Exploratorul român cu viață de film, mesaj emoționant după incidentul xenofob de la București: „Atât a contat”

Exploratorul român Radu Păltineanu, ales „Aventurierul European al anului” în 2018 după o performanță în premieră pentru un român, a publicat un mesaj emoționant în care îndeamnă la înțelegere și compasiune, nu ură, după ce un livrator din Bangladesh a fost agresat în București.

• În 2018, la finalul unei expediții care a durat 3 ani, Păltineanu a devenit primul român care a traversat continentele americane pe bicicletă. Reușita i-a adus în 2018 titlul de „Aventurierul European al anului”.
• Potrivit calculelor sale, el a pedalat 50.000 de kilometri pe 4 continente și a străbătut la pas 2.500 de kilometri în Noua Zeelandă și Australia.
• Regizorul român Andrei Dăscălescu lucrează la un documentar despre aventura lui Păltineanu de-a lungul Americilor.

„Nu mi-a cerut niciodată nimeni să-mi dovedesc naționalitatea”

Mesajul exploratorului român vine în contextul în care un cetăţean din Bangladesh care făcea livrări cu o bicicletă a fost lovit de un tânăr pe o stradă din București, la sfârșitul lunii august. Agresorul i-a cerut să se întoarcă în ţara lui, susţinând că este un „invadator” şi filmând agresiunea. El este cercetat și pentru propagandă fascistă și legionară.

„Era toiul iernii undeva în Munții Stâncoși din Statele Unite, după câteva luni pe drum, când un necunoscut pe motocicletă s-a oprit și mi-a oferit 100 de dolari. A simțit pur și simplu că aveam nevoie de bani în acea zi, ceea ce era adevărat fiindcă nu mai aveam un sfanț în buzunar. Un drumar din Alaska mi-a oferit cazare pe timp de furtună într-o baracă muncitorească, în pofida faptului că îi era interzis să facă asta. Niște mexicani m-au invitat să poposesc la ei în casă și mi-au dat să mănânc când m-au văzut obosit și înfometat. O familie din Columbia m-a ținut și hrănit timp de o lună de zile atunci când eram extenuat”, a scris Radu Păltineanu într-un mesaj publicat pe pagina sa de Facebook, el adăugând că lista exemplelor de care a avut parte poate continua.

El spune că în ultimii zece ani a înfruntat viscol și caniculă, ploi interminabile, furtuni și ninsori, jafuri, accidente și situații în care și-a văzut sfârșitul aproape. „Dar la capătul fiecărui dintre aceste momente s-a aflat un suflet bun. Nu mi-a cerut niciodată nimeni să-mi dovedesc naționalitatea. Nu m-a întrebat nimeni de ce religie sunt sau cu cine votez. Am fost om printre oameni, și atât a contat”.

Radu Păltineanu afirmă că a plecat în lumea largă cu câteva sute de dolari în buzunar. „Puținul s-a terminat rapid, iar eu trăiam de pe o zi pe alta cu gândul că fiecare pas mă duce mai aproape de visul meu. De fiecare dată când mă frământa gândul că nu știu cum voi duce fără bani și fără resurse acest drum la capăt, se ivea câte un străin, câte un înger păzitor care să mă ajute”.

Exploratorul vorbește despre o „altă realitate” a urii

„Într-o altă realitate, un deputat îi îndeamnă de curând pe români să refuze comenzile care sunt livrate de curieri străini, îndemn soldat cu muncitori străini agresați fizic”, a scris el cu referire la mesajul publicat pe 19 august de parlamentarul AUR Dan Tanasă.

Radu Păltineanu afirmă că situația îi amintește de anii ’90, „când aceeași retorică a urii era îndreptată împotriva ungurilor, a romilor, a evreilor – oricine putea fi făcut țap ispășitor pentru frustrările unei societăți în derivă”.

„Atunci ca și acum, politicienii fără scrupule exploatau sărăcia și frica pentru a-și construi capital politic pe seama celui diferit”, subliniază el.

Exploratorul se întreabă cum ar putea să explice unui om care lovește un livrator asiatic „că eu, românul, am fost salvat de sute de străini? Cum să-i spun că fiecare act de ură pe care îl comite întinează memoria tuturor acelor suflete bune din lumea largă care m-au ajutat doar pentru că eram om?”.

Radu Păltineanu consideră că într-o țară ca România, în care muncitorii străini contribuie cu zeci de milioane de euro lunar la buget, să instigi la ură împotriva lor nu e patriotism, ci „o formă bolnavă de auto-sabotaj”.

„Să nu transformăm România într-o țară de care să ne fie rușine în lume”

„După zeci de mii de kilometri și zece ani pe drumuri, dincolo de a bifa borne geografice am regăsit umanitatea pe care ne-o dorim să o simțim cu toții. Și am descoperit că e pretutindeni aceeași: generoasă, deschisă, gata să întindă o mână. Azi, când văd un livrator asiatic pe străzile Bucureștiului, nu văd un ‘invadator’ – văd pe fermierul din Chile care mi-a oferit căbănuța lui să dorm în ea. Văd pe mecanicul din Bolivia care mi-a reparat bicicleta. Văd pe sătenii din Mexic care m-au primit în casele lor. Văd pe mine, românul, în mijlocul unei lumi care m-a adoptat și m-a iubit fără să întrebe de unde vin”, scrie acesta în mesajul său.

Exploratorul român mai notează în mesajul său că frica de străini vine doar din neștiință, „și că cel mai frumos lucru pe care îl poți face pentru țara ta e să fii un ambasador al umanității, nu al urii”.

Îndemnul său vine în pofida faptului că a avut el însuși parte de incidente în timpul călătoriilor sale, pe care le-a povestit de-a lungul anilor: în statul american Utah a fost amenințat cu o armă de poliția locală; la ieșirea din Ciudad de Mexico, telefonul i-a fost furat din mers de un șofer de motocicletă; în Ciudad de Panama a fost jefuit cu un cuțit și a petrecut noaptea pe podeaua secției locale de poliție; în Guyana Franceză a fost atacat cu o armă de trei adolescenți.

El se declară îngrozit de pozițiile exprimate de unii politicieni extremiști, afirmând că acestea pot transforma România „într-o țară de care să ne fie rușine în lume”.

„România adevărată nu urăște”

„Pentru că România mea nu e țara care închide ușa în față sau lovește pe cel care vine să muncească cinstit. România mea e țara care știe că binele se întoarce, că omenia se plătește cu omenie, și că într-o lume din ce în ce mai mică, singurul lucru care contează cu adevărat e să rămâi om. De câte ori te porți bine cu un străin, binele ăla vine spre tine când vei fi și tu printre străini”, spune el.

Păltineanu consideră că o persoană care și-a simțit măcar o dată viața în mâinile unui străin bun nu poate să ridice mâna asupra altuia. „Eu am simțit-o de sute de ori. De aceea știu că România adevărată nu bate – primește. Nu urăște – îmbrățișează. Nu se închide – se deschide lumii cu brațele mari”, încheie el.