DOSAR 10 ani cu filmul romanesc. Episodul 8 – Anul 2008.  Radu Muntean: Au fost multe comentarii care mi-au facut masaj la orgoliul de cineast, dar cel mai mult mi-a placut ce a zis un ceh; ca i-a placut “Boogie”, dar ca n-a inteles ce am facut eu la filmare

Cititi in acest episod despre “fatalitatea” care loveste o data la patru ani scurtmetrajele romanesti (deci ar trebui sa loveasca si in 2012). De asemenea, si despre cum faci filme bune cu 200 de euro. Aducem in discutie: “Boogie”, “Pescuit sportiv”, “Megatron”, “O zi buna de plaja”, “Elevator”, “Alexandra” si “Interior. Scara de bloc”.

Lucrurile se intampla uneori dupa coincidente ciudate. Daca in 2004 doua scurtmetraje romanesti, “Trafic” (de Catalin Mitulescu), respectiv “Un cartus de Kent si un pachet de cafea” (de Cristi Puiu) obtineau cele mai importante premii la Cannes şi Berlin, evenimentul s-a repetat in 2008 cu “Megatron” (de Marian Crisan) si “O zi buna de plaja” de Bogdan Mustata.

O tanara mama dintr-o localitate din nordul Ardealului parcurge un drum complicat cu mai multe mijloace de transport ca sa-si duca baietelul, de ziua lui de nastere, la cel mai apropiat McDonald’s.

In “Megatron” Marian Crisan construieste o poveste simpla in care miza nu sta in obtinerea de catre copil a jucariei preferate, ci in lipsa tatalui – perceputa acut de acesta, dar redata delicat de cineast. Nu jucaria l-ar face fericit pe micul erou, ci sa-i aiba pe ambii parinti alaturi.

Marian Crisan pentru HotNews.ro:

„Nu as schimba nimic azi la „Megatron”, dar as fi vrut sa-l filmez tot pe traseul Salonta-Oradea, asa cum am facut mai tarziu pentru „Morgen”. Din pacate, nu s-a

Megatron

Foto: Hotnews

putut la acea vreme. Nu ne permiteam sa mutam echipa. Daca am fi filmat la Salonta, si castingul ar fi fost altul. Am fi ales actori mai de-acolo.

Cand ma gandesc azi la film (lucru care nu se intampla totusi prea des), marea mea bucurie sunt actorii – Gabriela (n.red.- Gabriela Crisu) si Maxim (n.red.- Maxim Adrian Strinu). Nici nu am avut dificultati cu productia. Poate cel mai greu a fost castingul copilului, dar sunt convins ca am facut alegerea buna.

Nu mai sunt suparat pe jurnalistii romani ca nu ne-au acordat la Cannes atentia cuvenita. Nu am fost suparat, de fapt, nici atunci… De fapt, nu stiu ce sa spun despre momentul Palme d’Or. Nu ne raportam la premii cand facem filme. Scopul meu este sa pun pe ecran povestile pe care le doresc, nu sa iau premii”.

„Megatron”

Regie – Marian Crisan

Scenariu – Marian Crisan

Cu: Gabriela Crisu, Maxim Adrian Strinu, Damian Oancea

Palme d’Or pentru scurtmetraj – Cannes, 2008

Bogdan Mustata: Continua sa mi se para misto

Cativa baieti evadati de la un centru de reeducare pentru minori fura o masina si ii rapesc pe soferul acestuia si pe o prostituata in drum spre mare.

Senzatia de libertate o traiesc la modul extrem si irational, umilindu-i pe maturi si aproape omorandu-i. In lumea mare in care au intrat prin efractie, mica lor vacanta plina de cruzime, dar lipsita de viitor, e surprinsa eliptic pe un fundal desenat in culori crude.

Bogdan Mustata spune azi:

Imagine din „O zi buna de plaja”

Foto: Hotnews

„Nu m-am mai gandit de mult la acest film pentru ca nu prea ma mai intereseaza foarte tare, insa continua sa mi se para misto de cate ori il vad. Inainte de a incepe filmarile ma gandisem mult la ce vreau sa fac. Fusesera tot felul de indecizii, dar hotararile pe care le-am luat cred ca le-am respectat si sunt mandru de asta.

Nu stiu daca primul meu lungmetraj, la care lucrez acum (n.red. „Lupu”), va fi pe linia scurtmetrajului „O zi buna de plaja” pentru ca nu stiu care era linia acestuia. Dar cand vorbesc despre ce vreau sa fac acum, nu dau „O zi buna de plaja” ca referinta.

La momentul Berlin si la Ursul de Aur pentru scurtmetraj obtinut cu „O zi buna de plaja” ma mai gandesc, dar nu voit. Datorita tot lungmetrajului meu, la orice – si la festivaluri, si la fonduri pe care le accesez -, lumea se raporteaza la acest premiu. Deci sunt fortat cumva sa ma gandesc la acel moment si el conteaza acum mult mai mult decat ma asteptam in 2008″.

„O zi buna de plaja”

Regie – Bogdan Mustata

Scenariu – Catalin Mitulescu

Cu: Florin Sinescu, George Hoffman, Cerasela Iosifescu

Ursul de Aur – Berlin, 2008

Radu Muntean: Am fost cu totii ca intr-o vacanta

Definit de regizor ca „un teenage movie cu un casting greşit: rolurile adolescenţilor sunt interpretate de actori de 30 şi ceva de ani”, „Boogie” a fost gandit in acelasi timp cu „Hartia va fi albastra”, al doilea lungmetraj al lui Radu Muntean.

Esalonarea lor (mai intai „Hartia va fi albastra”, apoi „Boogie”) poate sugera ca regizorul face exact filmul care se asorteaza cel mai bine perioadei pe care o traverseaza. Cu „Boogie” el si-a dorit sa faca filmul unei generatii (multa vreme „30 si ceva” a fost titlul de lucru al filmului) dupa ce in „Hartia va fi albastra” isi distilase propria experienta de soldat in termen, in decembrie 89.

“Boogie” a fost primul film cu care Radu Muntean a ajuns la Cannes, in sectiunea “Quinzaine des Réalisateurs”.

Radu Muntean povesteste:

„Fiecare film pe care l-am facut ma reprezinta in raport cu felul in care eram in perioada cand le-am filmat. Reprezinta destul de fidel o faza, nu numai profesionala,

Imagine din „Boogie”

Foto: Hotnews

dar si umana din viata mea. Acest lucru e valabil si pentru “Boogie”.

Am filmat “Boogie” intr-o atmosfera foarte placuta, am fost cu totii ca intr-o vacanta filmata. Munceam in medie sase-sapte ore pe zi, extrem de intens, dar apoi ne relaxam si ne puteam odihni pentru ziua urmatoare. Sigur ca o filmare relaxata nu e neaparat o garantie a succesului, dar cred ca la “Boogie” a functionat.

E o situatie ideala, cand filmezi in deplasare, cu oameni cu care te intelegi, care nu au nici un alt program in timpul filmarii si care se pot concentra exclusiv pe ce au de facut. Nu obisnuiesc sa ma plang ca a fost greu la filme. Nu e niciodata usor cand iti iei treaba in serios, dar poate fi placut si intens. Cam asa a fost la “Boogie”.

In general, e placut sa constati ca oamenii reactioneaza la film asa cum ti-ai dorit. Au fost multe cronici si comentarii care mi-au facut masaj la orgoliul de cineast, dar cel mai mult mi-a placut ce a zis un critic ceh apropo de „Boogie”: ca i-a placut foarte mult, dar ca nu a inteles ce am facut eu la filmare…”

„Boogie”

Regie – Radu Muntean

Scenariu – Radu Muntean, Razvan Radulescu, Alexandru Baciu

Cu: Dragos Bucur, Mimi Branescu, Adrian Vancica, Anamaria Marinca

Prezentat in „Quinzaine des Réalisateurs” – Cannes, 2008

Adrian Sitaru: Cu bani as fi putut avea un steady

Un cuplu de amanti (Ioana Flora si Adrian Titieni) pleaca spre locul unui picnic. Pe drum, masina condusa de femeie accidenteaza o prostituata (Maria Dinulescu), dar soferita – panicata de ideea ca relatia ei adultera, pe care nu e pregatita sa si-o asume, ar putea ajunge la urechile sotului -, decide sa nu se indrepte spre primul spital.

Comparat cu clasicul lui Roman Polanski, „Cutitul in apa”, pentru triunghiul amoros si pericolul difuz care ameninta in permanenta din umbra, „Pescuit sportiv” surprinde cu acuitate schimbarile de umori din alchimia unui cuplu si intretine o permanenta stare de asteptare a unui eveniment care sa aseze piesele la loc, eventual printr-un soc.

Folosirea “POV”-ului (“Point of View”) da o dimensiune in plus acestui thriller psihologic nou pentru ce se mai facuse in Romania. Intreprindere independenta si de aceea realizata in mai multi ani, filmul a avut premiera la Venetia, dupa care a urmat o cariera festivaliera bogata.

Adrian Sitaru:

Imagine din „Pescuit sportiv”

Foto: Hotnews

„Dat fiind ca am facut filmul cu o suma nesemnificativa in raport cu un buget real, cu bani normali as face azi mai multe lucruri altfel. De exemplu, cu bani as fi putut avea un steady ca sa nu se miste atat de ingrozitor camera in primele minute in masina, as fi avut mai multe zile de filmare etc.

Cel mai greu cred ca a fost ritmul autoimpus mult prea intens de filmare, plus faptul ca la finalul zilei trebuia sa fac cumparaturi si sa dau telefoane pentru a doua zi, sa fac un program de filmare, schimbari. Faceam si pe soferul. Uneori faceam si sandvisuri.

Satisfactia cred ca e evidenta pentru oricine care pricepe ca proiectul avea majoritatea sanselor sa moara inainte de a se termina de filmat, sanse destul de multe sa ramana intr-un sertar in format dv, putine sa ajunga la cateva festivaluri in format dv, foarte mici pe 35 mm in mari festivaluri si premiat – iar eu, unul, ii dadeam sanse zero sa fie distribuit in cinematografele din alte tari. E ceva ce nu se intampla des nici cu filme facute cu bugete normale”.

„Pescuit sportiv”

Regie – Adrian Sitaru

Scenariu – Adrian Sitaru

Cu: Maria Dinulescu, Ioana Flora, Adrian Titieni

Premiul Special al Juriului „Silver Alexander” si Premiul de interpretare feminina ex-aequo Maria Dinulescu si Ioana Flora – Salonic, 2009

George Dorobantu: Inca mai simt in talpi podeaua liftului

Cazul lungmetrajului „Elevator” e singular. E un film suta la suta independent, realizat cu un buget de 200 de euro. Subiectul e foarte simplu: un baiat (Cristi Petrescu) si o fata (Iulia Verdes) vor sa aiba un moment de intimitate, dar raman blocati intr-un lift vechi.

Provocarea regizorului care transpunea cinematografic piesa de teatru a lui Gabriel Pintiliei venea din exploatarea spatiului foarte redus al liftului si din posibilitatile oferite celor doi interpreti de izolarea la care sunt constransi.

Filmul a provocat o mica revelatie in 2008 pentru ca a demonstrat ca poti face film de calitate si fara bani, si chiar daca filmezi in digital.

George Dorobantu isi aminteste:

„Cu macar un micro-buget (ca noi am avut versiunea pico-), o camera HD si un microfon bun, ne-am fi “cumparat” mai mult timp si am fi rulat mai mult repetitiile, iar

Imagine din „Elevator”

Foto: Hotnews

filmul ar fi aratat mai”teapan” cinematic. Epicul ar fi ramas acelasi – povestea lui Gabriel Pintilei imi place in secunda asta la fel de mult ca atunci. Facut acum, filmul ar beneficia pe segmentul liric, cu toata experienta acumulata intre timp de noi toti (filmarea s-a-ntamplat in toamna lui 2005, lansarea in 2008).

Ca sa-mi amintesc de film, totusi, chiar nu-i nevoie sa apelez la “memorie” – parca a fost ieri, inca mai simt in talpi podeaua liftului (c-am filmat trei sferturi din timp in sosete). Experienta Roger-Corman-esca 100%.

Montajul a fost generator-de-peri-albi, ca s-a taraganat pe doi ani, cu 512 mb de RAM, iarna cu stopaje de curent (ca tot romanul sta-n casa ca e frig si se-ntuneca devreme, si consuma curent la greu), iar vara cu farfurii cu gheata pe carcasa calculatorului (ca altfel se-ncingea si se bloca si nu puteam lucra decat in transe de o ora si jumatate)”.

„Elevator”

Regie – George Dorobantu

Scenariu – Gabriel Pintilei

Cu: Cristi Petrescu, Iulia Verdes

„Fresh Generation Award” la Fresh Film Fest – Karlovy Vary, 2008

Radu Jude: Cine crede ca e greu sa faci filme ar trebui sa lucreze un an in mina

Un tata despartit de mama fiicei sale e agasat ca fiica nu-i mai spune „tata”. Plecand de la asta, Radu Jude surprinde cu acuitate si aparenta lejeritate niste relatii umane pe care le regasim aidoma in viata.

Subiectul aparent banal, lipsa de ostentatie, jocul natural al interpretilor si regia discreta fac din „Alexandra” un film care functioneaza foarte bine fara a fi legat de glie.

Radu Jude vorbeste mai frumos despre “Alexandra” decat despre “Lampa cu caciula”:

Imagine din „Alexandra”

Foto: Hotnews

„A fost cea mai placuta experienta “cinematografica” a mea, poate pentru ca de la idee pana la filmul terminat au trecut sase luni – un timp foarte scurt. Asta a facut ca indoiala de sine sa nu aiba timp sa isi faca treaba.

In plus, productia a fost una independenta (din banii mei, in principal, plus o finantare de la SEE Cinema Network, plus participarea pe gratis a catorva colaboratori importanti – Ada Solomon, Andrei Butica, Catalin Cristutiu, Augustina Stanciu etc), si asta ne-a facut pe toti sa ne simtim ceva mai liberi. In caz de esec, n-aveam cui da socoteala. (Ma rog, propriei constiinte, dar asta se rezolva.)

A fost, in ciuda catorva episoade conflictuale, o filmare foarte amuzanta. Am ras cu totii foarte mult. In plus, tot ca amuzament, n-aveam de unde sti cand am facut filmul ca, incepand cu anul ulterior filmarii, viata mea personala va avea destule puncte comune cu cea a personajului principal…

Sigur, meseria de regizor presupune anumite dificultati, stres enorm, un consum emotional foarte mare. Totusi, cine crede ca e o meserie dificila, ar trebui sa lucreze un an intr-o mina sau intr-un abator sau sa incarce, vara, carne congelata in camioane (ceea ce presupune sa iesi incontinuu de la -15 grade la +40). Sau macar sa vanda iarna ziare pe strada. Ar vedea ca regia de film nu e, cu adevarat, o meserie grea. Din contra.

Altfel, cred ca “Alexandra” s-a asezat bine intre precedentele scurtmetraje si primul meu lungmetraj: in neantul in care se duc, mai devreme sau mai tirziu, toate filmele, toate obiectele si toate fiintele”.

„Alexandra”

Regie – Radu Jude

Scenariu – Andrei Butica, Augustina Stanciu, Radu Jude

Cu: Serban Pavlu, Oana Ioachim, Alexandra Pascu, Mimi Branescu

Principal Prize – Oberhausen 2008, Selectia Oficiala Clermont-Ferrand

Ciprian Alexandrescu: “Interior scara de bloc” a avut reactii pe sufletul meu numai afara

Descoperirea unui cadavru in scara unui bloc din Bucuresti provoaca diferite reactii in randul locatarilor, de la indiferenta pana la implicare directa.

Din punct de vedere dramaturgic, descoperirea corpului neinsufletit duce la o reactie in lant, plecand de la cuplul de tineri care il vad primii si continuand cu ceilalti vecini care intra mai mult sau mai putin intamplator in poveste. Filmul e inspirat dintr-un caz real si se remarca mai ales prin credibilitatea reactiilor pe care le au personajele. Intamplarea cu pricina e emblematica pentru o societate tot mai indiferenta.

Linkul filmului poate fi gasit aici.

Ciprian Alexandrescu:

„Nu cred ca imi mai place azi filmul, am ajuns la saturatie. Si nu e doar faptul ca m-am axat pe urmatorul proiect. Cel mai mult ma deranjeaza ca atunci am vrut sa

Imagine din „Interior. Scara de bloc”

Foto: Hotnews

zic ceva cu el, crezand si sperand (in idealismul meu) ca oamenii il vor simti si ca lucrurile se vor schimba cu ceva.

Ma refer la modul cum ne raportam unii la altii, la cum putem fi generosi intre noi, la cum putem scapa de indiferenta. Spun asta uitandu-ma in jur, pentru ca sunt de principiul ca regizorul, artistul se raporteaza la cetate, preia temele cetatii.

“Interior scara de bloc” s-a nascut dintr-o poveste reala pe care am auzit-o la o bere. Undeva in cartierul bucurestean Drumul Taberei a fost descoperit cadavrul unui om. Pe urma am adaugat si lucruri care mi se intamplasera mie. De pilda, cum statea administratorul Ciocan din Dristor, unde am locuit la un moment dat cu doi colegi, si ne numara persoanele cu care veneam acasa. Odata chiar ne-am trezit cu el in sufragerie, tipand ca ne trece 10 persoane la intretinere. (Ceea ce a si facut.).

Filmul a avut reactii pe sufletul meu numai afara, unde a fost foarte bine primit la festivaluri. Oamenii au reactionat cinstit fata de situatia din film si s-au raportat la ea ca la un caz real.

In Romania reactia m-a dezamagit pentru ca „Interior scara de bloc” a fost vazut ca un alt film romanesc despre mizeria cotidiana. Dar asta e lumea in care traim! Daca o sa ascundem totul sub covor, nu vom face nimic”.

„Interior. Scara de bloc”

Regie – Ciprian Alexandrescu

Scenariu – Simona Ghita, Maria Savulescu

Cu: Simona Ghita, Tudor Aaron Istodor, Luminita Gheorghiu, Vlad Ivanov, Gabriel Spahiu

Prezentat in sectiunea Cinéfondation – Cannes, 2008; Premiul Special al Juriului – Uppsala, 2008