Declaraţia din acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu poate fi folosită ca probă împotriva voinţei inculpatului – decizie CCR

Declaraţia dată de un inculpat pentru încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei nu poate fi folosită, împotriva voinţei acestuia, ca probă în procesul penal, a stabilit joi Curtea Constituțională.

CCR a admis astfel, cu majoritate de voturi, o excepţie de neconstituționalitate ridicată într-un dosar care se judecă la Tribunalul Cluj.

Curtea a stabilit că dispoziţiile art. 482 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală „sunt constituţionale în măsura în care declaraţia dată de inculpat în vederea încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu poate fi folosită, împotriva voinţei inculpatului, ca probă în procesul penal, în scopul soluţionării cauzei conform procedurii penale de drept comun”.

Articolul 482 din Codul de procedură penală se referă, la alin. (1) lit. g), la declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală

Conform CCR, această declarație din acordul de recunoaștere a vinovăției „nu este dată de inculpat în condiţiile asigurării garanţiilor procesuale reglementate la art.108 – 109 din Codul de procedură penală, motiv pentru care administrarea acesteia ca probă în procedura penală de drept comun, împotriva voinţei inculpatului, încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare ale inculpatului”.