INTERVIU. De ce ard pădurile din Australia? Profesor român din Sydney: „Nici aborigenii nu lăsau natura să-și facă de cap, pentru că nu mai aveau unde trăi”

​Incendiile catastrofale din Australia reprezintă unul dintre marile subiecte ale planetei în acest moment. Cel puțin 21 de oameni și jumătate de miliard de animale au murit în aceste focuri care s-au extins pe mai mult de cinci milioane de hectare. Prin comparație, incendiile din 2018 din California, la fel de mediatizate, au afectat doar 766 de mii de hectare.

Am vrut să văd care este atmosfera în acest moment din Australia și am stat de vorbă cu un român stabilit de 30 de ani în această țară. Este vorba despre Daniel Ioniță, în vârstă de 60 de ani, lector la Universitatea Tehnologică din Sydney. Daniel Ioniță este și autorul unei antologii de poezie românească „400 Years of Romanian Poetry”, realizată în română și engleză.

Cu ce anume vă ocupați în Australia?

Sunt lector la Universitatea Tehnologică din Sidney în domeniul organizării și îmbunătățirii proceselor de organizație. Predau de 20 de ani și am și o consultanță în acest domeniu. Fac consultanță de business.

Acum în contextul incendiilor catastrofale din ultimele luni, se vorbește din nou în toată lumea despre efectele încălzirii globale. Care este atmosfera în Australia? Ce părere aveți?

Eu sunt un adept al conceptului încălzirii globale, cred în dovezile științifice care arată că, atât atmosfera, cât și apa oceanelor s-au încălzit. Nu sunt un negaționist din acest punct de vedere. Iar politic anul trecut, la alegeri, am votat pentru verzi la Senat, e clar că mă interesează problemele de mediu.

Unii spun că nu suntem la primul incendiu de păduri care are loc în Australia, că au mai fost și în alți ani, chiar premierul Scott Morrison a zis ceva de genul acesta. Care este adevărul?

Așa este, nu e nici pe departe prima dată când se întâmplă, se întâmplă aproape în fiecare an. Australia este un continent cald, iar în mare parte are climă tropicală pe coastă, iar în interiorul țării este climă deșertică. De aceea incendiile sunt obișnuite.

Dar în ceea ce privește intensitatea și întinderea incendiilor de acum, acest lucru nu s-a mai întâmplat din 1939.

Și presupun că acuzații la adresa guvernului, inclusiv politice, au fost de fiecare dată. Cum se întâmplă și acum.

În acest moment, avem de-a face cu un guvern de centru, puțin spre dreapta. Este clar că guvernul de acum condus de Scott Morrison este la granița dintre acceptare și negare a schimbărilor climatice. Pur și simplu nu vrea să se angajeze în această discuție. Din acest punct de vedere, conceptual, vocile care-i critică acum au dreptate să-i critice. Vorbesc aici strict de atitudinea guvernului australian.

Pe de altă parte, semnul de întrebare este următorul: în ce măsură este de vină încălzirea globală în sine față de ce se întâmplă acum în Australia: 130 de focuri, jumătate nu sunt controlate, cel puțin 21 de oameni au murit deja, sute de locuințe au fost distruse. În ce măsură deci este numai încălzirea globală de vină sau sunt și alți factori?

„Nici aborigenii nu lăsau natura să-și facă de cap pentru că nu mai aveau unde trăi”

În dezbaterea din Australia în ce direcție se duce răspunsul la această întrebare?

Discuția este polarizată în Australia și în restul lumii. Pe de o parte, avem criticii guvernului care spun că guvernul trebuie să accepte realitatea încălzirii globale și să acționeze din acest punct de vedere.

Pe de altă parte, există opiniile oamenilor care trăiesc de zeci de ani în acele locuri afectate de foc, cum ar fi fermierii, locuitorii din micile orașe și din satele afectate și, în special, brigăzile de pompieri voluntari care acționează în acele locuri și care au de-a face an de an cu aceste incendii. Din punctul lor de vedere, mare parte din cauză o reprezintă modul în care, acum 20-30 de ani în urmă, toate guvernele din Australia (atât cele locale, cât și cel federativ) au decis să ia măsuri pentru ocrotirea parcurilor naționale și a mediului.

Australia are cea mai mare suprafață din lume, ca procent de parcuri naționale din suprafața țării. Transformarea pădurilor în parcuri naționale a fost văzută de specialiști, birocrați și de verzi, partidul pentru care eu am votat, ca fiind măsuri bune. E vorba, printre altele, de interzicerea în majoritatea parcurilor naționale a accesului autoturismelor 4X4, închiderea multora dintre potecile și drumurile neasfaltate.

Pe acele drumuri puteau să intre anual și pompierii locali care curățau și care făceau arderi preventive. Aici trebuie să adaug o notă tehnică: de mii de ani, aborigenii foloseau această metodă a arderii preventive.

De ce?

Australia este în mare măsură acoperită cu eucalipt care are un lemn de esență tare, iar frunzele acestuia conțin uleiuri volatile, ce ard extrem de ușor. Frunzele de eucalipt rămân uscate, se adună an de an și se transformă într-un fel de combustibil care, atunci când ajunge focul la ele, pornesc și ard cu o putere extraordinară.

Timp de mii de ani, aborigenii au practicat această tehnică de ardere preventivă.

Acesta este un lucru dovedit, nu este o legendă?

Nu, chiar acum, în timpul acestei crize, au început să fie consultați bătrânii, înțelepții clanurilor aborigene care mai știu cum se fac aceste lucruri. Cert este că fermierii din zonele respective colaborau cu aborigenii și făceau incendii preventive în sezonul rece, între mai și august, când e iarna australiană și nu bate vântul foarte tare.

Se tăiau arborii care erau prea apropiați unii de alții și se ardeau preventiv zonele de trecere. Se ardea o porțiune destul de mare ca atunci când vine focul acesta să nu poată să traverseze ușor. Erau niște locuri delimitate, știute, în special în apropierea localităților și a fermelor.

Și cu ce argumente s-au oprit aceste incendieri controlate?

Cu argumentul că trebuie să protejăm parcurile naționale și pădurile de stat și să lăsăm ca natura să-și urmeze cursul ei firesc. Să nu ne mai atingem de natură. Intenția a fost bună însă Australia nu a avut niciodată acest „lux”. Nici pe vremea aborigenilor ei nu lăsau natura să-și facă de cap pentru că nu mai aveau unde trăi. Ei practicau aceste tehnici pe care, în mod bine intenționat dar greșit, diferitele guverne le-au oprit.

Dar nu au existat și atunci oameni care să le spună politicienilor că poate e greșit ce fac?

Ambele partide mari, și cel liberal și cel laburist, au adoptat politici de protecție a mediului. Australia are un ecosistem foarte complex, nu e un lucru simplu să protejezi natura. Nu vreau acum să dau cu bâta. Nu există o soluție simplă. Au existat voci și atunci care le-au spus că nu e bine să oprești accesul în pădure. Spre exemplu, pompierii rurali din zonele respective. Au fost voci care au zis că va veni o zi când faptul că am lăsat acest combustibil, adică lemnele uscate de eucalipt, să se adune pe solul parcurilor naționale ne va costa.

Au mai fost totuși incendii în Australia în ultimii 20-30 de ani. Nu s-a discutat și atunci despre acest pericol? Nu s-a învățat nimic din greșeli?

În primul rând, incendiile care au fost până acum nu au avut nici măcar a zecea parte din suprafața și intensitatea celor de acum. Iar aici, da, intervine încălzirea globală. Australia trece printr-o secetă îngrozitoare. În unele zone este secetă de cinci ani de zile. Cresc temperaturile este clar că este un efect al încălzirii globale.

Dar, fără să fiu expert în domeniu, cred că doar între 10-20% din ce se întâmplă acum este cauzat de încălzirea globală. Undeva la 80% din intensitatea focului și din faptul că acesta s-a extins atât de mult se datorează acestei neglijențe, neștiințe, ignoranțe, de a lăsa să se adune acest combustibil care sunt frunzele de eucalipt (care ard exact cum arde gazul sau motorina).

„Există oamenii care trăiesc la fața locului și care văd cum se adună aceste frunze de eucalipt, cum crește grosimea de la sol. Ei cer ajutorul dar nu-i ascultă nimeni”

Daniel Ioniță

Ca să înțeleg, au fost politici ecologiste heirupiste?

La această părere ajungi după ce asculți vocile oamenilor care trăiesc în zonele respective. Fără a nega, desigur, impactul încălzirii globale. Aici este o greșeală care se face nu numai în Australia, ci în toată lumea. Există academici care studiază și care scriu tot felul de teorii. Și există oamenii care trăiesc la fața locului și care văd cum se adună aceste frunze de eucalipt, crengi uscate și cum crește grosimea de la sol din ce în ce mai mult. Ei încearcă să ceară ajutor, dar nimeni nu-i ascultă pentru că deja s-au închis opiniile și urechile politicienilor. Nimeni nu se atinge de parcurile naționale, vrem să le protejăm și gata. Intenții bune, dar negândite.

Îmi aduc aminte, acum 20 de ani premierul statului în care locuiesc (New South Wales) a dat aceste legi și la vremea respectivă am fost de acord cu ele. Nu sunt mai deștept eu ca alții.

Numai că în Australia, 80% din populație trăiește la oraș în special pe coasta de est, iar 40% în cele două mari centre, Sidney și Melbourne. Deci majoritatea populației are puține cunoștințe despre ce se întâmplă în zonele rurale. Nici guvernanții nu sunt mai cunoscători și nu au ascultat vocile celor care locuiesc în zonele respective.

Ce se întâmplă acum? Ce face guvernul? Pentru că incendiile nu s-au oprit

În final, după realizarea faptului că intensitatea incendiilor va continua pentru încă o lună-două a fost mobilizată și armata. Aceasta a fost una din criticile aduse guvernului, că a acționat prea încet. Sigur e ușor să critici, pompierii spun că era bine să fie implicată și armata de la început, mai ales pentru evacuări. Cert este că acum se pun în funcțiune tot felul de inițiative.

Sunt reale acele cifre, că jumătate de miliard de animale au murit în incendii?

Sunt reale sau aproape reale. Vă dați seama ce înseamnă 13 milioane de acri (aproximativ 5,2 milioane hectare). E un teritoriu cât o bună parte din Europa. Este o zonă imensă. Koala, cangurii și alte marsupiale au fost afectate. Și nu numai animalele sălbatice.

Cifrele astea sunt colosale. A mai trecut Australia prin așa catastrofă? Care este atmosfera acolo?

Este dificil de răspuns. Se pare că din 1939 nu a mai avut loc o asemenea catastrofă, la o asemenea scară. Acum însă efectele le depășesc pe cele din 1939. Australia nu avea atunci metodele de a gestiona a ceea ce se întâmplă, sateliți etc. ca să-ți dai seama de amploare. Acum le are.

Pe de altă parte, pădurea australiană a trăit sute și mii de ani cu astfel de incendii și s-a refăcut. Dar nu am avut de-a face cu ceva la această scară. De notat e că atunci când aborigenii sau brigăzile de pompieri locali și rangerii făceau arderi preventive le făceau într-un fel de semicerc care le dădeau voie animalelor să fugă. Protejau animalele. Pe când acum nu au avut nicio șansă să scape.

Există acum vreo anchetă parlamentară pentru a găsi vinovați?

Încă nu. Mai important este ca, după ce trece criza, să se învețe ceva. Au început deja să iasă la suprafață vocile care spun că trebuie acționat altfel cu zonele rurale australiane. Mai este și presiunea asupra guvernului de a accepta faptul că schimbarea climatică are un efect real în Australia. Este un imperativ.

Pompierii sunt foarte furioși pe guvern acum din ce am văzut..

Ei sunt cei care au dus greul, au murit trei pompieri. Trebuie să-i înțelegem. Pe de altă parte, într-o situație de criză mereu se caută un țap ispășitor. Era greu de prezis acum cinci săptămâni că se va ajunge aici. Cumva de la câteva focuri ne-am trezi peste noapte la 70. Apoi tot mai multe.

Dumneavoastră unde sunteți acum?

Sunt în apropierea de Sidney, am plecat într-o scurtă vacanță, pe coastă. Chiar am trecut cu mașina pe lângă o zonă unde a ars acum două luni și unde se văd eucalipții cu trunchiurile înnegrite. Unii spun că după un an sau doi încep să le dea frunze și să se refacă. Să mergi printr-o zonă cu trunchiuri și crengi goale în mijlocul verii e un sentiment foarte straniu. În orice caz, mai sunt 70 de focuri în New South Wales care nu sunt sub control. Nu periclitează zonele locuite, dar totul depinde de vânt.