INTERVIU Ce spune tabăra care se opune interdicției copiilor pe rețelele sociale: Cum vrem să reducem vârsta pentru care minorii răspund penal sau votează, dar impunem un prag pentru accesul pe rețele sociale

O interdicție a accesului minorilor la rețelele de socializare poate fi implementată dacă legea este bine făcută, dar ea e problema statului sau a familiei? Argumentează avocatul Constantin Cosmin Pintilie, de la Stoica&Asociații într-un interviu pentru publicul HotNews. 

• Cum decidem ce înseamnă rețea socială? Se pun și rețelele educative? Ce se va întâmpla în viitor când va apărea o nouă rețea? 
• Articol realizat în cadrul proiectului european PULSE de către Sebastian Pricop, cu sprijinul lui Μike Konstantopoulos (Efsyn – Grecia) și Ana Somavilla (El Confidencial – Spania)

În România, subiectul interzicerii rețelelor de socializare a fost pus pe agenda publică de secretarul de stat Raed Arafat, după crima de la Cenei, unde doi adolescenți de 13 și 15 ani au ucis un alt minor de 15 ani. Arafat a fost contrazis imediat de șeful ierarhic superior, ministrul de Interne Cătălin Predoiu. 

Mai multe țări s-au mobilizat

Predoiu a spus că asemenea măsură vine dintr-o „lume orwelliană”. De asemenea, premierul Ilie Bolojan a spus că nu crede că o asemenea interdicție va funcționa. Între timp, mai multe țări, inclusiv din UE, au inițiat interdicția minorilor pe rețelele sociale. Promotorii mișcării spun, în esență, că răul provocat copiilor de către rețelele sociale e probat științific și că afectează atât persoanele, cât și nivelul de dialog, de informare și psihic din societate.  

În România, „Salvați Copiii”, cel mai mare ONG pentru drepturile copiilor, a ieșit public cu o recomandare privind „interdicția totală și fără excepții” a accesului la rețelele de socializare pentru copiii sub 13 ani și acces condiționat pentru copiii între 13 și 15 ani, mai exact doar cu acordul explicit al părinților.

Cum e în Spania

Australia a fost primul stat din lume care a pus în aplicare această măsură pentru copiii sub 16 ani, începând din 10 decembrie 2025. Țara de la Antipozi, cu o populație de 27 milioane de oameni, a luat această decizie pentru „reducerea presiunilor psihologice și expunerii copiilor la conținut dăunător”. 

Guvernul grec și-a anunțat intenția de a impune o interdicție privind utilizarea rețelelor sociale pentru adolescenții sub 15 ani. Parlamentul Franței a votat interdicția. Spania se îndreaptă către o interdicție pentru persoanele sub 16 ani, în timp ce în Europa Centrală prim-ministrul ceh a susținut public o interdicție similară pentru persoanele sub 15 ani.

În prezent, în Spania, conform Legii spaniole privind protecția datelor, vârsta minimă pentru accesarea și înregistrarea pe rețelele sociale este de 14 ani. Copiii sub această vârstă se pot înregistra numai cu consimțământul părinților sau al tutorilor lor.  Guvernul din Spania și-a anunțat intenția de a interzice accesul la rețelele sociale pentru copiii sub 16 ani, în conformitate cu o interpretare mai strictă a consimțământului digital deja consacrată în legislația spaniolă privind protecția datelor. 

Alte inițiative

Guvernul britanic a lansat luna trecută o consultare publică privind o interdicție pe rețelele de socializare pentru copiii sub 16 ani și lucrează acum la modificarea legislației, astfel încât eventualele schimbări să poată fi introduse în câteva luni.

La rândul său, Parlamentul European a recomandat încă din noiembrie 2025 ca țările membre să stabilească o vârstă minimă de 16 ani pentru accesul la rețelele sociale, din cauza „îngrijorărilor profunde legate de riscurile pentru sănătatea fizică și mentală a minorilor”.

În afară de reglementările europene și cele naționale, majoritatea rețelelor de socializare sunt dezvoltate în țări care au alte reglementări, motiv pentru care fiecare dintre ele stipulează o vârstă minimă diferită. 

Acest lucru înseamnă, de exemplu, că vârsta minimă specificată în reglementările pentru utilizarea TikTok este de 13 ani. Există rețele sociale, precum Facebook și YouTube, care subliniază că aceasta va depinde de vârsta minimă legală din țara utilizatorului.

Doi avocați de la Stoica&Asociații au prezentat și argumentele contra

Despre această dezbatere din societate și condițiile legale care trebuiesc îndeplinite pentru care o asemenea interdicție să fie introdusă în lege, HotNews a discutat cu avocatul Constantin Cosmin Pintilie, avocat la firma Stoica&Asociații și asistent universitar la Facultatea de Drept de la Universitatea București cu specializare pe drept constituțional. 

Dialogul a avut loc după ce reprezentanții casei de avocatură Stoica&Asociații a făcut public un punct de vedere (sub formă de publicitate) în care au prezentat și argumentele contra interdicției, care sunt mai puțin prezente în discuție. 

Avocat Cosmin Pintilie: „Trebuie să arăți că aceste restricții sunt proporționale și sunt justificate”

HotNews: Avem în prezent o dezbatere privind impunerea unei interdicții de vârstă ca minorii sub 16 ani să nu poată intra pe rețelele de socializare. Permite legislația românească și cea europeană o asemenea interdicție? 

Constantin Cosmin Pintilie: Cred că sunt două elemente pe care ar trebui să le avem aici în vedere. Avem la nivel UE, un cadru armonizat în ceea ce privește piața unică. În momentul de față acționăm ca o singură piață. Avem reglementări care prevăd libertatea aceasta de prestare a serviciilor. 

Dacă eu pot să prestez un serviciu într-o anumită țară, din perspectiva asta sunt o companie – ne gândim așa la marile companii care operează rețele sociale – atunci cumva trebuie să am o reglementare cât mai unitară ca să funcționeze piața internă. Și aici fiecare stat poate să aibă particularitățile sale. Așa cum noi avem anumite reguli care trebuie să fie respectate, așa și alte state-membre au regulile particulare.

Există un nivel de armonizare, ca să zic așa, cu câteva reguli comune. Asta a încercat să facă legiuitorul european prin DSA (Digital Service Act). Cumva să ai o reglementare pe problemele astea, din perspectiva problemelor care țin de tehnologie în special, la nivelul Uniunii. Acolo ce ne interesează este cine poate să ia astfel de măsuri.

Poate să fie luată de fiecare stat membru în parte după cum dorește, sau ar fi o problemă care ține de reglementarea la nivelul Uniunii? Deci ăsta ar fi un prim plan al analizei pe care ar trebui să o facem.

Sunt opinii și într-un sens și în celălalt. Parlamentul European a cerut Comisiei Europene să acționeze, în sensul în care să facă o propunere legislativă cum ar veni, să se propună și o interdicție în funcție de vârstă. Parlamentul European a mers pe ideea unei vârste de 16 ani, iar între 13 și 16 ani să fie cu acordul părinților. Deci asta e opțiunea care a rezultat din dezbaterea în Parlamentul European. Încă o dată, e vorba de o inițiativă din Parlamentul European care nu e obligatorie.

O inițiativă omogenă la nivel UE „durează foarte mult”

-Este mai bine ca o asemenea măsură să fie luată la nivel UE decât de fiecare țară în parte?
–O reglementare la nivelul Uniunii înseamnă o procedură lungă, de durată, trebuie identificată cu atenție competența Uniunii de a reglementa în acest domeniu specific, adică Uniunea trebuie să vadă dacă e o chestiune care ține de competența mea sau e de competența statelor membre, asta pe de-o parte.

Pe de altă parte, durează foarte mult, pe când măsurile care ar putea să fie luate la nivel național pot fi luate cu mult mai multă celeritate, în funcție, sigur, de specificul fiecărui stat în parte. 

E de așteptat să fie contestată, cumva, poate, măsura, dacă aceasta va fi abordarea marilor platforme, să se ajungă, cumva, într-o formă de alta, și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Iar aici Curtea de Justiție are o abordare în care spune că sunt permise limitări ale libertății de circulație a serviciilor, de prestare a serviciilor, pentru că, în esență, ești o companie, și mergi și într-un stat, prestezi anumite servicii, inclusiv cele care țin de platformele social media. Dacă se interzice accesul unei categorii de persoane în țara respectivă, asta e o restricție.

Restricțiile nu sunt total excluse, pot fi impuse și, dacă ne gândim istoric, au fost pe multe planuri, în multe domenii, acceptate restricții ale libertății de circulație, dar ele trebuie să fie bine justificate. Ele trebuie să aibă un scop legitim, adică să fie apte să poată să urmărească un interes public, cum e în cazul de față protecția copiilor, iar protecția copiilor a fost recunoscută de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca fiind o chestiune justificată, dar nu e suficient. Trebuie să arăți că aceste restricții sunt proporționale și sunt justificate.

„Ce înseamnă mai exact rețele sociale?” – se pun și rețelele educative? 

-Avem un precedent la nivel mondial – Australia – care a impus aceste măsuri la finalul anului trecut. Ce remarc din măsurile impuse de această țară este că statul este cel care a decis care rețele sociale sunt interzise și care pot fi folosite în continuare. Un asemenea demers nu ar putea fi atacat de către companiile vizate care să acuze că sunt defavorizate în dauna altora?
–Ar putea să apără când acele companii pot dovedi că nu există o diferență substanțială între serviciile pe care le prestează. Ce înseamnă platformă socială? Ce înseamnă mai exact rețele sociale? 

Pentru că rețea socială poate să fie și o platformă educațională unde copiii primesc mesaje cum folosim, de exemplu, noi în mediul universitar. Avem acum la Facultatea de Drept, o să vă dau un exemplu, aplicația de la Google Classroom care permite publicarea de mesaje din partea profesorului și elevii pot da comentarii, pot lăsa propriile mesaje, propriile întrebări. Ok, o calificăm pe aceasta ca fiind o rețea socială? Depinde cum calificăm, pentru că totuși sunt lucruri diferite, adică trebuie cumva și măsurile acestea să fie adaptate.

Australia a optat pentru un mecanism în care, practic, statul decide care-i lista aceea. Adică se face o analiză care este rețea socială care ar intra în categoria respectivă. 

Cum stabilim care sunt aceste rețele sociale nocive? Pentru că conceptul e foarte mare. Stabilirea clară a rețelelor sociale și a aplicațiilor pentru care se aplică interdicția e un element care ține tocmai de calitatea legiferării. Adică, pur și simplu, nu poți în momentul de față să vii cu o lege cu un singur articol care se spune se interzice accesul minorilor la rețelele sociale. Pentru că ai crea mai mult haos.

„Trebuie să ne gândim, cumva, și pentru viitor”

-Cum credeți că ar trebui să arate proiectul de lege pentru a nu crea haos?
–Ne gândim acum la TikTok, Facebook, Instagram. Însă, în egală măsură, ce facem pentru viitor? Pentru că legea trebuie să reglementeze pentru viitor. Pentru că dacă noi mergem și dăm o definiție legală, da, ne imaginăm, vine Parlamentul României și spune, uite, prin rețea socială se înțelege asta, asta și asta. 

Nu poți să indici expres. Trebuie să indici niște categorii, niște criterii pe baza cărora tu stabilești care este rețeaua. Vii cu o definiție.

Companiile vor încerca, cumva, să creeze rețele sociale care să fie cam la fel, adică să ajungă tot acolo, dar să ocolească definiția legală. Adică trebuie să avem în vedere și acest risc. Pentru că, probabil, nu știu, rețele sociale pot să mai apară. Nu putem exclude acest lucru. 

Și atunci trebuie să ne gândim, cumva, și pentru viitor. Pentru că asemenea, legislație nu trebuie gândită strict pentru a ne rezolva nouă problemă care, cumva, noi credem că o avem.

„Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului spune că un discurs care instigă la ură, nu este un discurs care să fie protejat de libertatea de exprimare”

-TikTok a fost în centrul dezbaterii publice în România după alegerile prezidențiale anulate din România pentru rolul jucat în distribuirea de propagandă electorală. O interdicție care vizează această platforma nu credeți că va muta această dezbatere într-o zonă politică?
–Sigur că vor putea să apară speculații din această perspectivă, speculații politice. Acum noi trebuie să ne gândim la următorul lucru. Avem libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare presupune ca eu să pot să-mi exprim liber opiniile, gândurile.

Asta, libertatea de exprimare, nu e un drept care să poată fi exercitat în mod absolut. Adică în momentul în care am depășit limitele legale, în momentul respectiv pot fi sancționat pentru acest lucru. Libertatea de exprimare poate să aibă anumite restrângeri, anumite ingerințe, adică în momentul în care statul vine și-mi aplică mie o amendă, o sancțiune pentru că am propagat un mesaj care incită la ură, în momentul respectiv eu nu mai sunt protejat de libertatea de exprimare pentru că am depășit limitele acestui drept fundamental.

Dreptul la liberă exprimare are un simetric. Simetricul e dreptul fiecărei persoane de a primi informații. Iar aici lucrurile sunt legate din perspectivă constituțională.

Este de așteptat că acest text constituțional, care e foarte puternic articulat, să fie folosit, dacă va fi cazul, ca un argument pentru a justifica temeiul constituțional pe care l-ar avea statul pentru a impune o asemenea restricție în ceea ce privește accesul minorilor la rețelele sociale. 

Însă trebuie să avem în vedere că niciunul dintre cele două drepturi fundamentale nu este absolut. Ele trebuie să fie exercitate cu bună-credință. Avem chiar o obligație în Constituție care obligă pe fiecare dintre noi, într-un fel sau altul să ne exercităm cu bună credință drepturile fundamentale iar combaterea unor fenomene, precum fake news, precum fenomenele de hate speech de exemplu. Astfel de fenomene, ele nu sunt protejate, ele nu intră în sfera de protecție. 

Și aici avem chiar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a spus că un discurs care instigă la ură, nu este un discurs care să fie protejat de libertatea de exprimare iese dincolo de ceea ce ne protejează acest drept prin urmare.

„Trebuie statul să intervină în acest domeniu sau o chestiune de fiecare familie?”

-Și în prezent legea interzice comercializarea de alcool și țigări persoanelor sub 18 ani. Cu toate acestea, știm că nu se respectă în numeroase cazuri. Cum ne asigurăm că o interdicție la rețele sociale nu va fi eludată prin mijloace precum folosirea datelor părinților pentru crearea de conturi pentru minori?
–Exemplu pe care îl dați dumneavoastră ne împinge să ne gândim foarte, foarte bine dacă această chestiune a accesului la rețele sociale e o problemă care ține de stat sau ține de familie. Asta e un aspect care cu siguranță va fi adus în discuție în dezbatere dacă va exista o asemenea lege și să presupunem că va fi atacată cumva la Curtea Constituțională.

Trebuie statul să intervină în acest domeniu sau o chestiune care ține de cum familiile își gestionează educarea și creșterea copiilor? Constituția noastră îi permite statului să ia măsuri de protecție a copiilor, îi impune chiar, nu doar îi permite, îi impune statului să ia măsuri de protecție a copiilor. Dar în egală măsură Constituția spune clar, părinții au dreptul și responsabilitatea educării și creșterii copiilor. Și atunci este un foarte fin echilibru care trebuie să fie găsit între cele două elemente.

Statul are anumite responsabilități, familia are anumite responsabilități. În domeniile unde nu avem suficiente informații, în care nu știm exact care sunt defectele, mai degrabă principalul rol îl are familia. Dacă într-adevăr părinții vor veni și vor spune suntem depășiți de situație, avem nevoie de intervenția comunității, de intervenția statului, atunci mutăm dezbaterea din familie, o mutăm la nivelul societății, o mutăm în Parlament acolo unde avem reflectarea principalelor opinii din societate și luăm decizia acolo. 

Dar mai degrabă trebuie să plece cumva această problemă de la părinți, ori cel puțin în România dezbaterea mi se pare că a venit cumva mai degrabă în sens invers.

„România a introdus un mecanism prin care obliga rețelele sociale să dea jos foarte repede un material considerat a fi ilegal”

-Haideți să mutăm discuția la marile companii tehnologice. Unele dintre ele au deja în vigoare reguli privind vârsta de la care permit crearea unor conturi. Credeți că o măsură impusă de stat nu va fi atacată ca o suprareglementare?
–E un argument care poate să fie invocat. Din ce am observat rețelele sociale aplică reglementările naționale cu particularitățile fiecărui stat în parte nu doar în ceea ce ține de partea asta cu copiii, cu protecția copiilor în mediul online și inclusiv în alte situații. 

Am avut noi în România situația cu publicitatea electorală. Am avut anul trecut acea ordonanță de urgență. România a introdus un mecanism prin care obliga rețelele sociale să dea jos foarte repede un material considerat a fi ilegal. Rețelele sociale uneori au contestat, că aveau dreptul să conteste și au argumentele lor pentru că și autoritățile naționale uneori pot să forțeze anumite lucruri, dar de multe ori au pus în aplicare măsurile care s-au impus. 

Partea de autoreglementare la care faceți dumneavoastră referire este una foarte importantă însă trebuie să facem distincția între ce ține de autoreglementare și ce ține de obligația pe care o ai din punct de vedere legal. Mă uit acum și fac o paralelă cu DSA. DSA spune tot așa că platformele trebuie să ia măsuri adecvate și proporționale pentru a proteja în mediul online copiii. Dar ce înseamnă lucrul ăsta? Că reglementarea europeană nu spune. Lasă cumva la nivel de apreciere inclusiv prin aceste politici interne. 

Comisia Europeană a venit în vara acestui an și a adoptat un set de recomandări pentru aceste platforme sociale spunându-le, uite ce măsuri ați putea să luați voi de exemplu, încercați să nu mai transmiteți copiilor publicitate care e adictivă către diferite jocuri. 

Dacă se va ajunge la concluzia că măsurile pe care le-au luat rețelele sociale nu sunt suficiente, atunci acest argument, din punctul meu de vedere ca avocat, nu cred că e suficient pentru a dovedi că nu e necesară o intervenție a statului prin interzicerea accesului la rețelele sociale. E un argument, dar dacă din dezbaterea care are loc va rezulta că nu funcționează sistemul de identificare pe rețelele sociale, dacă scapă conținut periculos către copii. Atunci, practic, cu atât mai mult statele vor avea argumente să intervină. 

„Există nemulțumire că rețelele sociale nu fac suficient de mult pentru a proteja copiii”

-Este și vina rețelelor sociale că s-a ajuns la această dezbatere?
–Dezbaterea apare și pe fondul unei anumite nemulțumiri că poate rețelele sociale nu fac cât ar trebui pentru a proteja copiii în mediul online drept pentru care se impune o anumită intervenție a statului. 

Dacă argumentul ăsta este justificat sau nu. Eu nu pot să vă spun, pentru că e o chestiune de analiză concretă. Ar trebui să ne uităm ce face Meta, ce face YouTube, Google, să ne uităm la fiecare chestiune, cum pune problema cât de bine sunt articulate politicile lor interne și așa mai departe și să ne uităm la cazuri concrete.

Dar la nivel general probabil că această dezbatere are ca sursă și o anumită nemulțumire care vine din partea societății, și anume că rețelele sociale nu fac suficient de mult pentru a proteja copiii.

Spun că au clienți „din zona de tehnologie”

-Dumneavoastră și firma de avocatură lucrați cu companii din zona de tehnologie? Aveți semnale că se vor pregăti să atace o asemenea măsură?
–Sigur că lucrăm și cu companii din zona de tehnologie pe diferite aspecte. Nu cred că vor apărea atât de multe procese, atât de multe litigii. Cred, mai degrabă, că ce este important în momentul de față este să existe un dialog cât mai deschis între factorii de decizie de la nivel statal și toate părțile implicate, inclusiv companiile care acționează pe această piață precum și societatea civilă care este direct implicată. 

La nivel de politici publice, marile companii nu s-au opus măsurilor statale. Dimpotrivă, au spus mereu că vor respecta măsurile care se iau, doar să fie clare și să fie predictibile și să poată fi aplicate în concret. Dacă statul decide că trebuie să interzicem accesul minorilor. Cum facem chestiunea asta? Hai să vedem, rețelele sociale ce pot să facă? Pot să facă o anumită identificare pe baza căror elemente cum stabilești vârsta pe baza cărții de identitate. E în interesul tuturor să existe o dezbatere între toate părțile implicate în această speță. 

Nu putem exclude că nu vor apărea litigii cu privire la acest aspect. Cu siguranță vor exista unele. Și opiniile sunt împărțite. Ca să prevenim eventuale litigii, e cel mai bine să avem încă de la început o reglementare cât se poate de clară și previzibilă ca toată lumea să știe ce are de făcut. 

Nevoia de argumente de la specialiști din mai multe domenii 

-Să luăm un anumit scenariu. Dumneavoastră ca avocat al unei asemenea companii, care ar fi principalele argumente pe care le-ați invoca în instanță dacă ați avea un proces împotriva legii?
-Îmi e foarte greu să vă răspund. Am să vă răspund dar nu din perspectivă de avocat. Eu sunt și asistent la Facultatea de Drept fix pe zona aceasta de drept constituțional. O să vă răspund cam la ce m-aș uita din perspectiva unui analist mai degrabă. Ca avocat aperi o parte și trebuie să speculezi orice. Din postura de cadru didactic te uiți de la mijloc așa cu o anumită distanță și mai obiectiv. 

Cred că două lucruri sunt importante în momentul de față. Să vedem dacă avem suficiente elemente prin care să putem să spunem că nu cunoaștem cu adevărat ce se va întâmpla în viitor, care vor fi consecințele. Nu știu cât de mult îi afectează rețelele sociale pe copii. 

Cert este că  acționăm pe baza unei analize de riscuri și spunem că riscul ăsta este major, prin urmare trebuie să acționăm rapid. Trebuie să fim siguri că avem suficiente elemente. Aceste elemente trebuie să provină de la alți specialiști în alte domenii.

În al doilea rând din punct de vedere juridic cel mai important e să încercăm să venim cu soluții care să sprijine cetățenii, nu să-i încurce mai mult, nu să facă o procedură birocratică. Să găsim metode adaptate la realitățile pe care le trăim. Acordul acesta parental, de exemplu, să nu presupună să te duci la ANCOM să depui o foaie și un funcționar de acolo ți-o înregistrează într-o bază de date. Așa nu!

Trebuie chestiuni mult mai flexibile din această perspectivă și care să fie previzibile. În momentul în care am hotărât că vom face chestiunea asta să știm exact ce avem de făcut la asta. Cred că măsura asta a interdicției este posibilă. Nu e ceva de care să ne blocăm. Nu văd un argument pentru care să zic că așa ceva nu e posibil. Dimpotrivă este acest aspect foarte delicat care ține de protecția copiilor. 

Eu nu sunt direct implicat, dar din ce îmi dau seama, din perspectiva normelor constituționale ea este posibilă. Dar contează și foarte mult cum reușim să punem lucrurile într-un sens logic. 

„Acum câțiva ani, era o dezbatere foarte în vogă în Europa despre scăderea vârstei de vot”

Gândiți-vă un pic la ce dezbatere avem noi în momentul de față cu privire la un singur indicator – vârsta copiilor. Ne gândim la vârsta ca fiind un indicator. Acum o lună când a fost acel caz (n.r. crima de la Cenei în care suspecții au 13 și 15 ani) a pornit dezbaterea să scădem vârsta răspunderii penale care oricum e o vârstă scăzută. Sunt și state în care nu există dar asta e o altă discuție. Dar problema nu e la vârsta respectivă. În mediul public și cred că au fost niște inițiative legislative să scădem vârsta de la 14 ani la 13 ani, la 12 ani.

Pe de-o parte, avem această dezbatere a răspunderii penale. Acum câțiva ani, era o dezbatere foarte în vogă în Europa despre scăderea vârstei de vot și în unele state chiar recent s-a scăzut vârsta de vot de la 18 la 16 ani. . 

În momentul de față noi avem o dezbatere la nivel european prin care se le interzicem copiilor ca până la 16 ani să nu aibă acces la rețelele sociale. Ce vreau să vă spun e că am impresia că lucrurile nu sunt foarte conectate între ele, pe de-o parte ne dorim ca un copil să răspundă penal – practic cea mai gravă formă de represiune statală care e răspunderea penală de la o vârstă mai mică – dar, în același timp, vrem să-i interzicem până la o vârstă mai crescută să intre pe rețelele sociale.

Teama mea e cumva să nu acționăm mai degrabă după contexte. Trebuie să fie corelate aspectele astea. Austria are la rândul ei un proiect de lege pe interzicerea accesului minorilor la rețelele sociale. 

Austria este statul care a scăzut vârsta de vot pentru toate alegerile, de la 18 la 16 ani, și acum vrea să pună interdicția pentru accesul la rețelele sociale de social media pe la 14 sau 15 ani. Cumva poți să votezi de la 16 ani, dar nu poți să intri pe social media până la 15 ani. E ceva ce-mi scapă mie aici.

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.