Sari direct la conținut

Franta – NATO – ISIS. Ruta complicata a soldatilor romani catre Siria? Cu Valentin Naumescu, Cristian Diaconescu si Dan Dungaciu

HotNews.ro
Harta- Franta, Romania, Siria, Foto: Bing Maps
Harta- Franta, Romania, Siria, Foto: Bing Maps

Atacurile teroriste de la Paris, din 13 noiembrie, soldate cu cel putin 132 de morti si 350 de raniti (bilant provizoriu), au ridicat problema unei eventuale interventii a NATO impotriva organizatiei teroriste Stat Islamic (ISIS). Momentan, numai in presa, in discutie a fost adusa posibilitatea invocarii articolului 5 al Tratatului de la Washinton, privind apararea colectiva. In ce masura poate fi angajata NATO intr-o operatiune de amploare impotriva organizatiei Stat Islamic si cum ar putea Romania sa fie nevoita sa participe, ca stat membru al Aliantei? In cautarea unui raspuns, HotNews a stat de vorba cu conferentiarul universitar Valentin Naumescu, cu Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, si cu directorul Institutului de stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane, Dan Dungaciu.

Ce spune Tratatul NATO: articolul 5 sau articolul 4?

Asa-numitul articol al muschetarilor, Art.5 al Tratatului de la Washington, prevede:

Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau mai multora dintre ele, in Europa sau in America de Nord, va fi considerat un atac impotriva tuturor si, in consecinta, sunt de acord ca, daca are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, in exercitarea dreptului la auto-aparare individuala sau colectiva recunoscut prin articolul 51 din Carta Natiunilor Unite, va sprijini Partea sau Partile atacate prin efectuarea imediata, individual sau de comun acord cu celelalte Parti, a oricarei actiuni pe care o considera necesara, inclusiv folosirea fortei armate, pentru restabilirea si mentinerea securitatii zonei nord-atlantice„.

La randul sau, Carta Natiunilor Unite recunoaste dreptul statelor la auto-aparare:

Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va aduce atingere dreptului inerent de autoaparare individuala sau colectiva in cazul in care se produce un atac armat impotriva unui Membru al Natiunilor Unite, pina cind Consiliul de Securitate va fi luat masurile necesare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. Masurile luate de Membri in exercitarea acestui drept de autoaparare vor fi aduse imediat la cunostinta Consiliului de Securitate si nu vor afecta in nici un fel puterea si indatorirea Consiliului de Securitate, in temeiul prezentei Carte, de a intreprinde oricind actiunile pe care le va socoti necesare pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale„.

Revenind la NATO, un alt articol important al Tratatului de la Washington este articolul 4:

Partile vor avea consultari comune ori de cate ori vreuna dintre ele va considera ca este amenintata integritatea teritoriala, independenta politica sau securitatea vreuneia dintre Parti„.

Cum a fost activat pentru prima data Articolul 5 din Tratatul NATO

Singura data cand articolul 5 al Tratatului de la Washington a fost invocat a fost dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, de la New York si Washington, in care au murit 2.977 de victime si au fost ranite peste 6.000.

A doua zi dupa atacururile impotriva Americii, pe 12 septembrie 2001, NATO a conditionat activarea articolului 5 privind apararea colectiva de existenta unei agresiuni asupra SUA din afara tarii.

„Pe 12 septembrie, NATO a decis ca, daca se determina ca atacul impotriva SUA a fost directionat din strainatate, va fi privit ca o actiune acoperita de Articolul 5 al Tratatului de la Washington” – se arata pe site-ul NATO.

Pana la activarea articolului 5, SUA si aliatii sai din NATO au mers pe articolul 4, privind consultarile comune pe problema.

Intre timp, americanii, asistati de aliatul lor numarul unu, Marea Britanie, au invadat Afganistanul in octombrie 2001, in cadrul Operatiunii Enduring Freedom. In 13 noiembrie 2001, regimul taliban a fost indepartat oficial de la putere.

In decembrie 2001, tot americanii, de aceasta data in baza unei rezolutii a Consiliului de Securitate al ONU (1386), organizeaza Forta Internationala de Asistenta pentru Secuirtate (ISAF), cu scopul oficial de a asista si proteja guvernul de tranzitie din Afganistan.

Atacurile de la 11 septembrie 2001 impotriva SUA au fost confirmate de Consiliul Nord-Atlantic (NAC) drept eligibile pentru interventie in baza articolului 5 abia in octombrie 2001.

Conditiile erau indeplinite tinand cont de cateva aspecte, printre care:

1. Atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost executate de gruparea jihadista Al-Qaida, prin intermediul a 19 teroristi: 15 sauditi, doi din Emiratele Arabe Unite, un egiptean si un libanez, care venisera pe teritorul SUA in 2000 si 2001, de la bun inceput cu scopul de a executa atentatele.

2. Atacurile au fost planuite si comandate de Osama Bin Laden, Khalid Sheikh Mohammed si Mohammed Atef, liderii organizatiei teroriste Al-Qaida, gazduiti si protejati de regimul Taliban care conducea atunci Afganistanul (Emiratul Islamic al Afganistanului -1996-2001).

3. SUA cerusera regimului Taliban sa li-l predea pe Bin Laden, dar regimul a refuzat, pe motiv ca nu existau dovezi privind implicarea liderului terorist in atentatele de la New York si Washington.

Asa a fost declansata operatiunea Active Endeavour (OAE) a NATO, in octombrie 2001, care insa nu s-a derulat in Afganistan, unde, mai departe, americanii si aliatii lor au actionat separat in afara cadrului NATO. OAE ramane prima operatiune din istoria NATO declansata ca parte a raspunsului imediat al Aliantei in baza articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic. Operatiunea urmarea cobaterea terorismului si prevenirea actiunilor teroriste in Marea Mediterana.

In Afganistan, NATO avea sa deruleze operatiuni pe scara larga abia din anul 2003, cand a preluat comanda ISAF (inceputa in 2001 de catre coalitia condusa de SUA).

Cum sta Franta acum: Un „act de razboi”

Doar in presa internationala au aparut comentarii – mai mult la nivel de aluzii si presupuneri pana acum – privind posibilitatea ca Franta sa invoce articolul 5 al Tratatului NATO, in urma atentatelor de la Paris din 13 noiembrie 2015.

Imediat dupa atentate, in 13 noiembrie, presedintele francez, Francois Hollande, a punctat unele dintre conditiile articolului 5 al Tratatului NATO, fara insa a mentiona direct textul legal in cauza:

  • „act de razboi comis de o armata terorista, Daesh”, (acronimul in araba al gruparii jihadiste Stat Islamic),
  • un act „pregatit, organizat, planificat din exterior si cu complicitate interna”,
  • „Franta va fi nemiloasa in privinta barbarilor de la Daesh”.

La randul lor, comentatori din presa internationala s-au exprimat pentru invocarea articolului 5 NATO. Doua exemple:

„Exista vremuri in care trebuie aplicat soft power-ul si trebuie jucat lungul joc din Orientul Mijlociu, dar vine si vremea aplicarii dure a hard-power-ului. Este responsabilitatea NATO sa admita ca momentul actual se califica pentru varianta a doua” – James Stavridis, amiral in retragere si fost comandant de top al NATO in Europa (Foreign Policy, citat de International Business Tomes).

„Astazi, NATO trebuie sa invoce artocolul 5, care spune ca, practic, un atac la adresa unui aliat este un atac impotriva intregii lumi vestice” – guvernatorul de Ohio, republicanul John Kasich (Sursa: CNN )

Pana la urma, insa, din informatiile publice disponibile pana acum, persista cateva diferente intre atentatele din Franta si cele din SUA, din perspectiva articolului 5:

  • Printre atacatori se numara cetateni europeni si chiar un francez cel putin. „Creierul” atentatelor pare a fi Abdelhamid Abaoud, un cetatean belgian de 27 de ani, care a plecat in Siria. Un terorist kamikaze, Samy Amimour, era francez. Inca doi cetateni francezi au fost identificati printre teroristii kamikaze. Un altul era nascut in Siria. Prin urmare, avem de a face cu cetateni francezi si dintr-o alta tara a NATO in cazul atentatelor de la Paris. Aceasta este prima diferenta fata de atacurile de la 11 septembrie 2001, executate, planuite si coordonate de cetateni din afara SUA si a altor state NATO.
  • Unde s-a facut coordonarea. Organizatia terorista ISIS , cu centrul la Raqqa, Siria, a revendicat atentatele de la Paris, iar presupusul „creier” al atacurilor, belgianul  Abdelhamid Abaoud, este in Siria. Cu toate acestea, este stiut faptul ca ISIS se bazeaza pe celule independente si pe asa-numitii atacatori de tip „lup singuratic”, cetateni europeni (belgieni, francezi de orgine araba), nascuti in Europa si indoctrinati tot acolo, prin intermediul retelelor de socializare si al unor imami autoproclamati, radicali. Prin urmare – o alta diferenta fata de atacurile din SUA, unde centrul de comanda al operatiunii a fost clar in afara Statelor Unite si a teritoriilor NATO.
  • Administratia Al-Assad din Siria nu protejeaza ISIS. In cazul atacurilor de la 11 septembrie, Afganistanul, ca actor statal condus de regimul taliban (la vremea aceea), ii gazduia si proteja pe sefii Al-Qaida. In cazul atentatelor de la Paris, regimul („cel mai”) oficial din Siria, Bashar Al-Assad, nu numai ca nu protejeaza ISIS, dar este inamicul acestei organizatii teroriste. Cu pacatele sale (mari), regimul de la Damasc a colaborat bine cu misiunea ONU-OIAC de distrugere a arsenalului chimic din Siria, incheiata in iunie 2014, asa cum aprecia sefa misiunii, pentru HotNews. Prin urmare, daca NATO va actiona in Siria, se ridica alte intrebari: unde va actiona, impotriva cui va actiona si in colaborare cu cine va actiona?
  • Franta si alte forte occidentale actioneaza deja cu forte aeriene in Siria. Aceasta este o alta diferenta fundamentala fata de situatia din Afganistan, din 2001. Siria este deja teatrul de lupta al unor grupari locale si al unor puteri regionale si globale – un intreg viespar de interese si coflicte. Franta desfasura si desfasoara deja raiduri aeriene in Siria, in cadrul operatiunii conduse de SUA Inherent Resolve, indreptate impotriva ISIS.

Cum poate Franta cere activarea articolului 5. Cu Valentin Naumescu , Cristian Diaconescu si Dan Dungaciu,

Dan Dungaciu

Dan Dungaciu

Foto: Hotnews

Directorul Institutului de stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane, Dan Dungaciu, considera ca Franta poate cere activarea articolului 5 al NATO, privind apararea colectiva, insa primul pas trebuie sa fie utilizarea articolului 4, care se refera la consultarile intre aliati.

Pasul intai pe care il va face Franta este activarea articolului 4, pentru consultari cu cei 28 de ambasadori prezenti permanent la sediul NATO de la Bruxelles. Asa a facut Turcia in 2014 dupa un atac ISIS pe teritoriul ei„, spune Dungaciu, pentru HotNews.ro.

Mai departe, el considera ca Franta poate sa demonstreze ca atacurile de la Paris intrunesc conditiile pentru activarea articolului 5.

Se poate cere activarea, asa cum s-a facut pe cazul SUA dupa 11 septembrie 2001. Atunci vehiculul si initiatorul demersurilor a fost Marea Britanie. Acum, pentru Franta, trebuie sa fie SUA. Se poate demonstra ca atacut de la Paris este consecinta a unui razboi declansat de ISIS intr o zona de interes strategic pentru NATO si ca interesele aliatilor sunt afectate. Se poate decide activarea articolului 5, exista si ratiuni strategice, si ratiuni de moment – intensitatea atacului” – explica Dungaciu.

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu

Foto: Hotnews

In schimb, Valentin Naumescu, conferentiar la Universitatea Babes-Bolyai de la Cluj-Napoca, fost secretar de stat in Ministerul de Externe, este mai sceptic fata de o evetuala activare a articolului 5 NATO.

Pentru art. 5, Consiliul NATO trebuie sa identifice o agresiune asupra unui stat membru. Sigur ca aceasta agresiune exista in cazul atentatelor de la Paris, dar este dificil de stabilit agresorul ca entitate„, a declarat, pentru HotNews, Naumescu.

Potrivit acestuia, o eventuala decizie se situeaza intre doua abordari fundamentale.

Prima abordare se refera la necesitatea identificarii agresorului ca actor statal sau protejat de un stat (ca in cazul atacurilor de la 11 septembrie 2001, din SUA).

Daca vorbim despre organizatia Stat Islamic, atunci ar insemna ca ea chiar ar trebui recunoscut ca un stat in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce evident ca nu este cazul, este o organizatie terorista. Avem o abordare care spune ca este dificil in acest caz de stabilit cine este aresorul „, explica Naumescu.

O alta piedica in fata invocarii articolului 5 o reprezinta nationalitatile atacatorilor si localizarea centrului de comanda al atentatelor teroriste.

Nu sunt cunoscute identitatile celor 8 atentatori, cel putin din informatiile publice de pana acum. Se pare ca printre ei este oricum si un numar important de cetateni europeni – francezi, belgieni – exista si acea informatie legata de un pasaport sirian si unul egiptean. Ramane de investigat unde a fost centrul de comanda al acestei actiuni teroriste – daca tine de securitatea interna a Frantei sau daca centrul de comanda a fost in Siria sau Irak, atunci cred ca Franta poate invoca si poate obtine o decizie favorabila in Consiliul NATO, pe articolul 5. Dar in acest moment e prea devreme, mai trebuie informatii si trebuie sa vedem in ce fel decurg discutiile poltice la nivelul marilor puteri” – mai explica diplomatul.

De partea cealalata, o abordare in sustinerea implicarii NATO se refera la precedentul atacurilor din SUA, de la 11 septembrie 2001.

Mai avem o abordare care are un prevedent si mai are un avantaj si stim unde ar putea duce o asemenea interpretare – prcatic ar legitima o interventie inclusiv la sol a NATO in Siria„, spune fostul secretar de stat in MAE.

Din acest punct de vedere, daca Franta va convinge partenerii NATO sa activeze art. 5, NATO s-ar putea implica in Siria cu o interventie nu doar aeriana , ci la sol. Exista asemanari cu situatia de la 11 septembrie, dar nu sunt identice” – concluzioneaza Valentin Naumescu.

Cristian Diaconescu

Cristian Diaconescu

Foto: AGERPRES

In schimb, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu inclina mai mult spre o actiune de tip coalitie, constiuita de Franta si SUA, dar in coordonare cu Rusia si cu sustinerea Consiliului de Securitate al ONU.

Francezilor singuri le este imposibil sa desfasoare o actiune in Siria, mai ales din punct de vedere politic. Au nevoie de cooperare. Trebuie sa mai introduci o necunoscuta in tot viesparul din Siria” , a declarat, pentru HotNews, Cristian Diaconescu.

El considera ca organizatia Stat Islamic poate fi invinsa foarte usor de oricare dintre marile forrte militare prezente in acest moment in Siria, insa pentru aceasta este nevoie de o coordonare politica si militara, pentru a fi evitata ciocnirea diferitelor interese din zona.

E ridicol sa vezi zeci de state, super-puteri – macar una dintre ele in 48 de ore rezolva problema ISIS. Nu avem ce discuta. Dar din cauza agendelor politice diferite, a parteneriatelor, a prieteniilor si relatiilor de tot felul, se blocheaza intre ele, sunt fixate una intr-alta. Pana sa ataci ISIS, trebuie sa ai grija sa nu dobori vreun avion rusesc, aia sa nu traga in tine, sa nu creezi accidente utile pentru altii. Pe un bun parteneriat, daca le tai resursele de finantare, toate legaturile cu exteriorul, ii rezolva si armata siriana sau irakiana. Dar trebuie sa te pui de acord cu Turcia, cu Qatar, cu Arabia Saudita, Kuwait, ca sa nu mai vorbesc de astia marii” – mai explica Diaconescu.

Romania si o eventuala actiune NATO in Siria

Din start, trebuie sa luam in considerare o sumedenie de „daca”. Daca Franta va cere activarea apararii colective a NATO, iar Alianta va decide interventia, Romania, ca orice alt membru NATO, va avea obligatia sa participe la operatiunile din Siria, conform planificarilor militare – explica toti cei trei specialisti consultati de HotNews.

Dupa ce se activeaza articolul 5, se trimite la Comitetul Militar al NATO si acolo se face un plan de interventie in zona. Discutia nu se poarta pe baze voluntare. Daca se hotaraste sa se intervina si Romania sa faca parte, Romania va face parte. Cu ce te includ comandantii militari, cu aceea trebuie sa participi” – spune Cristian Diaconescu.

Cu toate acestea, Romania are capabilitati de actiune multe prea reduse pentru a fi trimisa „in prima linie”, in cazul unei interventii la sol a NATO in Siria.

In mod normal, Romania are sansa sa nu fie in prima linie, pentru ca prima linie trebuie sa fie foarte functionala operational, deci trebuie sa existe comunicatii, armonizare intre structurile de trupe, iar asta numai americanii stiu si pot sa faca . Noi, doar ca suport. Dar daca se decide sa participam si cu un pluton de soldati, nu se pune problema sa nu participam” – mai spune Cristian Diaconescu.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro