Documentarul Recorder despre justiție: Câinele bolnav al judecătoarei Lia Savonea și rețeaua din justiție
Dezvăluirile Recorder au venit chiar înainte ca CCR să decidă dacă magistrații se vor putea pensiona în continuare la 48-50 de ani și cu pensii calculate unic în Europa, cum se întâmplă acum. Există coincidențe care nu joacă mereu în favoarea șefilor politicii și justiției.
În 12 ore de când a fost difuzat pe youtube, „Justiție capturată”, filmul realizat de jurnaliștii Andreea Pocotilă și Mihai Voinea, a adunat 350.000 de vizionări.
Audiența TVR de la ora documentarului Recorder
Marți seară, când Recorder pornea documentarul său, TVR avea, în toată țara, o audiență de 95.000 de oameni.
Sigur, comparația nu e 1 la 1. O audiență live e altceva decât una cumulată. Dar cum ar fi, oare, ca oamenii care conduc Recorder să conducă TVR și RRA ca să poată pune la dispoziția interesului public resursele acestora? Pentru că, în timp ce TVR și RRA au împreună 4.000 de angajați și primesc aproape 200 de milioane de euro pe an de la Ministerul de Finanțe, Recorder are 40 de angajați și își adună ei singuri banii, de la public, ajungând la 2,4-3 milioane de euro.
De 100 de ori mai puțin bani, de 100 de ori mai puțin angajați, dar o pătrundere în societate sensibil mai mare.
2 ore înțepenit în ecran, în epoca deficitului de atenție
Patru ziariști (Cristian Delcea, Mihai Voinea, Andrei Crăciun și Răzvan Ionescu) au pornit de la zero, în 2017, ceea ce acum a devenit, probabil, proiectul cu cea mai mare rezonanță din media românească.
Delcea și Voinea, cei doi lideri de astăzi, au reușit să-și mobilizeze colegii ca să aducă publicului documentare și investigații care sublimează într-un mod atractiv subiecte complicate. Într-o epocă a deficitului de atenție, rămâi vreme de 2 ore ca să vezi, deopotrivă, arheologia și anatomia justiției.
Cinismul și indiferența față de dreptul cetățeanului sunt în documentarul „Justiție capturată” cu adevărat îngrozitoare, iar un fel de rău insidios se ridică din ecran ca mirosul de gaz, precum și o tristețe care te strivește. La câteva minute după ce primele zeci de mii de oameni terminaseră de văzut filmul, românii mărturiseau, pe rețelele sociale, că trăiesc ceva între dorința de a ieși în stradă și cea de a se băga sub pat, ca să mai iasă de acolo când cineva va opri planeta, să poată coborî.
„Democrația pe înțelesul tuturor”
Uneori, documentarele Recorder aduc către public unele fapte care au fost deja scoase la iveală. Alteori sunt noutăți absolute. Dar, în ambele situații, ele au efect public, datorită „democrației pe înțelesul tuturor” pe care o practică.
Nu înseamnă că filmele sunt perfecte. De pildă, „Justiție capturată” descrie încă din început sistemul judiciar ca un univers sprijinit pe trei piloni: procurorii, judecătorii și CSM. Lipsesc avocații, ceea ce se traduce printr-o masă cu trei picioare, instabilă și dezechilibrată în favoarea statului.
În toate democrațiile, un sistem de justiție fără rolul egal exprimat al avocatului reprezintă o amenințare la dreptul nostru, al fiecăruia.
Dar, pentru un efort de a împacheta în 2 ore realități, exemple, cazuri și patternuri care ne amărăsc de decenii viața, filmul Recorder e o reușită memorabilă.
Soțul Liei Savonea: am apelat la Cătălin Voicu ca să mă ajute cu câinele nostru
La un moment dat, atunci când discută despre rolul în sistem al Liei Savonea, fosta șefă CSM, acum președinta Înaltei Curți, jurnaliștii au consultat dosarul mai vechi al senatorului PSD Cătălin Voicu. Omul era o legendă a aranjamentelor din justiție.
Din praful foilor se ridică declarații mai vechi, legate de Lia Savonea și de soțul ei. Soțul spunea, în fața procurorilor, că relația între el și politicianul există, dar că Voicu avea mai degrabă rolul de sfătuitor în chestiuni omenești. De pildă, aveam o problemă de sănătate cu câinele și știam că senatorul Voicu știe el însuși un medic veterinar. De aceea am apelat la el, sună declarația. Mărturia soțului se vede pe ecran. Pasajul despre câine nu a fost amintit de Recorder, e fără relevanță juridică.
E un moment nevinovat, după cum nevinovați au fost soția și soțul Savonea în dosarul rețelei Voicu. Sprijinul „omenesc” oferit de Voicu, o poate spune orice stăpân de animal, a fost însă unul de neuitat. O rețea nu începe niciodată cu alegeri formale la CSM, la ÎCCJ sau cu delegări la CCR.
În timp, cu mii și mii de fire țesute, se ajunge, la coincidențe fabuloase, precum cele patru instanțe schimbate de către conducerea Curtea de Apel taman în procesul lui Marian Vanghelie, prietenul senatorului Voicu. Până s-a prescris.
Ar vrea oamenii să plătească TVR și RRA dacă ar arăta ca Recorder?
Ceea ce reușește Recorder e mai mult decât investigații sau documentare sau emisiuni precum cea a lui Mihai Radu. Relația de încredere dintre instituție și public este fără egal nu doar în Europa de Est, dar chiar în Europa occidentală, pentru o redacție de aceste dimensiuni. Recorder a ajuns la venituri public declarate de 2,4 milioane de euro pe an, în 2024, donate voluntar de zeci de mii de oameni.
Dacă, printr-un joc al imaginației, oamenii de la Recorder ar accepta să conducă TVR și Radio România (sigur, cine e nebun din politică să le propună asta?) am asista poate la o premieră: telespectatorii ar dori să plătească taxa pe media publică.
Vorbim despre taxa care s-a desființat când TVR și RRA au început să fie finanțate direct de la buget, ceea ce le-a răpit din independență. Pentru că una e să fii direct plătit de Guvern, lună de lună, și altceva e să-ți vină banii din taxe, de la oameni.
Filmul de dinainte de ziua CCR
Și nu e vorba doar despre cum ar arăta TVR și Radio România cu o încredere restaurată, ci cum ar arăta România în câțiva ani dacă media publică ar fi mobilizată cu fața la cetățeni?
Filmul Recorder a răsunat ca un pocnet exact în noaptea de dinainte ca CCR să se pronunțe din nou pe legea pensionării și a salariilor magistraților. Condusă de Lia Savonea, Înalta Curte a contestat legea Guvernului Bolojan la CCR. Curtea va decide azi, când încă 10.000 de oameni au vizionat „Justiție Capturată” doar în timpul scurs de când ați parcurs acest text.
Nu exista moment mai potrivit. Nu toate coincidențele joacă pentru Vanghelie, Voicu și Savonea.
INTERVIURILE HotNews.ro