Fanfara Ciocarlia la festivalul MI PLESEMO din Dortmund

Oare cum ar fi intr-o tara a tiganilor? „Mare harababura, domnita”, imi spunea clarinetistul Fanfarei Ciocarlia, Oprica Ivancea, „caci nu toti canta, ca noi, mai sunt si tigani criminali”. Deci, sa ramanem la tarile stiute si la universul fara granite al muzicii.

In 17 si 18 noiembrie, va avea loc la Dortmund a doua editie a Worldwide Music Festival MI PLESEMO, organizat de Funkhaus Europa. Patru formatii cunoscute din zona Balcanilor vor concerta in legendarul club de jazz din Dortmund, „Domizil“.

Fanfarei Ciocarlia din Romania i se alatura, in spectacol, compozitorul croat Darko Rundek, corul de femei Vrelo din Serbia si solista macedoneana Esma Redzepova.

DJ Bojan Djordjevic si Global Player DJ-Team de la Funkhaus Europa vor intregi peisajul „muzicii de dans globale“. Spectacolele vor fi moderate de Danko Rabrenovic, moderator al emisiunii Funkhaus Europa „Balkanizer“ si membru al formatiei Trovaci. Funkhaus Europa va transmite festivalul la radio in 17 (orele 22.00-23.00) si 18 noiembrie (orele 20.00- 22.00).

MI PLESEMO se adreseaza fan-ilor Worldwide Music si a muzicii din fostele tari iugoslave sau cu iz de Balcani. Referitor la specificul acestei muzici, Francis Gay, redactor la Funkhaus Europa spune: „Balcanii nu sunt doar o notiune geografica, ci desemneaza un peisaj sufletesc aparte.

Cu festivalul MI PLESEMO, vrem sa inauguram un forum al muzicii din spatiul cultural, fara granite politice, al Europei de sud-est“.

Axa Clejani-Koln-Tokyo

Fanfara Ciocarlia la festivalul MI PLESEMO din Dortmund

Foto: Dani Rockhoff

Doua sute de „batai” pe minut fac renumele Fanfarei Ciocarlia, de cea mai rapida fanfara a lumii. Doisprezece muzicanti care „sufla” din toata puterea plamanilor muzica invatata acasa, in comuna „Zece Prajini”, de noua ani ridica in picioare publicul international, incitat de ritmul si naturaletea muzicii lor.

Periplul mondial al Fanfarei a inceput in 1997: azi la nunti in Moldova, maine pe avion spre Japonia, Australia, Spania, Germania, Franta, Austria sau Scandinavia. In Germania, turneele Ciocarliei au deja traditie.

Am stat mai demult de vorba pe indelete cu clarinetistul Oprica Ivancea, care mi-a spus „povestea Ciocarliei” din comuna Zece Prajini, comuna situata intre Roman si Iasi: „ Pe noi ne-a descoperit si ne-a lansat o firma de manageriat nemteasca.

Dar, mai inainte, ne-a descoperit doamna Speranta Radulescu, doctor etno-muzicolog, care a venit in satul nostru cu o grupa ce filma pentru Franta”. Echipa de filmari a descoperit, la Zece Prajini -dincolo de limitele proiectului sau de cercetare si evaluare etnografica- si autenticul, virilitatea muzicii unui sat romanesc de tigani.

Cei doi tineri nemti, Henry Ernst si Helmut Neumann, popositi la Clejani, voiau sa invete sa cante la tambal, dar dupa ce i-au descoperit pe muzicantii de la Zece Prajini, s-au ales cu neveste si cu o afacere -o firma de impresariat artistic. Ei se ocupa ca fanfara sa nu duca lipsa de angajamente, iar instrumentistii nu le ies din cuvant.

„Am fost peste tot: in Australia, Japonia, America. Europa, nu mai vorbesc… Da’ sa stiti ca nicaieri nu-i mai frumos ca la noi”, spunea Ivancea. Si totusi, un lucru l-a impresionat peste hotare in mod deosebit: „Oamenii. Au alta mentalitate, alt mod de viata. Te priveste altfel lumea pe strada“.

Ii mai interesa insa ceva, pe muzicanti: „Ne-am bucura, ca la spectacolele noastre din strainatate, sa vina mai multi romani. Doar peste tot, in lume, sunt asociatii de romani. Iar noi cantam pentru toti: mai intai, niste melodii lente, mai batranesti, si apoi un program de melodii ritmate, pentru ca asta se cauta.

Intai se ridica tinerii si joaca printre randuri, dar pana la urma se ridica toata sala, chiar daca sunt oameni la costum si cravata. Danseaza toata lumea”.

Fanfara Ciocarlia a cantat la festivaluri, in cluburi, discoteci, dar si pe scena Filarmonicii din Koln. Festivalul Culturilor din 2003 de la Stuttgart, le-a ramas insa in amintire ca un apogeu artistic: in aer liber, intr-o Piata Centrala plina cu mii de oameni, de toate natiile, care au dansat si i-au aplaudat indelung. La bisuri off-stage, li s-a aruncat chiar si un banut zornaitor, in palarie.