INTERVIU David Randall: "Sint ziarist, nu ma intereseaza daca mesajul meu ajunge la cititor prin intermediul unui ziar tiparit, al unui ecran, al unui telefon mobil, sau printr-un proces telepatic"

160 de jurnalisti au venit ȋn oraselul Marino, la portile Romei, sa discute despre greutatile meseriei si, mai ales, sa-l cunoasca pe David Randall, senior editor la “The Independent” din Marea Britanie, considerat unul din cei mai apreciati experti de media din Europa. Alaturi de absolventi abia iesiti de pe bancile facultatii, de bloggeri si de freelancers, au venit din toata Italia si profesionisti cu ani buni de experienta ȋn presa din Peninsula: de la “Il Messaggero”, la “Repubblica”- cotidian de stanga, pana la “Il Tempo”- ziar de dreapta, de la profesionisti Tv din RAI, la redactori ai unor posturi de radio locale.

In timp ce organizatorii prezinta pe larg situatia jurnalismului ȋn Italia, vad ȋn spatele salii, dincolo de inghesuiala din fata podiumului, dincolo de cele 160 de scaune pline, un barbat asezat la masa pliantelor cu un carnetel de notite ȋn fata. Singurul purtand castile interpretilor ȋn urechi. E chiar David Randall. Peste putin timp urmeaza ca ziaristul englez sa ia cuvantul. Ma indrept spre standul cu pliante, cu manualul ȋn mana. Asa incepe interviul meu cu David Randall.

„Pentru presa din Romania, cu mare placere”

“Stiati ca ati contribuit la formarea unei ȋntregi generatii de ziaristi din Europa de Est?” ȋl ȋntreb pe David Randall, dupa ce ma prezint. “Very nice to meet you”, ȋmi raspunde cu modestie, curios si deschis, de parca acel compliment ar fi fost o surpriza neasteptata pentru el. In timp ce ȋmi ofera autograful pe volum, accepta sa-mi raspunda la cateva ȋntrebari “pentru presa din Romania, cu mare placere”.

In Rusia, guvernul controleaza mare parte din presa

Rep: Cum caracterizati presa est-europeana?

David Randall: In ultima perioada am remarcat un progres real ȋn jurnalismul est-european, ȋn tarile ex-comuniste. Nu acelasi lucru se ȋntampla ȋnsa ȋn Rusia, unde guvernul exercita, ȋnca, un control puternic asupra presei libere. Exista si ziare care constituie o exceptie, cum ar fi “Novaia Gazeta” (publicatia Annei Politkovskaja, n.red.). Dar persista, cred, multe restrictii ȋn ceea ce priveste fluxul de informatii. Se vad ȋnsa, progrese, si multe dintre ele sunt datorate internetului. Am vazut cum ȋn China sau Arabia Saudita, se ȋncearca stabilirea unui control asupra a ceea ce oamenii stiu sau vad. Dar, odata deschisa usa libertatii de informatie, e imposibil sa o ȋnchizi din nou.

Rep: In China, au ȋnchis-o, partial, cu “Google”…

David Randall: Da, ȋn China au reusit sa o faca prin diferite mijloace. E ca un fel de joc, unde fiecare stim cum se termina. La sfarsit, ȋnvinge libertatea de informatie, chiar daca e un parcurs care poate dura ani de zile si poate costa un tribut de sange.

Rep: Care este viitorul meseriei de jurnalist, ȋntr-un univers media ȋn continua transformare?

David Randall: In Marea Britanie, avem ziare care au ȋn spate o istorie de mai bine de o suta de ani, sub aceeasi denumire. Unele chiar doua sute de ani. Dar asistam la un proces incredibil, care presupun ca este acelasi si ȋn Romania: nasterea unor noi forme de jurnalism. Pe de alta parte, multi dintre tinerii jurnalisti sunt ei ȋnsisi, entuziasmati de ceea ce fac. Am remarcat, discutand chiar cu tineri romani din Marea Britanie, ca sunt plini de energie si entuziasm.

Rep: Daca ȋn Marea Britanie sunt ziare care au o existenta seculara, in Romania unele publicatii mor dupa cativa ani de la ȋnfiintare.

David Randall: Da, bineȋnteles, unele mor, altele se vor naste. Dar eu personal, am o perspectiva optimista.

Rep: Presa online va ȋnlocui presa scrisa? Viitorul va fi al siturilor gen Propublica.org, care a castigat primul Pulitzer acordat virtualului?

David Randall: Presa online este doar o parte a viitorului, nu va fi ȋn ȋntregime viitorul. Eu sunt un ziarist, fac aceasta meserie de cateva zeci de ani. Fiind un ziarist, nu ma intereseaza daca cuvintele mele vor ajunge la cititor prin intermediul unui ziar tiparit, al unui ecran, al unui telefon mobil, sau… printr-un proces telepatic. Nu-mi pasa, cata vreme ceea ce am scris ajunge la oameni.

Rep: Ati scris un editorial despre cum sunt tratati imigrantii ȋn presa italiana, ȋn articolele de cronica neagra. V-ati facut o parere despre care este imaginea romanilor si a strainilor, ȋn general, ȋn media italiana?

David Randall: Prietenii mi-au tradus cateva din titlurile si articolele despre straini. Drept sa va spun, am ramas cu adevarat socat. Italia face parte din Uniunea Europeana, chiar e una din tarile puternice si active la nivel european. In alte tari, precum Olanda sau Marea Britanie, nu ar aparea asemenea titluri. Pentru ca, doar un grup restrans de persoane, extremiste, ar citi asa ceva. Mai mult, ziarul respectiv ar putea fi acuzat de politie pentru ceea ce noi numim “hate crimes”, delicte pe fond de discriminare rasiala. In Italia se ȋntampla ceea ce se putea citi ȋn presa britanica acum 50, 60 de ani, despre irlandezi.

Si am observat ca ȋn Italia, fenomenul de discriminare nu este vizibil ȋn o parte a presei, de o orientare extremista, ci la nivelul mass mediei ȋn general. Imi amintesc cazul unui doctor african, pe care l-am cunoscut la o conferinta la Ferrara, anul trecut. Venise ȋn Italia acum 20 de ani, sa studieze medicina. Si acum a deschis 3 spitale ȋn tara lui de origine. M-am gandit ca unele persoane, vazandu-l pe strada, i-ar spune “negru murdar”. Dar acel “negru” i-ar putea salva viata, daca ar ajunge ȋn spital, la urgenta. E adevarat, unii imigranti comit delicte, dar e natural, orice comunitate are si delincventi. Insa nu trebuie niciodata uitate beneficiile aduse de migranti. De exemplu, britanicii au fost ȋnvatati sa se spele mai des, de catre strainii care au venit acolo acum doua mii de ani.

Rep: Cine e, deci, vinovat de crearea acestei imagini false despre straini? E vina jurnalistilor?

David Randall: Nici unui ziarist italian nu i s-a ȋndreptat o arma spre cap, cu obligatia de a scrie ȋntr-un anumit fel. Ei pot refuza. Pot spune sefilor: “Eu nu pot scrie despre acest subiect”.

Rep: Dar nu o fac…

David Randall: De cele mai multe ori nu o fac. Asta ȋnseamna ca va dura mai mult timp pana cand situatia se va ȋndrepta. Poate se va schimba odata cu noua generatie de jurnalisti. Dar mai e o problema, la fel de grava: cititorii ȋnsisi considera acceptabil ceea ce citesc. In Marea Britanie, asa ceva nu s-ar ȋntampla. Cititorii ar spune: “nu, noi nu vrem sa citim asa ceva”. Si nu ar mai cumpara acel ziar. Dar e un proces lung, nu se vor schimba lucrurile ȋn cinci ani, ci poate cu o noua generatie.

Asa e David Randall. Optimist. Dupa conversatia avuta, ne ȋndreptam spre sala de conferinte. “Ati fost vreodata ȋn Romania?” ȋl ȋntreb. “Nu, nu am avut ocazia, sau mai bine zis, nu m-a invitat deocamdata nimeni, precizeaza. Dar mi-ar face placere sa vin ȋn tara dvs”. Urca pe podium, aplaudat de toti cei prezenti…Printre ei, vad doi sau trei din colegii care au semnat acele articole cu strainii criminali ȋn titlu.

Iata citeva dintre ideile expuse de David Randall in conferinta:

Despre meseria de jurnalist:

• “Ziaristii sunt toti nebuni… sau cel putin nesanatosi. Alearga mereu ȋn cautarea stirilor. Dar vreau sa va asigur ca nu m-am plictisit nicio singura ora din viata facand aceasta meserie”.
• “Mergand la Cambridge, ma asteptam sa gasesc peste tot oameni ca Oscar Wilde. M-am ȋnselat. Apoi am vrut sa lucrez la un ziar national. Mi-am spus ca nu voi reusi niciodata, pentru ca acolo e plin de oameni inteligenti si capabili. Dar apoi am descoperit ca nu toti sunt capabili si inteligenti”.
• “Zeci de mii de tineri termina un curs de jurnalism si apoi se prezinta cu mandrie: sunt un ziarist. Dar nu e asa. Daca vrei sa devii un reporter, tot ce trebuie sa faci e sa te ridici de pe scaun si sa te duci sa te documentezi.”
• Despre presa online, raspunzand unui coleg care a invocat “libertatea de a fi informat, accesul complet  si gratuit la informatii”
• “Nu pot sa fiu de acord cu o parte a presei care lasa accesul gratuit la informatie. E un gest de sinucidere. Mai ȋntai investesc sume exorbitante ca sa adune informatiile, apoi le dau gratis pe internet. E o nebunie.” O solutie ar fi abonamentul online, dar si aici “sunt multe probleme la care ȋnca nu s-au gasit solutii”.

Despre citizen journalism:

“Desigur, oricine poate scrie si posta pe internet ceea ce vede. Toti pot fi “cetateni jurnalisti”. Sa ridice mana cine ar merge la un “cetatean dentist”! Imediat dupa uraganul Katrina, ȋn orice blog exista un post despre dezastrul care a lovit America. Toti aveau o parere, mai putini sunt cei care aveau informatii.”

Despre bloggeri si presa “main stream” (traditionala)

“Un blogger se trezeste noaptea si scrie, ȋn pijama, ce-i trece prin minte. E ca si cum ȋntr-o camera ar vorbi toti dintr-o data. Pana la urma, vorbesc unul peste altul si nu stii pe cine sa asculti. De asta e nevoie de noi, jurnalistii din presa “main-stream”.

Despre sectiunea “comentarii” la articole online:

“Ziarul nostru inchide comentariile pe teme delicate, cum ar fi Orientul Mijlociu. Pentru ca sunt persoane specializate care intra doar pentru a face propaganda unuia sau altuia din protagonisti. In legatura cu celelalte articole unde sunt permise comentariile, multi dintre colegii mei nici nu le citesc. Eu ȋn schimb citesc comentariile la articolele mele, poate pentru ca am un ego prea mare…”

Despre unele din publicatiile online:

“Jurnalismul non profit este cunoscut ca “presa de tocat bani”- newspapers of losing money”. Nu trebuie sa ajunga sa fie folosit de catre politica”.

Despre raportul dintre jurnalisti si institutii

“Acum 30 – 40 de ani puteai, ca ziarist, sa vorbesti direct cu persoanele din adminstratia publica, spre exemplu. Acum Statul, guvernul, marile societati comerciale, grupurile de presiune au evoluat ȋntr-un ritm exponential. Acum ȋntre jurnalist si institutii se interpun experti, profesionisti de Public Relations: nu pentru a face o informare, ȋn general, mai buna; ci mai buna doar ȋn folosul lor. Multi dintre jurnalisti nu au evoluat ȋn acelasi ritm.”

Noul jurnalist

“E nevoie de o noua generatie de jurnalisti: mai specializati, mai inteligenti. Trebuie sa revolutionam procesul de formare a noilor jurnalisti: sa cunoasca internetul, sa cunoasca legile. Si sa stie sa interpreteze cifrele. De multe ori, ziaristii sunt usor de orbit cu cifre.”

David Randall – fost redactor sef adjunct la ziarul londonez “The Observer”, este senior editor la saptamanalul duminical al ziarului “The Independent ”. A scris “Jurnalistul Universal”, carte ajunsa la a doua editie ȋn Romania.

Marino, Italia