De ce (încă mai) pleacă tinerii din România. Motivele noilor generații / „Schimbarea suntem noi, dar eu sunt obosit" / Peste 18.000 de tineri au plecat în 2022

„Nu vreau să trăiesc într-o țară în care nu mă simt în siguranță să merg singură noaptea pe stradă”, îmi spune Ioana când o întreb de ce a ales să plece la facultate în străinătate. Carina, și ea plecată anul acesta din România pentru studii, susține că pentru a se întoarce în țară ar vrea să vadă „mai mult interes alocat educației și culturii”. Răzvan, plecat și el tot pentru facultate, îmi explică faptul că vrea să se întoarcă în România, pentru că „simt un atașament față de țara în care am crescut”. HotNews.ro a discutat cu mai mulți tineri pentru a afla cum și dacă s-au schimbat motivele pentru care aceștia aleg să plece peste hotare. Am vorbit și cu tineri care au ales să se întoarcă în țară, pentru a afla ce i-a motivat să revină și dacă regretă acest pas.

În anul 2022, peste 18.000 de tineri (persoane până în 24 de ani) au părăsit România definitiv, cu 6.000 mai mult decât în 2021.

În același an, alți peste 60.000 au plecat temporar, pe o perioadă limitată de timp, cu aproximativ 2.000 mai mulți față de anul precedent, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS).

Monica Roman, profesoară la Academia de Studii Economice (ASE) din București și care a realizat mai multe studii de-a lungul anilor despre mobilitatea tinerilor din România, a spus pentru HotNews.ro că anul 2022 a fost primul în care numărul tinerilor care s-au întors în România a fost mai mare decât al celor care au plecat.

• „Datele statistice arată niște chestii absolut fantastice: în anul 2022, ultimul pentru care sunt date statistice, este primul în care numărul de reveniți tineri este mai mare decât numărul de plecați, la tineri”.
• „Emigrația tinerilor, ca și emigrația românească, este o emigrație în primul rând pentru muncă”.
• „Cei care sunt înalt calificați au o rată de întoarcere în țară mai mică decât cei mediu calificați”.

„Ca să mă întorc ar trebui să se schimbe cu mult mentalitatea comună a românilor”

Ioana Mircea are 18 ani și a crescut în Cernavodă, județul Constanța. Imediat ce a terminat liceul, adică în vara acestui an, a și plecat să facă facultatea în Olanda, la Nijmegen.

• „Am plecat în primul rând pentru că nu există un echivalent la molecular life sciences în România. Cel mai apropiat program ar fi fost Biochimia, dar tot nu e la fel. Resursele educaționale (laboratoare, oportunități de internship etc.) sunt mult mai bine dezvoltate decât în România.
• Facultatea îmi oferă și suport emoțional în timpul studiilor (student counseling și mentorate cel puțin o dată pe săptămână).
• Programul meu este cu predare în engleză și asta îmi dă foarte multă libertate de a merge pe cercetare în orice țară dezvoltată din Europa. Am plecat și pentru că a fost destul de accesibil financiar, taxa fiind doar de 1.200 de euro pe an”, a spus tânăra, pentru HotNews.ro.

Ca ea sunt alți 60.225 de tineri care au plecat din țară doar în 2022, cel puțin temporar.

Ioana spune că în acest moment nu vrea să se întoarcă în România, dar nu va rămâne nici în Olanda. Ar vrea ca după terminarea studiilor să se mute în Norvegia, Suedia sau Danemarca. Nu vrea să revină în țară pentru că, spune ea, mai avem de evoluat când vine vorba de cercetare. În plus, în România nu se simte în siguranță.

• „În primul rând, ca să mă întorc în România ar trebui să am oportunități de angajare, adică să se dezvolte mult mai mult pe partea de cercetare. Un alt motiv pentru care nu m-aș mai întoarce este și siguranța. Olanda cel puțin este mult mai ok cand vine vorba de rate de viol și crimă. Și din cauza societății, ca sa mă întorc ar trebui să se schimbe cu mult mentalitatea comună a românilor.
• Nu vreau să trăiesc într-o țară în care nu mă simt în siguranță să merg singură noaptea pe stradă. Nu vreau să trăiesc într-o țară în care 50% din populație crede că violul este vina victimei și în care este normal ca fetele de liceu să rămână însărcinate cu profesorii lor. Nu vreau să trăiesc într-o țară în care oamenii LGBT trăiesc în frică și rușine. Nu vreau să trăiesc într-un stat atât de influențat de biserică și în care mor pacienții la ușa spitalului pentru că doctorii nu vor să îi trateze din cauza genului, orientării sexuale, etniei etc.”, explică Ioana.

„Aș aprecia mai mult interes alocat educației și culturii”

O altă tânără care a terminat liceul anul acesta, Carina Pepene, din Brașov, a plecat la facultate în Amsterdam, unde studiază Științele Comunicării. Decizia de a pleca a luat-o încă din clasa a IX-a: „Curriculumul, profesorii, oportunitățile, facilitățile, statutul studenților sunt câteva dintre aspectele care m-au determinat să iau o decizie finală”.

„Încă nu am conceput un plan cristalizat cu privire la întoarcerea în România”, susține tânăra, dar o decizie o va lua în următorii ani, după ce își va încheia studiile.

„Mi-aș dori ca nivelul de trai din România să crească, însă știu că asta nu se poate întâmpla peste noapte. Punctual, aș aprecia mai mult interes alocat educației și culturii, dar în același timp sunt conștientă că avem probleme la fel de importante în alte arii ale societății. Alți factori ar putea fi oferirea unor salarii decente, profesionalism în toate domeniile, mai multă transparență în instituțiile publice și o viață politică sănătoasă”, explică tânăra plecată din țară.

Răzvan Blănaru a trăit în Vaslui, acolo unde a făcut și liceul. Imediat după, a ales să plece din țară, tot în Olanda, la Groningen. „Am vrut să merg la o universitate mai de top, unde știu că sunt condiții”, explică el, care adaugă și faptul că își dorește să se întoarcă în România, pentru că „simt un atașament față de țara în care am crescut”.

„Nu cred că pot pune degetul exact pe un lucru care ar trebui să se schimbe ca să mă întorc. Poate niște schimbări în sistemul de educație (mai mult respect față de tineri, focus pe oameni etc.), un câmp al muncii care să fie actualizat pentru necesitățile actuale și să existe mai multe oportunități pentru toată lumea”, a explicat, pentru HotNews.ro, tânărul.

„Lupta împotriva sistemului în România este o luptă foarte grea”

Și Alex, care este din Ilfov, dar a învățat mereu în București, a ales să plece din țară imediat după ce a terminat liceul, în 2022. S-a orientat tot spre Groningen. Spune că adaptarea a venit mai greu, dar orașul în care s-a mutat „a ajuns să fie, inevitabil, cel unde m-am reinventat”. Explică faptul că sunt mai multe motive pentru care a decis să plece, însă a contat mult și un conflict cu fosta dirigintă, pe tema lungimii părului.

• „Un eveniment reprezentativ este un «conflict» dintre mine și diriginta mea de atunci, moment când îmi crescusem bretonul puțin peste standardul general al tunsorilor bărbătești. Mă simțeam mai bine în pielea mea (…). Inițial nu am acordat prea multă importanță părului meu în creștere, fiind doar asta: păr. Nu a trecut mult timp până să primesc comentarii, ușor, ușor au devenit săptămânale, apoi zilnice: «maximum 8 centimetri lungimea părului, este în regulamentul școlii», «îți scad nota la purtare», «te trec absent la ora mea», «merg la doamna directoare», ș.a.m.d.
• Am protestat față de poziția dumneaei. Eram convins că îmi erau încălcate niște drepturi fundamentale, dar îmi era imposibil să găsesc dreptul la păr lung în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Mă plângeam părinților mei care încercau să mă învețe că lupta împotriva sistemului în România este o luptă foarte grea, o luptă care aproape că nu merită. Spre surprinderea nimănui, părinții mi-au fost chemați la școală pentru a fi apostrofați: «Știu ca sunteți foarte ocupați, însă vă rog să mai vorbiți cu el. Ce ar fi dacă și-ar crește toți băieții părul?!» Ar fi o adevărată catastrofă, nu ar mai fi nimeni eligibil pentru «meritul pionieresc» din Ilfov. Mă mai amuza când îmi spunea că voi putea să îmi cresc părul când ajung la liceu, la 4-5 luni distanță. Derutant, în fine. Cert este că începusem să o evit pe doamnă, îmi era frică de ea, oricât de nejustificat ar părea”, a povestit, pentru HotNews.ro, Alex.

El spune că mereu se întoarce în România optimist, dar pleacă „cu un gust amar”.

„Oamenii nu sunt foarte receptivi la schimbare încă, iar asta mă ține la distanță”, explică tânărul de 19 ani.

Alex este sceptic și nu crede că își va dori vreodată cu adevărat să se întoarcă în țară definitiv.

„Nu se va schimba în cursul vieții mele suficient cât să mă întorc din dorința reală de a o face. Bazele schimbării trebuiau puse de mult că să putem să culegem și roadele până ieșim la pensie. Din punctul meu de vedere, problema e cu atât mai adâncă cu cât în sine materialul din care este cusută societatea românească modernă are rămășițe din ideologii de mult apuse. Fac observația asta raportându-mă la Olanda; sunt multe lucruri ce țin de un popor care indică sau își au originea în prosperitatea sa. Nu cred că e suficient să alegi un lider bun sau să ai o clasa politică competentă, ca lucrurile să se schimbe în bine. Mi-e aproape imposibil să mă feresc de clișeele ce țin de discuția plecării din țară, știind că mai toate au un sâmbure de adevăr. Schimbarea suntem noi, dar eu sunt obosit. Nu mă aștept să fiu înțeles neapărat, dar cam ăsta a fost efectul unui șir lung de dezamăgiri asupra obiectivelor mele de viitor”, a detaliat tânărul.

„Nu pot să spun faptul că tinerii pleacă acum mai mult decât plecau înainte”

Monica Roman, care este profesoară la Academia de Studii Economice (ASE) din București a spus, pentru HotNews.ro, că datele din prezent nu sunt cu mult diferite față de acum 10, 15 ani.

„Dacă mă refer la tendințele de ansamblu ale emigrației tinerilor, în mod special, acestea se înscriu în tendința migrației generale, iar ponderea tinerilor emigranți este oarecum stabilă în ponderea de emigranți la nivel național. Deci nu pot să spun faptul că tinerii pleacă acum mai mult decât plecau înainte. Cu mici variații, 25%-28%, arată datele INS-ului. Prin tineri înțeleg populația până în 24 de ani, vârstă până la care apare această cristalizare a intenției de a emigra pentru studii, care se manifestă mai puțin după 24 sau după 30 de ani”, explică Roman.

În anul 2022, numărul tinerilor care s-au întors în țară a fost mai mare decât al celor care au plecat

Monica Roman afirmă că în anul 2022 mulți tineri care plecaseră în țări precum Italia sau Spania au ales să se întoarcă în țară. Până în 2022, lucrurile stăteau invers: numărul tinerilor care plecau din țară era mai mare decât al celor care se întorceau să locuiască aici.

„Deci avem această migrație netă care trebuie privită în oglindă din două perspective: emigrație și imigrație. Fenomenul imigrației mie mi se pare mult mai interesant în momentul acesta. Tendința de creștere a imigrației este vizibilă, nu numai în România, dar și în câteva alte țări, inclusiv la bulgari, la polonezi. Încet începem să vedem și faptul că România devine o țară de imigrație, iar între acești imigranți se află și tineri români plecați din străinătate. Datele statistice arată niște chestii absolut fantastice: în anul 2022, ultimul pentru care sunt date statistice, este primul în care numărul de reveniți tineri este mai mare decât numărul de plecați, la tineri”, detaliază specialista în domeniu.

Cei mai mulți tineri pleacă în străinătate pentru a munci, nu pentru studii

Monica Roman explică și faptul că motivele pentru care pleacă tinerii s-au mai diversificat, iar cei mai mulți aleg să părăsească România pentru a munci peste hotare.

„Motivele evident că vor diferi în funcție de partea monedei pe care o analizăm. O să mă refer în primul rând la motivele plecării. Motivele plecării în ultimii doi ani s-au diversificat. Emigrația tinerilor, ca și emigrația românească, este o emigrație în primul rând pentru muncă. Chiar dacă este un pic supraestimată această afirmație, că tinerii pleacă, în primul rând, la studii, că «ne pleacă creierele». Este mult supraestimată. În primul rând, tinerii români, cei care pleacă în afară au, în medie, studii medii, nicidecum studii superioare sau liceale, deci ei pleacă după studiile medii și acolo se angajează. Sunt acei tineri care nu sunt satisfăcuți de piața muncii și de ceea ce le oferă nivelul de trai din România”, punctează aceasta.

Pandemia a făcut și ca tinerii să aleagă mai puțin studiile în străinătate, pentru că nu au fost neapărat mulțumiți de condițiile studiilor online.

„Emigrația pentru studii a scăzut în contextul pandemiei, când am asistat și la o revenire a multor studenți care studiau în străinătate pentru că nu a mai fost mulțumiți de condițiile de a studia online, corelate cu taxele uneori ridicate de școlarizare de afară (…). Deci dintre tinerii care studiau în străinătate, mulți au fost nemulțumiți sau alții au acceptat situația. Dar ideea este că s-au încetinit plecările pentru studii”, spune Monica Roman.

Deși inițial tinerii pleacă cu gândul că se vor întoarce în țară, treptat, cu cât petrec mai mult timp în străinătate, dorința de a reveni scade.

„Din experiența mea, din proiectele pe care le-am coordonat, pot să vă spun că există o intenție clară de revenire pe care ei și-o afirmă în primii ani de la plecare, dar pe măsură ce plecarea lor se prelungește spre permanentizare, intenția de revenire scade. Cei care sunt înalt calificați au o rată de întoarcere în țară mai mică decât cei mediu calificați. Ăsta este un fapt”, punctează Roman.

Cei care aleg să se întoarcă

HotNews.ro a stat de vorbă și cu două tinere care au plecat din România imediat după ce au terminat liceul, fie pentru muncă, fie pentru studii, dar care între timp s-au întors în țară.

Vera Șerban are 21 de ani și a plecat la studii în Regatul Unit. Totuși, în contextul Brexitului, planurile ei s-au schimbat și a ales să se angajeze. Spune că deși inițial i-a fost greu să se obișnuiască cu mediul, după ce timpul a mai trecut a reușit să se integreze. Totuși, după ce viza a expirat, ea a decis, împreună cu partenerul său de viață, să se întoarcă în România, unde se ocupă de afacerea familiei.

„Până în prezent, nu regretăm această alegere și ne simțim împliniți aici. În viitor, am în vedere călătorii pentru a vizita și a explora alte locuri, dar nu ne-am angaja profesional în altă parte”, susține Vera, care îi îndeamnă în special pe tineri să decidă cu inima, indiferent de opțiunile pe care le au, pentru că „este important să recunoaștem când ne simțim bine și să avem curajul să urmăm acele direcții, chiar dacă asta înseamnă să facem schimbări majore în viața noastră”.

Și Iulia avea 18 ani când a plecat în Marea Britanie și decizia a luat-o încă din clasa a IX-a. A fost acceptată la cinci facultăți de acolo, iar ea a ales să urmeze University of Manchester.

„Acolo am rămas pentru 4 ani. La licență am studiat Economie și Business timp de 3 ani, unde am absolvit cu «First». Ulterior, am rămas în Manchester și la master, pentru că obținusem o bursă pentru rezultatele bune. La master am studiat International Development, în cadrul Global Development Institute, una dintre cele mai renumite instituții din lume în acest domeniu”, spune ea.

Susține că Manchester nu este cel mai prietenos oraș, având o rată de criminalitate ridicată. Cu toate acestea, diferitele programe și activități în afara facultății au ajutat-o să își facă prieteni.

„Nu regret că m-am întors și nu cred că voi regreta vreodată”

Întoarcerea Iuliei în țară a venit odată cu începerea pandemiei de COVID, deci nu a fost 100% decizia ei, ci mai mult contextul a fost de așa natură, explică tânăra.

„Eram în semestrul al doilea de master (aveam 22 de ani) și urma să plec în Uganda pentru un stagiu de teren legat de masterat, dar cu doar două zile înainte de plecare, totul s-a anulat din cauza închiderii granițelor Ugandei. În scurt timp a intrat și Anglia în lockdown. Apoi, în iunie, când au fost reluate zborurile, mai mult la presiunea celui mai bun prieten, care este și el român, am decis să ne întoarcem acasă”, explică ea.

Totuși, nu regretă că a revenit în țară, chiar dacă vrea să viziteze cât de curând din nou Manchester.

„Niciodată nu am regretat și nu cred că o voi face nici mai târziu. Sigur, mai am vise în care mă întorc acolo și mi se face un dor teribil câteodată, în special toamna, când Manchester arată cel mai frumos. Chiar vreau să merg să vizitez orașul până la finalul anului”, spune ea.

Iulia a punctat și faptul că a observat că în general avem tendința de a ignora aspectele negative ale unei vieți în străinătate și spune că „nu este întotdeauna atât de perfect precum pare”.

De doi ani ea lucrează în București, unde spune că se simte mult mai în siguranță. Nu are de gând să mai plece în străinătate.

„Am realizat că, pentru mine, familia și prietenii reprezintă cel mai important lucru și nu aș mai putea să fiu departe de ei din nou (…). Pe lângă asta, cred în România și cred că se va dezvolta din ce în ce mai frumos”, a mai spus Iulia.

Într-un barometru Europa FM din anul 2019 la întrebarea „Care credeți că este principalul motiv pentru care unii tineri iau decizia să plece definitiv din România” răspunsurile au arătat în felul următor:

• neîncrederea în autorități/corupția – 31,3%;
• nivelul de trai scăzut – 31,1%;
• lipsa locurilor de muncă – 21,8%;
• lipsa infrastructurii (drumuri, spitale, școli etc) – 5,3%;
• nu există șansa de a evolua în carieră – 4,6%;
• alt motiv – 4%.

Aproape 6 milioane de români (5,7) trăiesc peste hotare. Majoritatea sunt stabiliți în Italia, Spania, Marea Britanie, Germania sau SUA, scrie Europa Liberă România.

Plecați pentru studii sunt plecați aproximativ 40.000 de tineri români, conform datelor UNESCO.

Sursa foto: Dreamstime.com