Experiența divinității, trăită de un fizician. Cristian Presură: Am avut zile în care am zis că nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât să crezi în Dumnezeu / Ce crede cercetătorul despre extratereștri

Cristian Presură este doctor în fizică și cercetător la Philips Research Eindhoven și autorul cărții Fizica povestită, dar observi imediat la el acea combinație de spirit ludic și dezinvoltura care îți va asigura o discuție savuroasă. Am plecat dialogul de la cercetarea românească unde punctează cateva deficiențe majore și oferă soluții, dar nu vede totul în negru, și am ajuns la ce simte și cum trăiește omul Presură, cum îl vede el pe Dumnezeu și nevoia de religiozitate, experiențe mistice și extraterestri. Și, deși poate suna banal, Cristian Presură crede în România cu tărie: ”Mie îmi place să trăiesc în țara asta, eu iubesc țara asta și mă gândesc foarte serios să mă întorc definitv.”

”Fizica o faci dacă ești preocupat de ce e lumea asta din jurul tău… Fizicianul să spună sincer că nu știe. Lumea asta e ca o ceapa, dai pe rând la o parte straturi ale cepei, care e realitatea, și niciodată nu știi dacă ajungi la esență care e foarte departe. Noi, în Fizică, am dat până acum doar 6-7 straturi ale cepei și ele or fi o mie până acolo și stai și te uiți în adâncimea aia și te gândești Doamne, cât de departe sunt eu de adevărul ăla fundamental”, spune Cristian Presură.

Fizicianul Presură nu se ferește să vorbească despre Dumnezeu, ba chiar susține că a avut experiențe personale religioase de exisență a divinității fiind convins că Dumnezeu există și că nu există nimic mai frumos pe lumea asta decât să crezi în Dumnezeu. Dar apoi intervine gândirea critică și credința se prabușește.

”În esență, Fizica te învață ce este lumea, dar numai prin lucrurile pe care le vedem direct în jurul nostru, dar dacă in spatele acestei creații există un Dumnezeu-poate că există-dar atâta timp cât acest Dumnezeu nu se manifestă prin niște măsurători fizice, cum a făcut apostolul Toma, atunci, pentru fizician EL nu există. (…) Lumea îsi imaginează însă că toți fizicienii sunt atei. E foarte ușor să-ți imaginezi un fizician ateu, numai că adevărule e că fizicianul e un om, fizicianul suferă, fizicianul are familie, are probleme medicale. Fizicianul, ca om, este pus în fața acestor probleme.

Eu am o experiență personală în descoperirea religiei și am avut experiențele mele personale religioase, am fost la biserică și, uite, îți spun acum, am citit la Biserică apostolii în fiecare săptămână, și am avut aceste experiențe religioase de existență a divinității. Și, pot să-ți spun, am avut zile în care am simțit că am plutit pe pământ. De ce? Pentru că în zilele respective eram convis că Dumnezeu există. Și am zis, Doamne, dacă tu ești, ăsta e lucrul cel mai important lucru de pe toată lumea asta, pentru că, dacă tu ești, viața mea are ceva dincolo, viața mea are un sens, mie nu are să-mi mai fie frică de nimic pe lumea asta, pentru că tu exiști. Am avut această experiență religioasă a existenței divinității și am purtat-o cu mine și am zis că nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât să crezi în Dumnezeu”, a povestit fizicianul.

Însă, a precizat el, „la un moment dat, mintea ta începe să îți spună că tot ceea ce gândești tu e doar o invenție a minții tale”.

„Și atunci credința poate să se spargă, să dispară până ajungi aprope de nihilism. În mare parte, așa s-a întâmplat la mine. Ceea ce am crezut a dispărut, s-a spart în bucățele și acum eu sunt pe undeva în partea de jos, destul de aproape de nihilism, și încerc să trăiesc așa împotriva la ceea ce se spunea că secolul următor va fi religios sau nu va fi deloc . Secolul ăsta va fi, chiar dacă va fi nihilist. Și eu tot trebuie să trăiesc, chiar dacă nu mai am credința în Dumnezeu și încerc să imi găsesc acele mecanisme de înțelegere a lumii, dar oricum o simt ca o pierdere”, spune Cristian Presură.

Fizianul crede că extratereștrii există și sunt foarte reali, dar crede în civilizații care se dezvoltă pe anumite planete la fel ca și noi și nicidecum ”în povești cu extraterestri care ne vizitează”.

Cristian Presură despre Dumnezeu și extraterestri

Cristian Presură despre cercetarea românească și cea olandeză, plusuri și minusuri

”Mie îmi place să trăiesc în țara asta, eu iubesc țara asta și mă gândesc foarte serios să mă întorc definitv. Și mă găndesc că, dacă din cei cinci milioane de români care muncesc în străinătate, doar un milion să simtă ca mine și se vor întoarce în România peste 10-20 de ani după ce vor fi dobândit modul de lucru și seriozitatea occidentală, le-a intrat cumva in gene treaba asta, se vor întoarce în țară iar impactul se va vedea imediat”, este speranța fizianului Presură.

Spune că din fizică, cercetare și inventică nu te îmbogățești nici în Olanda, dar ai un venit care îți asigură liniștea necesară ca să te poți concentra asupra muncii, iar sfatul lui pentru elevii și studenții care iubesc Fizica este să gândească critic, să-i citească pe cei mai mari fizicieni și să rămân cât mai mult în sfera ideilor.

Cristian Presură crede că România nu se poate compara cu Olanda sau Occidentul deoarece este o țară săracă, iar ca să construiești un ecosistem care este favorabil mediului inovativ și să aducă mulți cercetători la un loc ai nevoie de bani. România poate face eforturi doar pe anumite zone, cum e Laserul de la Măgurele, și în jurul lui să încerci să creezi un ecosistem. Ne punem și singuri piedici pe acest drum, iar renunțarea la evaluatorii internaționali este un astfel de exemplu.

Cristian Presură este cercetător la compania Philips, Olanda. A obţinut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, apoi s-a specializat în domeniul senzorilor medicali, inventând şi introducând pe piaţă, împreună cu echipa din care face parte, primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. A publicat mai multe zeci de lucrări şi brevete de invenţie. Cristian Presură are o activitate intensă de popularizare a ştiinţei în limba română, este membru al asociaţiei Ştiinţă pentru Toţi şi autor al volumului „Fizica povestită”, premiat în anul 2016 de Academia Română.