Disperat sa fiu mandru ca-s roman
Nu e o crima sa-ti doresti sa fii mandru de tara ta si nici vreun gest retrograd precum datul de acatiste ca sa moara capra vecinului. Doar ca mandria patriotica e o chestiune la fel de serioasa ca renumele unei familii in satul/blocul ei. Se construieste cu greu si in timp.
Nu merg cocosismele, nici poantele smechere, ca imediat se prind vecinii.
Si cu cat e mai mare pofta noastra de mandrie nationala, cu atat disperarea cu care ne-o dorim devine boala. Cea mai raspandita boala de care sufera romanii astazi.
Prietenii mei cei mai buni din liceu au plecat de ani buni din tara. Unul in Austria, celalalt in Irlanda, acolo unde au apartamente, slujbe bune si doruri dulci-amare de a se intoarce. Nu sunt „certati cu neamul”, nu si-au luat inca cetatenia tarii in care locuiesc de aproape un deceniu si folosesc „acasa” atunci cand se refera la Romania.
Dar fiecare are un copil nascut acolo si niciunul dintre ei nu a primit un prenume neaos romanesc. Unul e curat britanic, celalalt din categoria celor universal adaptabile la orice limba. Motivul: sa le fie mai usor.
E mai usor sa nu fii roman atunci cand traiesti ca emigrant in Irlanda sau Austria? Raspunsul depinde de norocul si experienta personala a fiecaruia. Dar daca irlandezul sau germanul stabilit departe de casa este precedat de cliseele pozitive construite de poporul din care provine, romanul nu are parte de asa ceva. Despre noi nu se vorbeste de bine. De ce?
Ultimul articol pe care l-am citit astazi in presa europeana si care face referire la Romania apare in cel mai citit ziar britanic, tabloidul „The Sun”, sub titlul „Bebelusi legati de paturi intr-un spital de copii”. Articolul, unul subtire, are la baza fapte dintr-un spital buzoian. Cel mai recent articol despre Romania aparut in celebra revista americana „The Atlantic” este despre criza citostaticelor. Articolul povesteste amnezia recenta a guvernului Ponta (rezolvata intre
N-am nicio solutie si nu stiu daca exista vreuna, in afara de asezarea lucrurilor in timp.
Lucian Boia
timp la presiunea media) de a aloca bani la buget pentru rezolvarea unei probleme vechi.
Intr-un text care ia apararea romanilor, publicat pe foarte vizitatul Huffington Post, autoarea precizeaza, bazandu-se indreptatit pe date statistice, ca „romanii sunt obisnuiti sa se afle la fundul gramezii europene.” In Mirror, un alt tabloid britanic foarte citit, reporterul povesteste despre „blocurile urate si deteriorate de care e plin centrul Bucurestiului”.
Niciunul dintre aceste articole, aparute in ultimele cinci zile, nu face referire la situatia politica din Romania, nu loveste intr-un partid sau altul, nu poate fi suspectat ca ar avea in spate interese anti-romanesti.
Sunt doar relatari simple, stiri de consum de felul carora citim zeci intr-o saptamana, dar care compun realitatea incontestabila a Romaniei de astazi: o tara de economy class (acolo unde calatoreste majoritatea tarilor lumii) care a primit loc la business class.
Pentru orice Cenusareasa ajunsa la palat e firesc sa-si doreasca o rochie de bal. Una de care sa fie mandra, care sa o ajute sa semene cu celelalte printese. Dar in povestea Romaniei nu exista zana si rochia trebuie sa ne-o croim singuri. E ceea ce nu reusim sa facem de 20 de ani, desi avem si stofa necesara si talentul.
Cel mai bun istoric roman in viata, Lucian Boia, nu explica in „De ce este Romania altfel?” cum am putea face o rochie frumoasa, ci de ce NU o putem croi. Cartea sa este cea mai vanduta in anul 2012.
Campania „Gandul”, prin care se raspunde unor declaratii xenofobe ale politicienilor britanici, foloseste sloganuri care lauda cateva „calitati” ale Romaniei. Dar niciuna dintre aceste calitati nu este rezultatul direct al muncii/efortului romanilor din ultimele doua decenii (doar daca nu cumva a naste fete frumoase este o corvoada). Initiativa „Gandul” este campania online cu cel mai mare succes la romani din ultima perioada.
Iata ca, cele mai prizate si populare evenimente din ultimul an care au in centru chestiunea „mandriei nationale” se concentreaza pe identificarea motivelor pentru care „nu suntem in stare sa…” Sau pe glorificarea unor atribute
Jumatate dintre femeile noastre seamana cu Kate.Cealalta jumatate, cu sora ei.
campania Gandul „Why don’t you come over?”
care tin de fatalitate. Si asta nu e normal.
Intrebati orice romanca frumoasa si desteapta de ce anume este mai mandra: de ochii ei frumosi sau de licenta obtinuta la o facultate renumita?
Suntem cu totii disperati sa fim mandri ca suntem romani. Privim cu invidie la polonezi si al lor Papa, la irlandezi si al lor boom economic sau la perseverenta ordonata a scandinavilor (toate tari de talia noastra). Desi individual romanii au inregistrat destule succese, ca si comunitate nu prea avem cu ce ne mandri in ultimii 20 de ani.
Paradoxul este cu atat mai mare cu cat romanii traverseaza cel mai norocos deceniu al lor din ultimul secol: aflati sub protectia economica si militara a marilor puteri occidentale, putem calatori, munci si studia fara restrictii oriunde dorim in Europa. Si pentru intaia oara in istoria Romaniei moderne, „fanariotii” nostri isi platesc in puscarie greselile in urma unor judecati drepte.
Cu toate acestea, noi romanii nu emitem prea des aprecieri pozitive si argumentate despre poporul nostru. Suntem si cei mai pesimisti europeni in privinta viitorului propriei tari. Si foarte multi dintre noi cred ca soarta e mult prea cruda cu neamul nostru asezat in jurul Carpatilor.
Aceasta tripla perceptie negativa asupra sinelui nostru comunitar a primit de la specialisti numele de „triada depresiei”. Suntem noi romanii o natiune deprimata? Semnele
Avem nevoie sa ajungem sa separam odata mediocritatea si impostura de valoare. In laturi!
Lucian Boia
spun ca da.
Cum am ajuns aici? S-au scris mii de pagini despre asta. Cum vom iesi de aici? Nu stiu si prea putin s-a vorbit si facut pentru asta.
Dar stiu ca ne vom fi vindecat atunci cand prietenii mei vor avea atarnat deasupra paturilor lor de emigranti, asa cum avea si bunicul meu, steagul tarii in care s-au nascut. Iar nepotii lor cu prenume ne-romanesti vor sti sa explice de ce anume e bunicul lor atat de mandru.