De la centrele CIA la Macovei (de Cristian Ghinea)

Dick Marty s-a invirtit de colo-colo cu aerul ca va da Europa peste cap cu dezvaluirile sale legate de centrele de tortura ale americanilor. Raportul prezentat pe 22 ianuarie la Consiliul Europei s-a dovedit a fi un fel de trecere in revista a articolelor si a altor rapoarte care au abordat subiectul.

Doar ca articolele si rapoartele se citeaza unele pe altele si nici unul nu contine probe, documente sau macar marturii ale unor persoane torturate in Romania si Polonia. Cu franchete, Marty spune in raport: „In aceasta etapa nu exista probe formale, irefutabile, ale existentei unor centre secrete de detentie ale CIA in Romania, Polonia sau in alta tara.

Totusi, exista indicii din surse variate care trebuie sa fie considerate de incredere si care justifica continuarea muncii de investigare si analiza”. Practic, zice liberalul elvetian, nu avem nimic concret, dar avem surse pe care „trebuie” sa le luam de bune. Intre timp, Romania este pusa la colt, ca si cum s-ar fi intimplat toate acele grozavii.

Parlamentul European a creat si el un comitet de investigatie. Cum Comisia Europeana a promis ca va tine cont „in mod substantial” de opinia Parlamentului in cazul Romaniei, cum tema e la moda acolo, ne vom trezi cu ceva dezbateri aprinse despre asta fix inainte de finalizarea raportului din aprilie.

Revenind la Marty, mecanismul mental in cazul sau si al altora pare a fi urmatorul: nu ne place America, Romania si Polonia sint aliate cu America, e clar ca au permis americanilor sa tortureze oameni la ei acasa. Desi nu avem probe si recunoastem asta, ne place sa fie adevarat, deci trebuie sa fie adevarat.

Ceva asemanator s-a intimplat si in cazul Macovei, cu doua publicatii care i-au fost permanent ostile. „Jurnalul National” da ca sigure cinci intilniri. „Gandul” a dat ca sigur ca a trimis documentul prin care cere schimbarea procuroarei in cazul Patriciu.

A doua zi, tot ziarista Gabriela Stefan (care pare a fi dezvoltat o dezinvolta obsesie pentru ministrul Justitiei) spune ca, de fapt, documentul „trimis” de Macovei nu e semnat de ministru, dar ca asteapta confirmarea de la sursa ca Macovei a semnat o nota atasata.

„Dincolo de discutiile referitoare la autenticitatea sau paternitatea documentului prezentat de noi, subiectul a iscat un real interes…”, spune Gabriela Stefan. Fabuloasa aceasta exprimare. Dincolo de asa mizilicuri ca autenticitatea si paternitatea, putem analiza faptele ca si cum s-ar fi intimplat. Si lupta, si dai!

Cind scriu aceste rinduri, si eu, si ziaristii de la „Gandul” asteptam dovada ca Macovei a scris si a trimis acel document. Intre timp, televiziunile prezinta cuvintele citate de ziar ca si cum Macovei le-ar fi scris, si sintem invitati sa analizam „faptele”. Dincolo de autenticitate…

P.S. Miercuri, „Gandul” prezinta scuze cititorilor si ministrului.