FOTO. De peste 10 ani, un fotograf venezuelean surprinde momente spectaculoase și ritualuri din viața românilor: „Dacă ești respectuos și sincer, oamenii îți deschid ușa”

În toamna lui 2015, venezueleanul Alejandro Ilukewitsch se stabilea în România din cauza instabilității din propria țară, cauzată de regimul lui Hugo Chávez. De profesie inginer în domeniul software, Alejandro este pasionat de fotografie: a surprins protestele din România, ritualuri religioase și momente inedite din viața oamenilor obișnuiți. Venezueleanul evită să comenteze situația politică actuală din țara lui, după intervenția militară americană, dar are amintiri dure din Venezuela: „acolo mergi pe stradă, te împiedici de cineva și te împușcă. Sau vrea să-ți fure pantofii”, povestește Alejandro Ilukewitsch în discuția cu HotNews. 

• Alejandro Ilukewitsch spune că interacțiunile sale cu românii sunt mai ușoare tocmai pentru că este străin, iar ei sunt mult mai deschiși: „Merg pe stradă, văd un magazin sau un atelier, bat la ușă și întreb dacă pot să fac o poză”, spune el. 

Alejandro Ilukewitsch (45 ani) este de profesie inginer. În Venezuela lucra pentru o companie care implementa sisteme software în domeniul sănătății. Spune că pasiunea pentru fotografie a venit ca o completare a unei alte pasiuni: muzica. Pentru că a renunțat la chitara bas, acesta a început să facă fotografii la concerte sau evenimente legate de muzică. Ulterior, acesta a părăsit Venezuela și s-a mutat în Brazilia, din cauza insecurității pe care regimul condus de Hugo Chávez a creat-o în Venezuela.

„Când am plecat, mi-am vândut toate instrumentele și lucrurile mele pentru că aveam nevoie de bani. Nu mi-am vândut camera și echipamentul foto, așa că am continuat cu fotografia”, ne povestește.

În Brazilia și-a cunoscut, prin niște prieteni comuni, viitoarea soție, care este româncă. După Brazilia, cei doi s-au mutat în Mexic, pentru ca în noiembrie 2015, să se stabilească definitiv în România.

„Nu aveți genul de violență din Venezuela”

Alejandro a aterizat la București chiar în timpul protestelor de după tragedia de la „Colectiv”. Nu era prima dată când venea în România, dar momentul l-a marcat. 

„În America de Sud avem proteste uriașe, proteste violente. Pentru mine a fost impresionant că aveți toate lucrurile astea care se întâmplă. Puteai vedea, cu câteva excepții, în mare parte, că erau familii acolo, iar protestele erau foarte pașnice. Un pic diferit față de ce eram obișnuit când eram în America de Sud, pentru că acolo, de cele mai multe ori, e mai multă violență”, spune Alejandro.

Când vine vorba de violența din Venezuela și de sentimentul de nesiguranță, acesta spune că există mari diferențe între cele două țări.

„E diferit, pentru că voi, deși ați avut situația recentă cu alegerile, și au fost și destule  puncte de vedere extreme, dintr-o parte în alta, nu aveți genul ăsta de violență. Violență în care mergi pe stradă și te împiedici de cineva și el te împușcă. Sau cineva vrea să-ți fure pantofii sau ceva de genul ăsta. Și eu am fost jefuit de câteva ori acolo, deși nu sunt o persoană bogată. Tatăl meu a pățit ca mașină să-i fie deturnată, iar după aceea să fie plimbat pe la bancomatele din oraș. Apoi i-au furat de-a dreptul mașina, care ulterior a fost dezmembrată. Asta se întâmplă clasei de mijloc. Pare că acum s-a îmbunătățit puțin situația”, explică fotograful.

Mutat în România, Alejandro și-a continuat cariera profesională în domeniul IT, iar în paralel pasiunea pentru fotografie.

Românii reacționează pozitiv atunci când un străin care vrea să-i fotografieze

Venezueleanul spune că îi este ușor să-și practice pasiunea în voie, pentru că românii sunt deschiși atunci când văd un străin.

„Îmi place să merg la tot felul de evenimente, proteste, non-proteste, lucruri cu care sunt sau nu sunt de acord. De îndată ce oamenii aud româna mea foarte, foarte proastă, devin foarte deschiși. Am fost la proteste unde protestatarii nu se lăsau filmați de canalele de știri și după ce le-am spus că nu sunt de aici, mi-au răspuns: ok, vino”, spune fotograful.

În Venezuela este foarte greu să faci același lucru, spune Alejandro, pentru că uneori, oamenii tind să reacționeze violent.  

„Poate că aici, în România, ți se spune să nu te duci în anumite cartiere sau în anumite zone, ceea ce eu n-am găsit să fie cazul într-un mod atât de extrem. Acolo, nu prea contează unde ești, există o probabilitate mare să se lase cu violență.”

Pentru Alejandro Ilukewitsch, fotografia este și un mod de a se deconecta de la locul de muncă, dar și pentru a cunoaște oameni și situații cu care în mod normal nu s-ar întâlni. 

„Am ocazia să cunosc oameni cu care nu sunt de acord, spre exemplu oameni care au un mod diferit de a gândi despre anumite situații specifice, gen anti-LGBT și chestii de genul ăsta. Dar ei vorbesc și mie mi se pare interesant. Oamenilor le place să vorbească, așa cum îmi place și mie. Dacă ești respectuos și sincer în abordare, oamenii îți deschid ușa”, povestește Alejandro.

Un episod mai puțin plăcut la Gara de Nord: „A început să mă lovească cu piciorul”

Nu toate interacțiunile cu românii sunt lapte și miere. El își amintește un episod petrecut în urmă cu câțiva ani, când a vrut să fotografieze câțiva oameni care, vara, făceau baie în fântânile de la Gara de Nord. I-a abordat, le-a cerut permisiunea să-i fotografieze, iar ei au fost de acord. La puțin timp după, un prieten de-al lor a apărut și a început să-l jignească și să-l lovească cu piciorul. Alejandro, confuz, a încercat să-i explice că primise acordul lor. Inclusiv prietenii bărbatului au încercat să-l calmeze. Persoana l-a urmărit pe fotograf până la metrou, timp în care îi tot repeta să plece de acolo. 

„Cred că era sub influența a ceva sau avea probleme. Ăsta a fost singurul episod de acest gen. A mai fost unul la un protest, când protestatarii aruncau cu bucăți de gheață, iar poliția folosea spray-ul cu piper. A fost un singurul protest de acest tip. Celelalte erau doar cu oameni de familie. Pașnice, dar neinteresante din perspectiva unui fotograf”, spune Ilukewitsch. 

Un alt episod, pe care venezueleanul îl relatează pe un ton glumeț, este atunci când s-a dus să fotografieze un eveniment dintr-o comunitate romă. Oamenii au fost foarte primitori cu el, l-au lăsat să facă poze fără nicio problemă, doar că, la un moment dat, aceștia l-au invitat alături de ei să bea alcool. El le-a explicat că nu poate să o facă, deoarece este cu mașina și nu vrea să aibă probleme cu poliția. Ca răspuns, romii „s-au supărat” și nu l-au mai lăsat să facă poze.

Portretele, stilul IT și librăria abandonată

Tipul de fotografie care îi place cel mai mult lui Alejandro este portretul, dar nu portretul „oficial”.

„Îmi plac portretele mult, dar nu portrete ca în studio sau pentru LinkedIn, ci portrete naturale pe care le găsești pe stradă, cu oameni. Îmi plac oamenii care tind să arate un pic mai diferit decât ce sunt obișnuit eu în zona mea de muncă. Lucrez într-un birou, deci toată lumea e la cămașă, cu calculatorul în față. Eu vreau oameni care au un look aparte, diferit de acest stil IT destul de «nerdy»  pe care îl am și eu, de fapt”, povestește.

El preferă în special să portretizeze persoanele care practică o meserie.

„De exemplu, îmi plac mult oamenii care lucrează cu lucruri, ateliere de lemn sau chestii de tipul ăsta. Merg pe stradă, văd un magazin sau un atelier, bat la ușă și întreb dacă pot să fac o poză.”

Câteodată se întâmplă ca persoanele abordate să fie de acord ca el să le facă poze în locul respectiv, dar nu portrete.

„E o librărie care e abandonată, e lângă un partid politic, sunt sute de cărți. E un tip acolo, am intrat, mi-a zis că pot să fac poze la orice, dar lui nu. Un an de zile am trecut la câteva luni, în speranța că o să mă lase să-l pozez. Nu a vrut. Nu știu dacă mai e acolo”, își amintește Alejandro. 

Fotografiile sunt și un mod de documentare pentru el, prin care înțelege mai bine fenomenele sociale din România.

„Ultimele alegeri din România au fost un moment important aici în țară, așa că am zis că nu vreau să-l ratez, vreau să fiu acolo și să fac niște poze. Vreau să le am și să documentez.”

Boboteaza văzută prin lentilă

Cel mai recent eveniment documentat este Boboteaza, sărbătorită în localitatea Ruseți din Călărași. Alejandro a fost unicul fotograf de la eveniment, spune că participanții au fost încântați când le-a trimis ulterior fotografiile. 

Fotografia va rămâne doar o pasiune, ne spune el, dar plănuiește în viitor să organizeze o expoziție, plan pe care îl are de mai mult timp în minte, dar și să încerce să facă mai multe documentare foto. Va trebui însă să găsească timpul pentru asta.

„Ai nevoie să ai o conexiune cu subiectul și contacte care să-ți deschidă uși către lucruri specifice pe care vrei să le fotografiezi. Acum e ca o relație pe termen scurt. Ca să poți face ceva cu adevărat frumos, trebuie să stabilești o relație cu subiectul. Încerci să-i lași să-ți deschidă ușile către viața lui”, a încheiat Alejandro Ilukewitsch.