Esecul Geoana

Pe la jumatatea lunii mai, pe cind agentiile de presa bubuiau stirea cu inceperea lucrarilor la canalul Bistroe, Mircea Geoana se dadea barbat de stat in fata scolaritelor din Bucuresti.

Ucrainenii isi puneau in practica planul strategic de a cuceri gurile Dunarii, iar Mircea Geoana, candidat la primarie, se prezenta prin scoli sau piete drept “ministru de externe”. Elevii naivi, vinzatoarele de la tarabe chiar l-au crezut ca e ministru si conduce diplomatia romaneasca. Stirile despre Bistroe au continuat sa curga.

Atunci, in mai, in iunie, ucrainenii erau permanent in ofensiva. Geoana, care se prezenta in continuare tot “ministru de externe”, se duela cu Mitica Dragomir si, din cind in cind, mai reusea un meci cu Traian Basescu.

Lucrurile au luat-o razna cu canalul Bistroe, si Romania a continuat sa gifiie in urma Ucrainei. Geoana, “ministrul de externe”, a pierdut rusinos cursa pentru Primaria Capitalei. Acum loserul de la Bucuresti incearca disperat sa-si ia revansa in cursa in care a ratat startul, cea cu Ucraina.

E suficient sa citesti transcrierea emisiunii “Nasul” de miercuri seara, de la B1 TV, ca sa te lamuresti de mediocritatea personajului. Putine fraze sint duse pina la capat.

Seful diplomatiei romanesti e nervos, ridicol si pierde sirul cind isi incordeaza muschii si anunta “prezenta politieneasca” pe bratul Chilia, “ambarcatiuni de mare putere, mai vinoase”, care i-ar baga in sperieti pe ucraineni. Unde mai pui c-avem si Fregata. Da, Fregata de la britanici e in drum spre tara. Ajunge, se pare, in decembrie.

Alaturi, in presa scrisa, aplaudacii lui Geoana isi smulg hainele ca “NATO nu se baga”, ca nu invoca “articolul 5” (folosit de aliati doar dupa 11 septembrie) si considera problema Bistroe una bilaterala, intre Romania si Ucraina. Cad muti de admiratie in fata “fermitatii” romanesti. Sint in dispozitiv trei nave mari, doua mijlocii si sapte mici.

Dar chiar daca putini amintesc faptul ca Romania a pierdut timp pretios in problema Bistroe, ca a reactionat bezmetic si neprofesionist, nimic nu poate ascunde esecul diplomatic de proportii al Bucurestiului in aceasta chestiune.

Iar Geoana, calare pe cai mari, cu aplaudaci care dau bice alaturi, mai deschide un front. Cu Ambasada SUA la Bucuresti.

Se transforma in avocatul PRM-ului, etichetat de ambasada drept “partid extremist”. El, Geoana, cel care s-a visat primar al Capitalei si acum se crede viitor prim-ministru PSD, spune ca e un “observator politic neutru”. Din aceasta postura “nepatimasa” constata la PRM “o pozitie ceva mai moderata”.

Si le-o serveste americanilor “patimasi” de la ambasada care isi exprimasera dubii cu privire la alianta unor sindicate romanesti cu “partidul extremist” PRM. Geoana este intrebat daca si-ar fi permis, ca diplomat la Washington, sa ia o atitutine publica atit de transanta in legatura cu un partid politic.

“Nu, si nu permit nimanui nici la mine acasa”, raspunde ministrul de externe.

Pe cind era doar ministru de externe vorbea putin. Parea intelept. De cind cu candidatura la primarie si visul de premier, Geoana e fortat sa spuna ce gindeste. Ascultindu-l, te intrebi daca nu era mai bine totusi ca Geoana sa fi ajuns primar al Capitalei.

La urma urmei, a te plimba prin Magurele crezind ca esti in Bucuresti e un rau mai mic decit a fi un ministru de externe depasit total de evenimente si incapabil sa reactionezi in situatiile de criza.