Forțele din Ministerul de Interne pot fi militarizate. Ce modificări ar urma să fie aduse Legii apărării naționale

Posibilitatea militarizării forţelor din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), dar și cea a intervenției în afara teritoriului național, atât cu trupe militare, dar și de altă natură, pentru contracararea unor amenințări hibride se numără printre modificările care ar urma să fie aduse Legii apărării naţionale a României, în contextul războiului Rusiei în Ucraina și al creșterii amenințărilor la adresa României.

Legea Apărării Naționale a României, în vigoare la acest moment, a fost elaborată și adoptată înainte de revizuirea Constituției în 2003 și anterior dobândirii de către România a statutului de stat membru NATO și UE.

Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a pus în dezbatere publică un proiect de act normativ cu modificări la Legea apărării naţionale, prin care sunt stabilite și competenţele şi modalitatea de angajare a capabilităţilor militare şi nonmilitare constituite la pace, în situaţia ameninţărilor hibride: „Transformările mediului global de securitate sunt caracterizate de accentuarea interdependențelor şi impredictibilității, precum și de dificultatea de a delimita riscurile şi amenințările de tip clasic de cele hibride”.

• Proiectul de act normativ care modifică Legea Apărării poate fi consultat aici

Ce înseamnă „forțele destinate apărării”

Proiectul noii legi a apărării naționale introduce definiția „forțelor destinate apărării”, care sunt alcătuite din forțele armate și forțele de protecție. Astfel, sistemul naţional de apărare cuprinde: conducerea, forțele destinate apărării, resursele, infrastructura teritorială.

Conform proiectului, forţele destinate apărării se compun din forţele armate şi forţele de protecţie:

• „Forţele armate cuprind Armata României, Jandarmeria Română, structurile din compunerea şi subordinea Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi alte formaţiuni de apărare armată organizate potrivit legii.
• Forţele de protecție cuprind: Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Imigrări, Inspectoratul General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne, respectiv structurile operative care le coordonează activitatea, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi structurile din compunerea şi subordinea acestora, precum şi serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă.
• Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează prin: Parlament, preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Guvernul României, Ministerul Apărării Naţionale, instituțiile publice şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naționale”.

Forțele destinate apărării execută misiuni stabilite prin Constituție și prin lege, pe teritoriul statului român și în afara acestuia, astfel:

• a) pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale
• b) de contribuție la apărarea colectivă
• c) pentru participarea la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii
• d) de contribuție la securitatea României pe timp de pace
• e) de sprijin al autorităților în situații de urgență și de asistență umanitară

Militarizarea structurilor MAI la starea de asediu, mobilizare sau război

Proiectul de lege prevede posibilitatea militarizării forţelor din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), cu următoarele argumente, conform expunerii de motive:

• „Pentru realizarea unei tranziţii fluente între diferitele faze ale operaţiei de apărare şi pentru asigurarea unui răspuns naţional omogen este obligatorie coordonarea şi sincronizarea, în special la nivel operativ şi tactic, a acţiunilor desfăşurate de către toate instituţiile din categoria celor destinate apărării.
• Astfel, militarizarea structurilor MAI la starea de asediu, mobilizare sau război va genera o serie de avantaje operaţionale esenţiale în ceea ce priveşte crearea unei imagini strategice integrate, capacitatea de coordonare a forţelor şi de planificare a acţiunilor.
• Totodată, va creşte capacitatea de integrare a forţelor MAI în cadrul dispozitivelor constituite în interiorul teritoriului naţional şi va asigura un grad ridicat de interoperabilitate şi complementaritate a acţiunilor în raport cu forţele militare, pe timpul diferitelor misiuni de asigurare a securităţii şi protecţiei populaţiei”.