Gaslighting și puterea manipulării
But I saw you with my own eyes!
Well, who you gonna believe?
Me or your own eyes?
(Chico Marx, Duck Soup, 1933)
În 2014, primul meu articol publicat pe această platformă se intitula Gasland sau puterea manipularii. În premieră pentru presa românească, am identificat și demontat atunci principala tehnică de manipulare folosită de pseudo-documentarul Gasland: secvența-șoc cu apa de la robinetul din bucătărie, aprinsă cu o brichetă. După piratarea filmului și apariția sa pe YouTube, Gasland a declanșat o isterie mondială: mii, zeci de mii de oameni, spălați pe creier de o minciună propagandistică, au demonstrat masiv, au izbit asfaltul străzilor cu pet-uri, au scandat din răsputeri Chevron – Frack off!, ajungând până la confruntări violente de forțele de ordine. Acum, după șase ani, nici una din predicțiile apocaliptice ale folosirii fracturării hidraulice nu s-a adeverit: apa din fântâni nu e otrăvită, radioactivitatea naturală nu e crescută, puținele cutremure din Oklahoma nu sunt catastrofale, rezervele de apă de suprafață nu sunt epuizate etc., etc.
În schimb, fracturarea hidraulică a marcat prima revoluție tehnologică a secolului al 21-lea, o revoluție în urma căreia Statele Unite ale Americii au devenit cel mai mare producător de petrol și gaze naturale din lume. Revoluția argilelor a condus la scăderea prețurilor combustibililor (petrol și gaze naturale) și conform unui studiu publicat în octombrie 2019, americanii au economisit anual $200 miliarde sau cca $2.500 dolari per familie cu patru membri [1] Făcând gazele naturale mai ieftine decât cărbunii, fracturarea hidraulică a permis o tranziție semnificativă a producției de electricitate, de la termocentrale pe cărbuni la cele pe gaze. Aceasta este motivul principal pentru care Statele Unite au înregistrat cea mai mare reducere a emisiilor de carbon din lume în ultimul deceniu, cu toate că președintele Trump și-a retras țara din Acordul climatic de la Paris, agreat de precedenta administrație democrată. [2]
Gasland și isteria pe care a provocat-o au rămas o pată rușinoasă pentru unii, un vis urât pentru alții, un exemplu tipic despre cât de ușor pot fi unii oameni manipulați de maeștri păpușari.
În 2020, revin cu o altă premieră în presa românească: Gaslighting – un alt tip de manipulare care, coincidență!, pleacă tot de la un film al cărui nume este legat tot de fatidicul gaz din Gasland.
În 1944, spectatorii au putut urmări filmul Gaslight (Lumina de gaz), în care un cuplu (aparent) îndrăgostit se mută într-o casă pe care soția o moștenise. Însă imediat după mutare, viața femeii (admirabil interpretate de Ingrid Bergman, cea care, cu doi ani mai devreme, făcuse Casablanca) suferă o schimbare radicală: soțul ei iubitor începe să o abuzeze psihic, încercând din răsputeri, prin minciuni sfruntate, să o rupă de lumea de afară, să-i distrugă echilibrul interior și să-i zdruncine încrederea de sine. Pentru a crea o „realitate alternativă”, bărbatul înscenează producerea unor zgomote suspecte în casă și pâlpâiri nejustificate ale lămpii cu gaz. Speriată, femeia încearcă să discute cu soțul ei situațiile stranii pe care le experimentează seară de seară. Dar, de fiecare dată, bărbatul o acuză că delirează, că și-a pierdut mințile și că a căzut pradă unor emoții pe care ne le mai poate controla. Scopul său final, aflăm din film, este internarea soției (sănătoase) într-un spital de boli mintale, în vederea însușirii unor bijuterii prețioase, care aparținuseră mătușii soției sale, bijuterii aflate în casa în care tocmai se mutaseră.
Preluând ideea centrală a filmului din 1944, Gaslighting-ul este o formă de abuz psihologic în care o persoană sau un grup face pe cineva să-și pună la îndoială sănătatea, percepția realității sau amintirile. Oamenii care se confruntă cu Gaslighting [3]se simt adeseori confuzi, anxioși, depresați, incapabili să aibă încredere în ei înșiși. [4]
Gaslighting-ul este, de asemenea, o tactică de manipulare în care o persoană sau o entitate, pentru a câștiga mai multă putere, face ca victima să-și pună problema realității pe care o percepe: Sunt eu sau ești tu care mă faci să cred că sunt eu?
Există numeroase exemple care atestă că Gaslighting-ul funcționează mult mai bine decât ar crede cineva. Practic, oricine este susceptibil la Gaslighting și poate fi afectat/controlat lent, astfel încât victima nu își dă seama cât de mult a fost spălată pe creier.v
Sarkis (2017) descrie mai multe tehnici/tactici folosite de manipulatorii Gaslighting (Fig. 1) dintre care am selectat și completat următoarele:
Fig. 1. Maestru păpușar și marioneta sa (Sursa)
Proferarea de minciuni sfruntate, rostite fără nicio jenă
De ce sunt aceste minciuni atât de potente și periculoase? Pentru că ele stabilesc un precedent. Și, urmând un citat atribuit lui Goebbels, Dacă spui o minciună suficient de gogonată și continui s-o repeți, oamenii vor ajunge în cele din urmă să o creadă.
Negarea unor lucruri spuse, deși tu ai dovezi că le-au spus de fapt
Tehnica folosită aici este similară celei ilustrate de motto-ul articolului:Dar te-am văzut cu ochii mei! Ei și, pe cine vei crede? Pe mine sau proprii tăi ochi? Această tactică te face să începi să pui la îndoială însăși realitatea pe care o percepi personal – poate ei nu au spus niciodată acel lucru… Și cu cât fac ei asta mai mult, cu atât te îndoiești de propria-ți realitate și începi s-o accepți pe a lor. A se vedea aici conceptele relativ recente de fake news și alternative facts.
Șantajul sentimental
Ei știu cât de importanți sunt copiii pentru tine. Și dacă ai copii, ei îți spun că n-ar trebui să-i fi avut, pentru că viitorul lor este negru din cauza încălzirii globale. Mai mult, îți vor arăta și o fotografie cu o fată ținând o pancartă pe care se poate citi: Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Pe de altă parte, dacă ai copii, unii chiar bolnavi mintal, care chiulesc de la școală pentru demonstrațiicontra schimbărilor climatice, atunci totul este OK – scopul scuză mijloacele.
Uzura morală folosind picătura chinezească
Acesta este unul dintre lucrurile insidioase legate de Gaslighting – se face treptat, în timp. O exagerare aici, alta dincolo, urmate de o minciună aici și alta dincolo, un comentariu acid din când în când … și apoi lucrurile încep să se acumuleze într-o hiperbolă, care, necorectată la timp, se transformă în mitologie generatoare de isterie. Chiar și oamenii cei mai inteligenți și mai conștienți de sine pot fi „aburiți” de Gaslighting. Eficiența manipulării în acest caz se măsoară prin analogia cu broasca din oala cu apă pusă la fiert: căldura crește încet, astfel încât victima (broasca) nu își dă seama niciodată (sau prea târziu) de ceea ce i se întâmplă.
Laude post-factum pentru a-ți spori confuzia
Cei care te-au făcut preș de șters picioarele înainte, spunându-ți că nu ai nicio valoare, te laudă acum pentru ceva ce tocmai ai făcut. Acest lucru are menirea să adauge un sentiment suplimentar de neliniște. Îți vine să crezi că „Ei bine, poate că ei nu sunt atât de răi…”. În realitate, ei sunt răi. Lăudarea post-factum nu este decât o mască perversă, o încercare calculată de a te păstra la distanță de zona ta de confort intelectual și, din nou, o încercare de a-ți chestiona propria senzație a realității. Nu strică să te uiți și pentru ce ai fost lăudat; este probabil ceva care a servit manipulatorilor.
Încercarea de a alinia alți oameni împotriva ta
Maeștrii păpușari vor găsi acei oameni despre care știu că le vor fi alături fără să crâcnească și îi vor folosi împotriva ta. Vor face comentarii precum „Această persoană știe că nu ai dreptate” sau „Această persoană știe că și tu ești inutil”. Rețineți că asta nu înseamnă că acei oameni chiar au făcut acele afirmații. Păpușarii Gaslighting sunt niște mincinoși notorii și constanți. Scopul folosirii acestei tactici este să-ți inducă un sentiment de nesiguranță – nu mai știi în cine să mai ai încredere sau la cine să apelezi – și de izolare. Și exact asta ei doresc: izolarea le dă mai mult control asupra ta.
„Ești nebun!”
O tactică direct extrasă din filmul Gaslight: îți spun ție sau celor din jurul tău că ai înnebunit. Efectul este imediat și scontat: Păpușarii știu că dacă starea ta de sănătate mintală este pusă sub semnul întrebării, oamenii nu te vor crede atunci când le spui că ești o victimă a manipulării, a abuzurilor psihice, a hărțuirii intelectuale etc. Situația mintală a activistei suedeze Greta Thunberg poate fi considerată o excepție- adică, trebuie s-o credem fără șovăire.
Exemple de Gaslighting abundă în diverse domenii, nu doar în filme sau relațiile familiale/personale. Cititorii interesați vor găsi cu siguranță astfel de exemple. De aceea, voi discuta doar două studii de caz – Donald Trump și schimbările climatice. De asemenea, voi folosi o sursă bogată de Gaslighting – publicația The New York Times, pe care unii o „alintă” Pravda americană.
Gaslighting și coluziunea lui Donald Trump cu Rusia
Alegerea lui Donald Trump în 2016 ca președinte al Statelor Unite ale Americii a fost o surpriză colosală, declanșând un cutremur societal al cărui tsunami reverberează și astăzi. După ce a câștigat – neașteptat pentru cei mai mulți – nominalizarea Partidului Republican, învingând 16 contracandidați, Donald Trump a fost considerat o pradă ușoară pentru veterana politiciană Hillary Clinton. La această falsă realitate au contribuit din plin mass-media liberale – televiziuni naționale (CNN, NBC, ABC, MSNBC, CBS), postul național de radio NPR, publicații majore precum The New York Times și The Washington Post, împreună cu o armată numeroasă de activiști, propagandiști, bloggeri etc., sprijiniți intens de numeroase sondaje de opinii care, până în pre-ziua alegerilor, o considerau câștigătoare sigură pe dna Clinton, cu o marjă confortabilă de procente.
A doua zi după alegeri, în care 30 state au votat pentru Trump, iar 20 pentru Clinton (această situație ducând la infirmarea, pentru a cincea oară, a votului popular prin mecanismul numit Colegiu Electoral), vulcanul urii anti-Trump a erupt cu o violență care a atins niveluri iraționale. Neputând suporta înfrângerea candidatei lor și nefiind în stare să-și lingă cu demnitate rănile neașteptatei pierderi a poziției supreme în stat, oficialii democrați din Congres și bateriile de asalt ale mass-mediei liberale au declanșat atacul de tip Gaslighting:
Președintele Trump nu este un președinte legitim pentru că câștigat alegerile datorită coluziunii sale cu Rusia!!!
Cel mai puternic omul de pe planetă este un agent rus, care și-a trădat țara în schimbul alegerii sale ca Președinte al Statelor Unite ale Americii!!!
Într-un articol de anul trecut am remarcat că afirmații precum cele de mai sus au un caracter extraordinar. Și, conform celebrului aforism ECREE, lansat de Carl Sagan în 1979, afirmațiile extraordinare au nevoie de dovezi extraordinare pentru a le valida veridicitatea, altminteri sunt simple calomnii abjecte.
Ce fel de dovezi au oferit acuzatorii președintelui Trump pentru a proba coluziunea lui cu Rusia și președintele Putin? Nimic semnificativ, doar nenumărate articole incriminatorii, fără probe tari, publicate în Pravda, pardon The New York Times, The Washington Post și în oricare alt sector al a mass-mediei liberale. Însă, odată pornit, tăvălugul Gaslighting greu mai poate fi oprit. Oameni obișnuiți au fost prinși în malaxorul Gaslighting precum semenii lor șocați/manipulați de Gasland și s-au gândit probabil că Nu iese fum fără foc… Oameni, vorbitori de română, și mulți alții de pe alte meridiane s-au simțit impulsionați – fără nicio justificare rațională, ei nefiind plătitori de taxe sau votanți americani – să arunce cu pietrele urii nejustificate de nimic într-un om pe care-l resimțeau/resimt drept un dușman personal!?! Politicienii democrați au sperat că o investigație federală le va furniza dovezile extraordinare de care aveau nevoie ca să declanșeze procedura de impeachment pentru înalta crimă de trădare de țară. Astăzi, știm din Raportul Mueller și alte dezvăluiri documentare recente că întreaga poveste cu coluziunea rusească a fost complet fabricată în laboratoarele Gaslighting.
Pe 14 iulie 2020, Bari Weiss, o reputată jurnalistă care a lucrat pentru The Wall Street Jurnal și The New York Times, și-a dat demisia de la ultima publicație printr-o scrisoare deschisă. După ce acuză conducerea ziarului pentru eșecul de a anticipa rezultatul alegerilor din 2016 [care] a însemnat că publicația nu a avut o înțelegere fermă a țării pe care o acoperă [jurnalistic], Weiss explică mai departe unul din motivele demisiei sale:
Adevărul este că curiozitatea intelectuală … este acum o răspundere personală la The Times. De ce să edităm ceva provocator pentru cititorii noștri sau să scriem ceva îndrăzneț … când ne putem asigura securitatea locului de muncă (și clicurile necesare) publicând un editorial de 4000 cuvinte în care argumentăm că Donald Trump este un pericol unic pentru țară și lume?
Q.E.D.
La fel ca și realizatorul lui Gasland, Josh Fox, care a primit o nominalizare Oscar pentru cel mai bun film documentar (?!?), The New York Times și The Washington Post au primit Premiul Pulitzer pentru reportajele despre presupusa coluziune a președintelui Trump cu Rusia. Deși manipulările folosite au fost total deconspirate, nici Josh Fox, nici publicațiile amintite nu au făcut publică vreo intenție de a returna distincțiile primite.
Atrag atenția cititorilor (harnici și scormonitori), care se vor repezi după citirea acestui articol la Google, Wikipedia, ori YouTube, că dețin și exemple despre Gaslighting-ul promovat de Donald Trump. Problema este că acuzațiile contra președintelui americane provin (aproape) toate din partea mass-mediei liberale, pe principiul Hoțul strigă- Prindeți hoții!
Gaslighting și schimbările climatice
Dacă trebuie să-i sperii de moarte pe oameni în legătură cu schimbările climatice, o tehnică eficientă este să publici zeci, poate sute de articole apocaliptice care pun sub semnul întrebării propriile percepții ale realității. Tu vezi cu proprii ochi că nu este așa cum scrie presa liberală, dar ei folosesc metoda lui Chico Marx: Da, știu că ai văzut cu ochii tăi, dar pe cine ai de gând să crezi, pe mine sau ochii tăi ?!…