Imagini nepublicate până acum din zilele Revoluției. Cum arătau românii în decembrie 1989. „Vrem Crăciun, nu gloanțe”
Trei fete care țin în mână un cearceaf pe care au scris „Vrem Crăciun, nu gloanțe” și alte zeci de fotografii, care vorbesc despre curajul individual și colectiv al românilor au fost publicate în aceste zile.
Pe 21 decembrie 1989, acum exact 36 de ani, români chemați să-l aduleze pe Nicolae Ceaușescu i-au întrerupt, pentru prima oară, un miting. A fost începutul sfârșitului. Pe străzile Bucureștiului s-au adunat mii de oameni care au strigat ”Timișoara, Timișoara!” și ”Jos Ceaușescu”, într-un gest masiv de solidaritate cu concetățenii lor din Banat, care de aproape o săptămână erau împușcați din ordinul regimului comunist.
„Răzbunați morții”
La Timișoara, oamenii erau pe străzi. Și, deși informațiile nu circulau oficial, bănățenii au aflat că Bucureștiul li s-a adăugat, după ce și alte orașe făcuseră același lucru.
Autobuze pe care scrie ”Răzbunați morții”, oameni care țin portrete în care lui Ceaușescu i s-au desenat coarne și panouri lipite de Catedrală cu ”Jurăm să nu plecăm”, acestea sunt câteva ipostaze dintre cele peste 70 de imagini inedite din Timișoara, postate pe site-ul azopan.ro.




În același timp, peste București se lăsa întunericul, iar Armata și Securitatea au început să tragă în manifestanții din Piața Universității, care cereau diplomaților străini din hotelul Intercontinental să transmită lumii că nu-l mai vor pe Ceaușescu. Începea în cea mai lungă noapte a anului și ultima a comunismului în România.
Anul revoluțiilor anticomuniste
Țara noastră era ultima dintre sateliții URSS în care regimul comunist rămăsese la putere, cu același lider, Nicolae Ceaușescu, acesta refuzând orice să facă orice concesie de la național-comunismul represiv.
În Polonia, generalul Wojcieh Jaruzelski acceptase organizarea de alegeri libere care, în iunie 1989, a dus la victoria zdrobitoare a Solidarității condusă de Lech Walesa. Victoria forțelor democratice venise în urma mai multor ani de proteste și greve care au dus, la un moment dat, chiar la instaurarea legii marțiale.




Ungaria a fost următoarea țară care a scăpate de regimul comunist. Comuniștii ungari au trebuit să accepte discuții cu opoziția, iar granița cu Austria a fost deschisă. Renunțarea la sistemul partidului unic a avut loc oficial pe 18 septembrie.
În Germania de Est, fosta RDG, protestele anticomuniste au început în septembrie la Leipzig. Vizita lui Mihail Gorbaciov la Berlin l-a convins pe Erich Honecker, liderul comuniștilor est-germani, să renunțe la putere întrucât nu se putea baza pe intervenția trupelor sovietice staționate în RDG. Pe 9 noiembrie, zidul Berlinului a căzut.


Tot în noiembrie, „Revoluția de catifea” din Cehoslovacia a dus la abandonul pașnic al puterii de către comuniști, la capătul câtorva zile de proteste. Aproape simultan au izbucnit manifestații în Bulgaria ce au determinat regimul comunist să anunțe, pe 10 decembrie, că va renunța la monopolul puterii și că va organiza alegeri libere în februarie 1990.
