Dr. Alfred Sapse, agentul Gerovital al lui Ceausescu

Cum nu are insa aprobarile necesare, iar „operatia“ la care isi supune pacientii si care costa citeva mii de dolari consta intr-o injectie in burta, procedeu care nu a fost recunoscut nicaieri in lume, a fost catalogat drept escroc de autoritatile sanitare din Romania.

Medicul de 81 de ani a cunoscut insa si vremuri mai bune in relatia cu autoritatile romane. In urma cu treizeci de ani, el era un adevarat erou al Republicii Socialiste Romania. Atunci se lupta cu birocratia americana pentru o afacere de miliarde: introducerea Gerovitalului in SUA.

Se intilnea la Washington cu Nicolae Ceausescu, iar scriitorii Eugen Barbu si Adriana Kiseleff dedicau doua volume vietii si „operei“ sale in Statele Unite: „Doctor Sapse si odiseea Gerovitalului“, in 1977, si „Doctor Alfred Sapse“, in 1981.

Regizorul Savel Stiopul, prezent la unele discutii dintre Eugen Barbu si Alfred Sapse, a declarat pentru Cotidianul ca scriitorul voia sa faca si scenariul unui film bazat pe povestea doctorului.

Alfred Sapse a absolvit Medicina bucuresteana in 1952, a lucrat citiva ani cu Ana Aslan, iar in 1963 a emigrat in Elvetia impreuna cu familia, pentru ca un an mai tirziu sa se stabileasca in SUA.

Incepind cu anul 1970, el isi propune sa obtina in SUA autorizatia de comercializare a celui mai cunoscut produs romanesc din acea vreme, Gerovitalul creat de fosta sa colega, Ana Aslan.

Medicamentul nu era insa aprobat de Administratia Alimentelor si Medicamentelor din SUA (FDA), asa ca Sapse, impreuna cu un alt roman stabilit peste Atlantic, Manfred Mosk, infiinteaza in 1970 compania Rom-Amer Pharmaceuticals Ltd.

Sapse il trimite pe Mosk la Bucuresti, unde acesta negociaza cu reprezentantii statului roman exclusivitatea distributiei Gerovitalului in SUA si in Canada. Exclusivitate pe care o obtine imediat.

In 1972, Alfred Sapse incepe procedurile de autorizare a Gerovitalului in SUA, dorind ca, pe linga calitatile medicamentului ce atenuau efectele imbatrinirii, sa promoveze si efectele sale antidepresive. Ar fi fost o afacere de miliarde de dolari. Si pentru statul roman, si pentru Sapse.

„In Statele Unite, dintr-o populatie de 200-220 de milioane, 60% sint deprimati“, spune el in interviurile luate de Eugen Barbu si Adriana Kiseleff. De altfel, Sapse crede ca motivul pentru care Gerovitalul nu a fost aprobat pina la urma in SUA este ca medicamentul romanesc ar fi spart piata antidepresivelor.

In 1976, FDA a oprit studiile cu Gerovital, facute de compania lui Sapse, pentru ca in 1977 Gerovitalul sa fie aprobat printr-o lege locala doar in statul Nevada.

Argumentul autoritatilor americane a fost ca Sapse si Mosk nu au putut dovedi stiintific, conform regulilor din SUA, ca Gerovitalul actioneaza asupra imbatrinirii.

Banii investiti de romanii Alfred Sapse si Manfred Mosk in compania Rom-Amer Pharmaceuticals, firma ce detinea exclusivitatea distribuirii Gerovitalului in SUA, au povestea lor.

Una interesanta si pe alocuri dubioasa si neconcordanta. Am reconstituit-o din declaratiile lui Sapse facute in interviurile acordate lui Eugen Barbu si Adrianei Kiseleff.

La fondarea companiei, in 1970, cei doi au imprumutat 900 de dolari de la prieteni pentru a stringe capitalul necesar deschiderii firmei. Urmeaza semnarea contractului de exclusivitate cu statul roman.

In 1971, cind nici nu incepusera inca negocierile cu FDA pentru aprobare, actiunile Rom-Amer se vindeau deja la bursa din New York cu 1,25 dolari/bucata si compania obtinea un venit de jumatate de milion de dolari.

Urmeaza in 1972 inceperea negocierilor cu FDA, in 1973 intilnirea cu Ceausescu si brusc, in 1975, Sapse spune ca Rom-Amer valora zece milioane de dolari, desi Gerovitalul H3, scopul fondarii ei, nu fusese inca aprobat pe piata americana.

Un an mai tirziu, in 1976, Sapse recunoaste ca a cheltuit 1,5 milioane de dolari pentru aprobarea medicamentului, iar, in 1977, firma sa se afla aproape de faliment, fiind creditata cu doar 76.000 de dolari disponibili.

Tot in 1977 apare un investitor misterios ce cumpara firma de la Sapse cu un milion de dolari, pentru ca in acelasi an sa opreasca cercetarile stiintifice efectuate in vederea aprobarii medicamentului de catre FDA.

Din 1970 pina in 1977, compania lui Sapse si Mosk nu a reusit sa avizeze Gerovitalul la FDA, pas necesar si obligatoriu pentru ca medicamentul sa poata fi vindut in SUA.

Exceptia a constituit-o faptul ca, in 1977, medicamentul a fost totusi aprobat printr-o lege locala doar in statul Nevada, fara a se tine cont de avizul FDA.

Integral in Cotidianul