevărat medicii”: „Reformare înseamnă mai întâi o reformare în interior – să devenim profesioniști în ceea ce facem – și suntem pe drumul cel bun. Este un demers pe care l-am început acum 3 ani, de când am preluat mandatul (de președinte al CMR – n.red.). Am făcut am făcut o echipă de profesioniști la la organizația noastră, dar mai e nevoie de timp – cel puțin încă 5-6 ani în care Colegiul Medicilor din România să devină o instituție în adevăratul sens al cuvântului.”
Pentru acest lucru, Daniel Coriu își dorește să aducă „alături de noi”, în procesul de decizie, medicii tineri: „România are 55.622 de medici, acestea sunt datele de acum câteva zile. Dintre ei, cam 61% sunt sub 55 de ani, iar 27% sub 40 de ani, ceea ce este bine, dacă privim în ansamblu. Iar eu pe acești oameni tineri nu îi găsesc în structurile Colegiului Medicilor, așa că vreau să atrag tinerii să vină alături de noi, pe cei sub 40 de ani. Pentru că ei vin cu alte perspective, cu o altă viziune, am foarte mare încredere în tânăra generație.”
Nu în ultimul rând, mai spune Daniel Coriu, lipsa de încredere se manifestă inclusiv în interoriul Colegiului Medicilor, lucru care se vede cel mai bine în prezența mică la vot, atunci când organizația profesională își alege conducerea. Este unul dintre motivele pentru care Daniel Coriu s-a luptat și a reușit să introducă votul electronic la alegerile interne: „Au fost foarte multe discuții despre alegerile din colegiile teritoriale, sunt foarte multe discuții că sunt falsuri, mistificări – nu discut despre asta, dar o certitudine rata de prezență la vot este foarte mică”.
Încă un pas important în reformarea Colegiului Medicilor este aducerea alături de acesta a societăților profesionale ale medicilor, spune Daniel Coriu, care a modificat regulamentul astfel încât președintele comisiei de specialitate din interiorul CMR să fie automat președintele societății profesionale, așadar „o persoană aleasă democratic”. În acest fel, Colegiul Medicilor se va transforma într-un for al profesioniștilor, afirmă președintele CMR: „Toate problemele legate de medicină, de protocoale, de ghiduri, de resursa umană, de specialități, de organizare a specialității, de organizare a rezidențiatului, toate trebuie să fie aici. Toate deciziile trebuie să treacă prin acest for al profesioniștilor, pentru că noi cunoaștem cel mai bine problemele.”
Nu în ultimul rând, în premieră în acest an, Colegiul Medicilor a format comisii de profesioniști care au participat la negocierile pentru noul Contract-cadru, intrat în vigoare la 1 iulie, cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate: „Medicul trebuie să aibă independență în decizia medicală. Dacă nu are bani, el nu ae cum să înndeplinească actul medical așa cum trebuie”, explică Daniel Coriu de ce este necesară prezența reprezentanților CMR la negocierile cu CNAS.
„Colegiul Medicilor nu trebuie confundat de medici cu un sindicat”
Colegiul Medicilor nu ar trebui confundat însă niciodată de către breaslă cu un sindicat, subliniază Daniel Coriu, în interviul acordat HotNews.ro. Misiunea Colegiului Medicilor este aceea de a găsi un echilibru între drepturile și obligațiile medicilor și este dată de legiuitor, explică Daniel Coriu: „Medicii au drepturi, dar au și obligații față de pacienți. Noi căutăm acest echilibru, respectăm demnitatea și independența profesională a medicului, dar în același timp trebuie să ne asigurăm că el și-a îndeplinit obligația față de pacient, iar dacă nu și-a îndeplinit-o, noi trebuie să dăm o sancțiune.”
„Practic, un medic nu ar trebui să se aștepte, atunci când este într-o situație nefericită, cum ar fi să fie acuzat de ceva de procurori, să fie apărat de Colegiu. Noi avem toleranță zero la tot ce înseamnă astfel de cazuri, precum plăți informale și încălcarea drepturilor pacientului. Nu admitem așa ceva. În schimb, dacă un medic este agresat în spital de pacienți sau de aparținători – și au fost astfel de incidente – îl susținem pe medicul respectiv, inclusiv avocatul nostru îl susține în instanță. În pandemie, spre exemplu, atunci când au fost acele indendii în spitale, iar medicii erau chemați la poliție și procuratură, noi le-am acordat suport juridic, pentru că trebuia să o facem. Este obligația noastră, pentru că medicul nu este responsabil de infrastructură și nu este vina lui dacă ia foc.”
„Dar noi nu suntem un sindicat și căutăm acest echilibru care este extrem de important – să ne arătăm buna credință atât față de medici, cât și față de pacienți.”
Prof. dr. Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România / Foto: Agerpres
„Misiunea de a reforma Colegiului Medicilor – o poziție foarte ingrată”
L-am întrebat pe Daniel Coriu dacă poziția pe care și-a asumat-o – cea de a încerca să reformeze Colegiul Medicilor – nu este una ingrată: „Este foarte ingrată”, a venit răspunsul. „Sunt oameni care nu își doresc să se schimbe nimic. De ce să schimbăm ceva, când merge și așa?”
El și-ar dori ca, în România, mai mulți medici să aibă curaj, „să ne asumăm și să spunem adevărul”. „Cred că acest lucru lipsește în general societății profesionale, societății românești. Și nu înțeleg de ce. Mă uit la colegii mei mai tineri, medici tineri care nu au curajul să vorbească, în condițiile în care eu am terminat facultatea în ’90, am prins 25 de ani de comunism. Dar tu, care nu știi ce înseamnă comunism, de ce nu ai curajul să vorbești? De ce tolerezi lucruri pe care nu ar trebui să le tolerăm? Tolerăm prea multe chestiuni, prea multe neajunsuri în medicină. Aici este problema. De ce? De frică? Probabil este o chestiune moștenită. Eu nu am nicio explicație”, arată președintele Colegiului Medicilor.
Pe de altă parte, Daniel Coriu și-ar dori ca „societatea să ne privească cu bună credință și cu îngăduință. Medicii pot greși, dar nu toți medicii sunt răi, nu toți medicii sunt șpăgari. Marea majoritate sunt niște profesioniști și își fac datoria acolo unde sunt. Iar dacă acest sistem sanitar încă funcționează, se datorează acestor medici. Trăim într-un sistem medical precar. În multe cazuri, el este susținut de medici, de profesionalismul lor și de acțiunile lor voluntare – noi suntem de multe ori în situația de a ne depăși atribuțiile, de a sta peste program. Avem o datorie față de pacienți și majoritatea colegilor mei își fac această datorie cu onoare.”
Foto: Dreamstime.com, Inquam Photos, Agerpres.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro