Dreapta caviar si victimizarea dusa la absurd (de Costi Rogozanu)

Se discuta despre conditia grea a intelectualului, despre campanii de presa impotriva lui, despre starea grea in conditiile de mercantilizare a societatii. De fapt, se discrediteaza orice rol social pe care intelectualul l-ar mai putea avea.

Prin formula „stanga caviar“ se ironizeaza de obicei ipocrizia intelectualilor cu idealuri sociale egalitare, dar cu o conduita de elita liberala. La noi, ipocrizia stangii s-a definit mai degraba printr-o formula care s-a lipit perfect de imaginea lui Ion Iliescu: „Sarac si cinstit“. O formula prin care este desemnata o stanga cu aparenta cinstita (Iliescu), care gireaza de fapt o clasa intreaga de proaspat imbogatiti „social democrati“, mult mai acurat descrisi prin distinctia de „baron“.

Ce mi se pare simptomatic pentru anii din urma este campania din ce in ce mai intensa de autovictimizare a intelectualului-vedeta roman. „Cultura, politica si mass-media: Campania impotriva intelectualilor in viata publica romaneasca“ era titlul unei conferinte de ieri care se tinea la Intercontinental.

Si ni se explica in prezentarea evenimentului ca este vorba despre „situatii in care personalitati ale vietii intelectuale romanesti au fost supuse unor campanii mass-media de denigrare profesionala si de calomniere“. Sunt invocate cazurile Patapievici, Liiceanu si Tismaneanu. Din acest punct, reactia mea este una singura: fiti seriosi! Asta e campanie de calomniere? Faptul ca doi-trei rataciti au urlat prin zone clar orientate ideologic si politic (extrema dreapta prin Roncea si anti-Basescu prin Antena 1, 2, 3 etc.)? Acestea sunt marile campanii de denigrare? Cam toti oamenii rationali, indiferent de culori si orientari, v-au luat apararea public sau implicit. Avem de-a face cu un rasfat deja patologic al celor proclamati varfuri ale intelectualitatii romanesti.

Daca ar fi sa definesc un soi de „dreapta ultra-caviar“ in Romania as invoca doar cateva elemente: evolutia prin raportare la amenintari fictive, ineficienta in prezenta „civica“ si, nu in ultimul rand, foarte multa putere simbolica si institutionala camuflata sub un discurs de „punere sub asediu“. Un atac pe Antena 3 este o amenintare fictiva, complet justificabil politic, nu necesita toata impacientarea ICR si a prietenilor. Un atac al lui Vadim Tudor in Parlament, in timpul citirii Raportului, trebuia sa ramana ce a si fost: un simplu fapt divers.

Citeste editorialul integral:.

Cotidianul