In topul anticoruptiei (de Cristian Ghinea)

In urma cu trei luni am scris aici o serie de trei articole despre problema coruptiei. Atingeam si chestiunea masurarii fenomenului si a perceptiei coruptiei. Criticam atunci Indexul Perceptiei Coruptiei facut de Transparency International pentru ca da esecuri spectaculoase la nivel comparativ.

Reiau exemplele de atunci (nr 137 al Dilemei vechi): in indexul pe 2005, Polonia e mai corupta decit Tunisia, Columbia si Cuba, iar Romania e chiar mai corupta decit Ruanda si China. Problema cu indicele TI este ca spune multe despre starea de spirit a populatiei si foarte putine despre starea de fapt.

Astfel incit fiecare scor in sine este interesant pentru modul in care o populatie se raporteaza la propriul sistem politic, dar in context comparativ punem alaturi opinii diferite despre fenomene diferite (coruptia din Cuba si cea din Polonia sint foarte diferite).

Vorbeam in articolul din septembrie si despre un instrument concurent dezvoltat de organizatia Global Integrity (www.globalintegrity.org), care nu masoara coruptia in sine, nici perceptia ei, ci anti-coruptia, adica ce anume institutii si reguli dezvolta o societate pentru a contracara fenomenul.

Anuntam ca Romania a fost pentru prima data inclusa in cercetarea pe 2006 si anticipam intrebarea daca Romania se va situa mai bine in indexul anticoruptiei decit in cel privitor la perceptie.

Cer scuze cititorilor pentru lungul periplu printr-un articol vechi, dar astazi urmeaza chiar continuarea: Global Integrity Index 2006 a fost dat publicitatii zilele trecute (poate fi consultat pe site-ul organizatiei).

Indexul tine cont de 290 de indicatori, notati de un sistem de raportori si recenzenti anonimi. Au fost acoperite 43 de tari, majoritatea state democratizate de curind, sau care inca nu au demarat procesul de democratizare (Vietnam). Exceptia o constituie Statele Unite si Israelul, doua democratii consolidate, incluse si ele in studiu.

Supriza: Romania (86 de puncte) se situeaza in categoria Strong Rating, alaturi de SUA, Israel si Africa de Sud (peste 80 de puncte din 100). Bulgaria ne urmeaza indeaproape, cu un scor ghinionist de fix 80 de puncte, care o plaseaza in categoria imediat urmatoare – Moderate Rating – alaturi de Argentina (79), Brazilia (73), Georgia (78), India (75).

La categoriile inferioare as mai remarca scorurile obtinute de: Rusia (63), Serbia (64), Pakistan (69), Mexic (65), Congo (44), Egipt (57), Vietnam (49).

Daca despartim pe categorii de indicatori, la „Societate Civila, Acces la Informatii Publice si Media”, Romania are 84 de puncte (egal cu Bulgaria, Serbia are 81, Rusia 60, Vietnam 28). La categoria „Alegeri” (participare, corectitudine, reglementarea finantarii), obtine in mod neasteptat un scor de 90 de puncte, fiind intrecuta doar de Israel (97).

In schimb, obtinem un rating mic la „Responsabilitatea Administratiei” (Government Accountability – ambele cuvinte au echivalente proaste in romana, nu intimplator). Aici, Romania pica in categoria ratingului moderat, cu 78 de puncte. E drept ca scorurile scad aici pe intreg esantionul de tari, doar SUA si Israel raminind la peste 80 de puncte. Daca ne incalzeste, Bulgaria este iar in urma noastra, cu 73.

In schimb, obtinem 83 de puncte la categoria „Administratie si Functionari Publici” (reglementari administrative, masuri pentru protectia avertizorilor de integritate, reglementarea achizitiilor publice si a privatizarilor). Un alt scor bun obtinem la categoria „Anti-coruptie si domnia legii”.

Ar fi multe de comentat, ma rezum la citeva idei. Nu este, de fapt, o surpriza ca Romania se situzeaza mult mai bine in indexul anticoruptiei decit in cel al perceptiei. As remarca ca Indexul GI este mult mai util pentru comparatii decit pentru analiza fiecarei tari in parte, invers decit in cazul celui de la Transparency International.

In context comparativ deci, se remarca faptul ca Romania si Bulgaria se situeaza mult mai bine decit alte democratii recente.

De ce au construit cele doua tari antidoti mai puternici la coruptie decit alte tari din al treilea val al democratizarii analizate aici (America Latina, Filipine s.a.)? Explicatia este data de presiunea exercitata de UE pentru ca guvernele acestor tari sa construiasca institutii, sa scrie proceduri si legi si sa le dea un impuls de functionare.

Acest proces a inceput in Romania inainte de a deschide macar negocierile (de pilda, statutul functionarilor publici), a continuat chiar sub guvernarea Nastase care a creat institutii formale, desi le-a faultat politic.

Si inca nu s-a incheiat, Comisia poate activa in martie clauza de salvgardare pe domeniul Justitie daca Agentia Nationala de Integritate nu este votata de Parlament si inzestrata cu puteri serioase.

Din pacate, Indexul nu analizeaza nici un alt membru UE. Ar fi fost interesant de comparat noile venite cu statele care au aderat in 2004 la Uniune si chiar cu membri mai vechi.

Dupa cum vedem, Global Integrity Report se axeaza mai ales pe latura formala: agentii, legi, proceduri. Poate de aici o usoara tendinta de supraevaluare a Romaniei, pentru ca la reglementari stam bine prin comparatie, chiar si fara ANI.

Sub presiunea UE si beneficiind si de contributia Monicai Macovei, guvernele Romaniei au fortat schimbarea de sus, acolo unde progresele pot fi usor de raportat si de pus in practica: la legi si la creat institutii. Ramine ca aceste institutii sa se si umple de substanta. Unele dau semne bune, cum este cazul cu PNA, altele fac pasi inapoi – CSM.

Ramine de vazut daca scaderea presiunii dinspre Comisia Europeana va insemna si un regres.

Deja se vede o majoritate parlamentara, incluzind aici si PNL, care spune ca legea ANI a fost mai degraba un moft al ministrului Macovei pe care a stiut sa il vinda la Comisie (pe linga ca e stupid, argumentul e si tardiv: Romania a intrat in UE acceptind ultimul raport de monitorizare, care stabilea clar obiectivul ANI pina in martie, sub amenintarea clauzei).

Cit priveste perceptia coruptiei, aceasta se va schimba doar in timp si doar daca standardele etice vor fi serios si consecvent aplicate. De pilda, ministrii s-ar putea abtine sa ia mai multe salarii de pe urma privatizarii.