Gabriel Liiceanu, despre Academia Română, care l-a respins pe Mircea Cărtărescu: „N-ar fi mai bine să desființăm întâi această adunătură incertă iscată din volbura istoriei?”
Filozoful și eseistul Gabriel Liiceanu a făcut vineri, într-o declarație acordată Spotmedia.ro, o radiografie acidă a Academiei Române, după ce Mircea Cărtărescu nu a întrunit voturile necesare de la Adunarea Generală a Academiei pentru a deveni membru corespondent. Liiceanu a pus sub semnul întrebării motivele pentru care cineva și-ar dori să facă parte din actuala configurație a Academiei Române.
„Spre deosebire de întrebarea la ordinea zilei (pe care mi-o puneți și dumneavoastră – «Cum vă explicați un vot absolut paradoxal pentru blocarea lui Mircea Cărtărescu la Academie?»),, eu simt nevoia să-mi pun alte întrebări.
De ce ar vrea cineva să facă parte dintr-o Academie condusă de un istoric care, pe urmele naționalismului kitsch ceaușist, crede că își slujești țara transformând istoria în mitologie? Care perpetuează acea versiune a istoriei menită să blocheze orice reformă a predării ei în școlile românești? Care crede că discutarea în licee a grozăviilor secolului 20, comunismul și holocaustul, echivalează cu «expediente și cârpeli» (vezi interviul din Jurnalul Național)?
De ce ar vrea cineva, mă întreb iarăși, să facă parte dintr-o Academie care aniversează cu surle și trâmbițe, în plenul ei, centenarul nașterii celui mai activ agent de influență al Securității în diasporă vreme de 25 de ani – Constantin Bălăceanu-Stolnici –, la doar două luni după centenarul nașterii Monicăi Lovinescu?”, a spus Liiceanu.
„O Academie care te dezonorează în loc să te onoreze”
„De ce, mă întreb, ar vrea cineva să fie coleg de Academie cu Nicolae Breban care, între 1973 și 1979, trimitea dedicații pe «Bunavestire, Animale bolnave sau Îngerul de ghips, cu adâncul omagiu al autorului», «Tovarășului Nicolae Ceaușescu» – «simbol și garanție a unei Românii comuniste, demne și libere», «pe care o poartă pe umerii Săi uriași», și „Tovarășei Elena Ceaușescu» – înclinându-se «profund» în fața «neobositei Sale activități în slujba științei și umanizării relațiilor noastre socialiste, protectoare a Artelor»?
De ce, așadar, să vrei să intri într-un asemenea loc din care, aflându-te și văzând ce se întâmplă, firesc ar fi să vrei să ieși? A fi membru al Academiei, în actuala ei configurație, nu este oare o simplă cocardă nedemnă? De ce să vrei să faci parte dintr-o Academie care, absorbindu-te, te dezonorează în loc să te onoreze? Și cum se face, te întrebi iarăși, că, de 35 de ani, nimeni nu și-a dat demisia din această Academie?
N-ar fi mai bine să desființăm întâi această adunătură incertă iscată din volbura istoriei trecute și prezente și să facem în loc una nouă ca apa neîncepută?”, s spus Liiceanu.
Mircea Cărtărescu, scriitorul român cu cele mai multe premii internaționale, nu a întrunit voturile necesare pentru a intra în Academia Română. Cărtărescu ar fi avut nevoie de 74 de voturi ale membrilor Adunării Generale a Academiei Române pentru a deveni membru corespondent. A obținut doar 73.
Cărtărescu nu a fost admis ca membru al Academiei Române
Printre contestatarii săi, Valeriu Matei a jucat un rol important. Scriitorul, membru de onoare, este și directorul general al Editurii Academiei Române. Înainte de vot, Matei a distribuit chiar un apel prin care aducea argumente împotriva acceptării lui Mircea Cărtărescu.
„La Mircea Cărtărescu sunt trei personaje: tăticul, mămica și Mircea. În literatură trebuie să faci oameni mai vii, cum l-a făcut Dostoievski pe Raskolnikov, Shakespeare pe Hamlet”, a explicat și Nicolae Breban (91 ani), când HotNews l-a întrebat de ce crede că Mircea Cărtărescu nu este un scriitor bun.
VEZI ȘI:
INTERVIURILE HotNews.ro