Florin Iepan a recurs la o metoda deloc „cuser” pentru a-si promova documentarul „Odessa”, despre masacrul comis de armata romana in 1941

In incheierea Festivalului de film documentar „One World”, Florin Iepan a prezentat secvente din filmul sau, „Odessa”, in care vorbeste pentru prima oara despre tragedia din octombrie 1941, cand armata romana a ars de vii aproape 22.000 de ucrainieni, majoritatea evrei. Spectatorii s-au prins tarziu: in maniera lui Michael Moore, cineastul i-a provocat pentru a-i filma si include in documentar.

Maniera lui Florin Iepan e originala pentru Romania, dar nu tocmai „cuser”, dar cati din sala plina ochi de la Noul Cinematograf al Regizorului Roman/Muzeul Taranului Roman s-au simtit macar la sfarsit manipulati?

Multi au muscat momeala si au luat cuvantul chiar si pentru a-si exprima nedumerirea. E drept ca cineastul a fost la inceput convingator, lasandu-ne sa credem ca nu-si va termina probabil filmul pentru ca nu mai are resurse (financiare), pentru a se corecta la mijlocul discutiei si spune: „Sunt finantat de 12 televiziuni din toata lumea. Filmul are bani.”

Ce dorea el era, de fapt, obtinerea unei reactii care sa se regaseasca pe urma in documentar. „Nu e important filmul pe care il fac, ci cum va reactiona societatea la el”, „il voi termina mai tarziu sau niciodata”, „acest film e povestea unui esec: n-am reusit sa mobilizez Secretariatul General al Guvernului, BNR, TVR pentru o campanie de awareness”, „nu sunt multumit, as vrea sa provoc o anumita situatie si sa ma repliez”, „nu mai am resurse sa duc povestea pana la capat”, „in momentul acesta iau mana de pe volan” au fost cateva dintre frazele care i-au facut pe spectatori sa creada ca regizorul chiar e interesat de opinia lor si ca de opinia lor depinde destinul filmului.

Ceea ce fusese anuntat ca o dezbatere despre implicarea Romaniei in Holocaust (moderata de jurnalistul Cristian Ghinea) se va regasi probabil pe ecran intr-o scena in care cineastul cu sapca a la Michael Moore va provoca opinia publica la o reactie fata de momentul Odessa, iar esantionul de opinie publica, buimac si provocat fara voia lui, ori se va uita la el cu ochii mariti, ori va incerca sa inteleaga ce i se cere si tot va parea confuz.

Tot ca Michael Moore, Florin Iepan ar putea lua din aceasta discutie numai lucrurile care ii servesc pentru ceea ce vrea sa demonstreze. Si, judecand dupa lipsa de reactie a institutiilor statului si chiar si a Regelui Mihai fata de subiect si fata de necesitatea de a se spune adevarul (din ce am vazut pe ecran), e de asteptat ca opinia publica sa fie supusa aceleiasi priviri scrutatoare pe sub sapca.

Printre cei care au vorbit s-au numarat criticul de film Valerian Sava si producatorul Ada Solomon, care au incercat sa transeze situatia sugerandu-i lui Iepan sa-si termine singur filmul (si sa ne lase in pace) sau sa se decida (tot singur) daca vrea sa faca un film sau o campanie de awareness despre implicarea Romaniei in Holocaust.

Ce a castigat Iepan pentru filmul sau in 21 martie, alaturi de cele 60 de ore pe care deja le are filmate, este marturia unui martor indirect al momentului 1941, un domn care avea pe atunci 7 ani si care era prezent la Odessa impreuna cu familia. El si-a adus aminte de mirosul cumplit de carne arsa care venea de la magaziile unde fusesera arsi cei 22.000 de oameni, desi nu a vazut cu ochii lui tragedia.

Alti vorbitori de la MTR i-au recomandat regizorului sa echilibreze „acuzatiile” de participare a armatei romane la Holocaust cu alte pareri contrare, pentru a exista o obiectivitate – desi Florin Iepan sau Cristian Ghinea au citit documente care confirmau, pe langa concluziile Raportului Wiesel, ca intr-adevar armata romana a ucis la ordinul lui Ion Antonescu (si chiar daca oripilata) aproape 22.000 de oameni nevinovati.

Florin Iepan a reusit sa il gaseasca pentru filmul sau si pe „singurul supravietuitor” al tragediei, un barbat pe care a spus ca intentioneaza sa il aduca si in Romania. Marturia lui e deja filmata. „Odessa” e, fara indoiala, un documentar asteptat. Se stie despre el ca e in lucru din 2009. S-a scris despre el inca de atunci.

Autorul sau a spus in 21 martie, la dezbaterea de la MTR, ca initial a dorit sa faca un documentar istoric, dar ca pe drum si-a dat seama ca nu de asta era nevoie, ci de un documentar despre societatea romaneasca.

Iepan e de parere ca in cativa ani va exista o recrudescenta a nationalismului si ca riscam sa ne confruntam cu o situatie delicata in care sa nu stim sa actionam pentru ca nu ne-am recunoscut si acceptat trecutul antisemit.

Cineastul a incercat sa provoace o dezbatere nationala si cand a facut documentarul „Nascuti la comanda: Decreteii”, in 2005, dar filmul – desi apreciat -, nu a avut ecoul social pe care el si l-ar fi dorit. Acum spune ca a vrut sa provoace inceperea procesului de „denazificare” a Romaniei.

Munca sa la film si campania au avut loc in acelasi timp. De fapt, una a fost un pretext pentru celalalta. Concluzia lui Iepan, din trailerul pe care l-am vazut si din ce a spus la MTR, este ca societatea romaneasca nu e interesata de subiect. De aici, probabil, ideea dezbaterii-happening.

S-a intamplat insa ca spectatorii de la MTR nu aveau nicio vina (poate, daca acceptau partea lor de vinovatie colectiva, li s-ar fi permis sa plece) si nu au inteles ce vroia Florin Iepan de la ei cand ii intreba repetitiv ce sunt dispusi sa faca pentru aceasta campanie.

Momentul revolutionar-artistic a stricat o seara care putea sa fie interesanta sau care, cel putin, putea sa le aduca spectatorilor lucrul pentru care venisera. Altfel, ziua de filmare se plateste de regula si pentru figuranti.