Femeie de serviciu, pentru o zi
Germanii au inventat ‘musca de pisoar’, iar functionarii publici tulceni ‘chistoacele’ de pisoar. Femeile de serviciu din institutiile publice sunt mai putin transparente decat sefii lor. Adica, au ceva de ascuns?
Stiti clipul publicitar tv al carui personaj principal, un copil de 4 sau 5 ani, dupa ce coboara de pe scaunul de toaleta isi duce repede mana la nas? Dar pe cel cu baietelul, cam de aceeasi varsta, care prefera pampersii toaletei deoarece, in locul in care, vorba din popor, nici regii nu au voie sa te deranjeze, este bau-bau?
Nu, nu va repeziti sa luati in mana un pix si o coala de hartie pentru a ne scrie! Nu este un concurs! Aceste este preambulul facut de Patricia Radu, de la ziarul Acum din Tulcea, pentru a va face o imagine a reactiei pe care a avut-o joi, 12 februarie, dupa ce a vizitat toaletele a catorva institutii publice, in jurul orei 16.00, atunci
cand functionarii acestora se pregateau de plecare de la locurile de munca de nu plecasera deja.
Fiindca unii spun: cum e toaleta, asa este si omul, redau materialul publicat, sambata, 19 februarie a.c.
Avem probleme cu usa!!!
La Casa Judeteana de Pensii (CJP), prima institutie publica inspectata, la cel de-al treilea etaj, usile celor doua toalete ale femeilor sunt inchise cu cheia. Sa fie oare curat dupa usi si hartie igienica langa tron? Ca sapun sau prosop, cum ii sta bine unei asemenea incaperi, nu am gasit (1) langa chiuveta.
Surprize am avut si la barbati, caci aici usa toaletei nu se inchide (2). Astfel, de vrei sa stai la o tigara in locul special amenajat de conducerea institutiei, fix langa usa buclucasa, poti avea o vedere de neuitat (3) speram pentru voi!
Am coborat un etaj. La toaleta femeilor, capacul wc-ului statea dupa usa (4), langa un sul de hartie igienica aruncat neglijent (5) pe jos. Oare cine il va mai folosi?
Un etaj mai jos, am constatat ca unii functionari publici imbina utilul cu placutul. Daca in urma cu ceva vreme, o minte isteata din Germania inventase A?a??žmusca de pisoar care amuza barbatii ce se intreceau in a o nimeri si care usura munca femeilor de serviciu, fiindca acestia nu mai dadeau pe alaturi, la CJP, lucrurile au fost simplificate prin chistoacele de pisoar (6).
Ei, de parca ar fi singurii functionari publici ‘inventivi’!
Ce vizitatori, domnule!
Un alt pisoar cu mucuri de tigari am putut admira la toaleta barbatilor situata la parterul (7) Consiliului Judetean (CJ). Alaturi, in toaleta destinata femeilor, ce femei, insa!, am avut o surpriza de proportii. Pe langa cosul plin cu hartie igienica folosita, pe corpul scaunului am putut constata prezenta unei dare de sange (8).
Slava ca era sapun, dar nu si hartie igienca (9), apa curgea, iar uscatorul functiona! Drept este insa ca toaletele de la parterul CJ sunt folosite si de persoanele care vin cu treburi importante la mai-marii judetului.
La primul etaj al aceleeasi cladiri, de data aceasta la toaleta destinata angajatilor Prefecturii, este curat. Dar ce miros (10)! Nu l-am putut surprinde intr-o fotografie, insa!
De mentionat este faptul ca, spre deosebire de angajatii CJ care au la dispozitie doua toalete, cei ai Prefecturii tulcene, barbati si femei, se pot aseza la rand, dis de dimineata, cu sapunul, prosopul si hartia igienica in mana pentru a prinde un loc curat.
Este de preferat la Prefectura, deoarece aici ai si intimitate, in timp ce la toaleta CJ poti avea surpriza, pe cand te afli pe tron, sa auzi zbuciumul din toaleta alaturata, caci cele doua incaperi nu sunt despartite de perete pana in tavan (11) dupa renumitul model unisex din URSS.
Hartia igienica, la mare cautare
Asta nu inseamna insa ca am avut ocazia sa vad tronul primarului. Nu de alta, dar usa camerei de la etajul intai era incuiata, iar cheile, in buzunarul primarului care, joi, era departe. La toaleta femeilor, curatel. Nu am inteles insa unde tin ele hartia igienica (12). Or poate folosesc servetele parfumate
La etajul al doilea, unde au birourile si cei doi viceprimari ai municipiului, usi deschise. Insa cum ma indreptam eu spre toaleta barbatilor, vad iesind din ea un domn gras, cu ochelari fumurii, cu un diplomat negru in mana. Investitor sa fi fost, probabil. Iar cand am intrat dupa el, am constatat ca nu trasese apa (13). Sa trag eu o concluzie sau ar fi pripit, din partea mea?
Si daca la etajul al doilea al Primariei nu am gasit nici hartie igienica (14) si nici sapun (15), ca de prosop (16) nici nu mai aduc aminte, la etajul intai al Directiei Generale pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DGADR), avem de toate. Mai putin hartie igienica (17), intre barele de metal ale caloriferului ne suradea voioasa nevoie mare, o coala de scris tip A4 (18), impaturita.
He-he-he! Semne bune anul are, caci la jumatatea lui 2004, un ziarist i s-a plans directorului DGADR, Gheorghe Carpov, inainte de o conferinta de presa, din cauza ziarului care inlocuia la acea vreme hartia igienica. Conform Legilor lui Murphy, ne-am fi asteptat la niste panusi, ciocalai sau, de ce nu, la niste pastai sucate. Cine stie, poate la anul
Parizer, in toaleta AJOFM
Probabil ca o functionara a Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM), cu o situatie financiara precara, pentru a nu se simti stanjenita din cauza ca are la pachet parizar, in timp ce colegele ei mananca salam de soi, a preferat sa isi manance pachetelul (19) la wc, dar a fost intrerupta de telefonul sefei care i-a atras atentia ca pauza de masa s-a terminat.
Motiv pentru care si-a abandonat pachetelul langa tron. Acesta este unul din scenariile posibile care ar explica fotografia alaturata. La altul nu vrem sa ne gandim.
Un scurt raid doar prin cateva wc-uri de bugetari ne-a facut sa constatam, asa cum ati putut vedea si dvs, nu mai putin de 19 probleme cu igiena. E mult, e putin? E vorba de delasare, nesimtire, bataie de joc fata de munca femeilor de serviciu, lipsa de civilizatie?
Cine face curat?
Am incercat sa stau de vorba cu femeile de serviciu ale CJ si Prefecturii. Angajata ultimei institutii amintite a refuzat categoric. ‘Sa scrieti ca imi este bine!’, imi striga in timp ce ma indrept spre colegele ei.
La parterul CJ, prima doamna intalnita imi spune ca ea nu stie nimic si nici nu poate sa spuna multe pentru ca tine locul unei alte persoane.
La etajul intai, doamna Pauna stergea praful dintr-un birou. ‘Pai, ce sa va spun eu? Aici e mai bine decat la Prefectura. Aici toata lumea se poarta frumos cu mine si ma respecta. La Prefectura, pe vremea domnului Vasiliu, n-am avut carte de munca. Dar acum imi este bine. Da sa nu scrieti despre mine! Sa nu care cumva sa aud ceva ca a scapat de la mine’, zise ea.
Nu, doamna, fiti fara nici o grija!
La etajul al treilea al CJ, o intalnesc pe Lidia Agache. Este deschisa si de acord sa stam de vorba in fata unui reportofon. ‘Acum doi ani, am auzit ca urmeaza sa plece de aici o femeie de serviciu si am depus cerere de angajare. A plecat la sase luni de la depunerea cererii si m-au angajat pe mine.
Am lucrat inainte la o societate in care doar directorul din Bucuresti care venea rar in Tulcea vorbea frumos cu mine. Societatea a dat faliment, eu am intrat in somaj, am fost si bolnava iar aici, toata lumea e amabila. Lucrez dimineata patru ore si seara, tot patru ore. Dimineata, termin ce nu am reusit seara. E de lucru!’, imi spune stergand pervazul de praf.
O las sa isi termine treaba si plec spre redactie, gandindu-ma ca daca altii cand erau mici doreau sa se faca gunoieri, eu nu m-am imaginat vreodata femeie de serviciu. Dar as putea sa fiu? Dar asta intr-un alt numar al ziarului nostru! Pana una alta insa recunosc ca ar fi mai usor sa avem fiecare o femeie de serviciu.
INTERVIURILE HotNews.ro