De la Soric la Barbulescu & Co. Cum e rusinata legea chiar de oamenii legii
Aurelian Soric & Co
Scriam saptamana trecuta despre un gen de filme care nu ar putea fi plasate in niciun caz in Romania. Nu poti face un erou, bun sau rau, din sistemul public din Romania, pentru ca e anapoda, debil si inept. Am dat cateva exemple acolo, acum sunt nevoit sa adaug inca unul la ele: filmul la capatul caruia, dupa mult chin si sacrificii, eroul bun dezvaluie relatia ascunsa dintre un sef corupt de politie si un mafiot. Cum, cum sa poti plasa un film de genul acesta la noi? Ce suspans? La noi seful politiei Neamt are relatii de notorietate cu un interlop, sunt vecini si prieteni de familie. Ce dezvaluire dramatica a vreunui erou bun? La noi seful cu pricina a venit singur in fata presei si a spus ca relatia dintre el si camatar era „cat se poate de fireasca”, la fel ca ocupatia respectivului. S-a dus naibii tot dramatismul, realitatea romaneasca bate orice scenariu hollywoodian.
Nu poti avea cine stie ce sfarsit fericit al unui episod care incepe asa de trist. Nu poti face un erou din reprezentantul sistemului Soric, caci individul nu pare deloc sofisticat si nici macar foarte malefic, e doar un imbecil. Nu arunc gratuit o insulta. Pur si simplu constat doua lucruri. Unu, daca seful politiei Neamt nu ar fi iesit atat de (anti)dramatic cu declaratia respectiva e posibil sa-si fi pastrat postul in continuare, in loc sa fie pus in situatia sa demisioneze. Doi, faptul ca omul pare scos direct dintr-un banc cu politisti nu e chiar deloc de gluma. Un sistem care permite unui astfel de tantalau sa ajunga sef de politie este foarte vulnerabil pentru simplul motiv ca conditia inteligentei pentru a fi „eroul rau” este cu mult mai restrictiva decat cea a lipsei de onestitate.
Dar ce e si mai trist e ca dl Soric nu e exceptia, sistemul ia chipul si asemanarea lui si, intr-un cerc cat se poate de vicios, ii usureaza ascensiunea. 78 de sefi de politie din Neamt s-au solidarizat cu seful lor si au amenintat cu demisia din politie. Nu am motive sa cred ca toti acestia aveau relatii cu interlopul respectiv sau cu altul, in schimb sunt convins castiau de relatia Soric-Mararu. Cea mai probabila explicatie pentru aceasta solidarizare rusinoasa este urmatoarea: la fel ca seful lor, respectivii nu vad o problema in relatia respectiva, nu sesizeaza sa nu le pasa ca ei ar trebui sa fie „oameni ai legii” iar camatarul Mararu era de cealalta parte a ei.
Lidia Barbulescu &co.
Si acum, sa trecem la ceva complet diferit, cel putin in aparenta. Ma refer la alegerile pentru Consiliul Superior al Magistraturii de anul acesta. Din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a candidat si Lidia Barbulescu. Dna judecator este vicepresedinte la Inalta Curte si a fost aleasa pentru un mandat la CSM in 2004. In 2005 legea CSM a fost modificata si a interzis posibilitatea reinvestirii membrilor CSM, limitand deci numarul de mandate la unul singur. In ciuda acestei legi CSM a admis candidaturile unora dintre membri sai.
Justificarea lor a fost ca legea nu se poate aplica retroactiv. E o afirmatie rizibila, pur si simplu; transferata din domeniul legal in cel aritmetic ar echivala cu pretentia ca numarul 10 e mai mic decat 5. Daca legea adoptata in 2005 ar fi afectat in orice fel mandatul inceput in 2004, atunci da, ar fi fost retroactiva. Dar cum poate cineva pretinde ca legea din 2005 se aplica retroactiv in 2010? Uite ca poate. Mai mult, poate sa o faca cu succes.
La fel ca in cazul Soric, ceea ce e si mai trist in toata trebusoara este ca nu e o exceptie, nu e doar un om ambitios sau lacom care nu are niciun fel de respect fata de lege si fata de demnitatea pe care o ocupa. Si aici e vorba de mai mult decat de dna Barbulescu (sau de dl Lupascu): e vorba de colegii lor. Caci candidatura ar fi fost doar un episod rusinos dar limitat si izolat, in cazul in care ar fi fost ratata. Insa dna Barbulescu a fost aleasa in CSM, prin votul colegilor ei de la Inalta Curte. Repet, o majoritate de 94 de judecatori de la cea mai inalta instanta de judecata din tara au votat pentru un candidat, in conditiile in care mandatul acestuia este, in mod evident, ilegal.
Avem practic acelasi episod o data la baza sistemului de aparare a legii, si apoi la varful lui. Sefii de post din Neamt si judecatorii ICCJ au exact acelasi reflex. Colegii dlui Soric au explicat de ce ii iau apararea, o fac „din inima”, pentru ca „ne-a inteles si ne-a sprijinit”. Cu alte cuvinte, cu expresia comuna, e baiat de gasca. Judecatorii ICCJ nu au explicat votul lor, nu trebuie sa o faca desigur, dar sunt convins ca ar fi dat o explicatie similara. Si dna Barbulescu e „de gasca”. Prin urmare, nici pentru unii si nici pentru ceilalti nu mai conteaza ca situatia sefului politiei Neamt sau cea a candidatului la CSM sunt certate cu legea. Gasca oamenilor legii bate si rusineaza legea.
INTERVIURILE HotNews.ro