Desemnarea lui Dacian Ciolos, o analiza la cald

Iohannis a făcut anunțul mult așteptat, întrebarea e: ce urmează? Premierul desemnat Dacian Cioloș are toate șansele să conducă viitorul guvern pe baza majorității care a reieșit din declarațiile liderilor partidelor parlamentare prezente la consultările de la Cotroceni, o majoritate informală din care vor face parte PNL, UNPR, UDMR și Grupul minorităților. Cioloș și formula guvernului de tehnocrați sunt soluția inedită care este acceptată de partide pentru a evita asumarea responsabilității guvernării în anul electoral 2016 și mai ales dintr-un complex de (i)legitimitate față de presiunea străzii. Această presiune nu s-a domolit decât aparent, iar misiunea noului guvern va fi tocmai aceea de a muta presiunea de pe partide spre decidenții guvernamentali. Iar acești decidenți în frunte cu Cioloș nu vor fi asumați de partide. Din această scamatorie șeful statului iese cel mai expus. Numindu-l și propunând acest tip de soluție și-a asumat și toate consecințele care vor decurge de aici. La început aceste consecințe vor fi pozitive, un nou guvern putând promite destule, iar calitatea echipei guvernamentale are toate șansele să fie net mai bună, moral și profesional, decât echipa precedentă. Dar destul de repede adversarii președintelui vor identifica și denunța principala caracteristică a acestei schimbări de guvern: apariția unei guvernări mai dependente ca niciodată de legitimitatea prezidențială și apariția unei majorități parlamentare pro-prezidențiale. O majoritate din care nu poate lipsi “soluția imorală” UNPR. În acest moment confruntarea Putere vs. Opoziție va redeveni una pro vs. anti-președinte. Multe din mișcările de imagine ale lui Klaus Iohannis din ultima săptămână au încercat să pregătească această situație, inclusiv cu prețul amânării momentului desemnării. Președinte înțelege că i se pune în brațe responsabilitatea unei întregi guvernări, ceea ce este o poziție ingrată, mai ales cu o majoritate instabilă, dependentă de intrarea într-un nou sezon preelectoral al migrațiilor politice.

PSD a propus un așa-zis tehnocrat tocmai pentru a-și anunța și justifica intrarea în opoziției, o opoziție care va lua aspecte din ce în ce mai contondente cu cât ne apropiem de momentele electorale. Deși inevitabilă, prezența UNPR în noua majoritate face ca PSD-ul să păstreze o influență importantă asupra deciziilor care se vor lua după instaurarea guvernului Cioloș. Prin susținerea până în ultima clipă a lui Victor Ponta UNPR mergea spre o alinață electorală cu PSD, iar această variantă rămâne cea mai probabilă. În aceste condiții, după dezastrul guvernării Ponta, PSD-ul iese mult mai bine decât ne puteam aștepta. Marele risc este ca noua guvernare să riște în orice clipă votarea unei moțiuni de cenzură în funcție de interesele PSD. Chiar dacă aceasta nu ar fi votată, se poate instaura un spericulos entiment al instabilității guvernamentale. Iohannis mai are arma amenințării cu alegerile anticipate, dar apropierea de momentul electoral o face nerelevantă.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro