INTERVIU De ce nu mai acorda medicii de familie servicii gratuite, incepand de astazi. Medicii, prinsi intre lipsa de finantare, birocratia excesiva si nemultumirea ca sunt perceputi ca "medici second hand"
Numerosi medici de familie nu mai acorda, incepand de astazi, servicii medicale decontate de Casele de asigurari. Consultatiile in cabinetele medicilor de familie se efectueaza doar contra cost sau pro bono, in functie de decizia fiecarui medic, si nu se mai elibereaza retete compensate si bilete de trimitere. Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Medicii de familie spun ca problemele lor sunt nerezolvate de multi ani, iar „umilintele” s-au adunat. Sandra Alexiu, vicepresedintele Societatii Nationale de Medicina Familiei, afirma intr-un interviu pentru Hotnews.ro ca cea mai importanta problema este lipsa de finantare, care ii afecteaza atat pe medici, cat si pe pacientii care, in loc de un drum la cabinetul medicului de familie, sunt nevoiti sa faca drumuri timp de o saptamana pentru o analiza simpla, in lipsa investitiilor in cabinetele de medicina familiei.
Sandra Alexiu vorbeste in interviul pentru HotNews.ro si despre birocratia excesiva si despre faptul ca medicii de familie au ajuns sa fie perceputi ca „medici second hand, care nu fac altceva decat sa scrie retete si bilete de trimitere”: „Statul roman nu ma lasa sa imi exercit profesia asa cum am fost invatata. In pregatirea mea sunt o gramada de lucruri pe care le invat la facultate, le invat la rezidentiat si pe urma nu pot sa le aplic”, acuza Sandra Alexiu.
Ea atrage atentia si asupra faptului ca medicilor de familie le este aproape imposibil sa plece in concediu, daca nu isi gasesc singuri inlocuitor. „Avem o colega in Mures care si-a gasit medic inlocuitor pentru 3 zile ca sa poata sa se duca sa faca cezariana. Daca asta e o viata normala… la 3 zile dupa ce ai facut cezariana sa te intorci la cabinet… Umilitor e cel mai bland cuvant care se poate folosi in cazul asta”, povesteste Sandra Alexiu.
Medicii de familie din tara nu renunta la decizia de a protesta, incepand de miercuri, fata de subfinantarea asistentei medicale si fata de birocratia din sistemul medical, a anuntat si presedintele Societatii Nationale de Medicina a Familiei, Rodica Tanasescu. Tot miercuri, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate a anuntat ca peste 60% dintre medicii de familie au semnat actele aditionale de prelungire pentru trimestrul I al anului 2018 a contractelor incheiate de furnizorii de servicii medicale cu casele de asigurari de sanatate, iar programul de lucru al caselor a fost prelungit astfel incat sa poata fi semnate aceste acte aditionale, pentru a asigura continuitate in acordarea asistentei medicale.
Despre problemele medicilor de familie, care au dus la aceasta criza, intr-un interviu cu Sandra Alexiu, vicepresedintele Societatii Nationale de Medicina a Familiei:
Rep: Care este cea mai mare problema de care se lovesc medicii de familie?
Sandra Alexiu: Cea mai mare problema cu care ne confruntam este, in mod clar, finantarea. Si cand spun finantare, nu ma refer la ceea ce castigam noi, pentru ca noi castigam foarte putin. Nici macar nu va pot spune concret, pentru ca noi suntem unitati private. Noi nu avem salarii, noi avem venituri. In momentul in care facturez catre Casa de Asigurari, eu facturez serviciile mele. Casa de asigurari imi da niste bani din care eu administrez cabinetul o luna de zile. Din acei bani eu platesc salariul asistentei, salariul femeii de serviciu, toate utilitatile cabinetului, toate darile – taxele, impozitele, contractele pe care le am in derulare – contract pentru deseuri, contract de contabilitate – ca sa pot sa functionez. Din ceea ce ramane din aceasta factura, eu platesc taxe si impozite si restul este venitul meu net. Uneori, venitul meu net ca medic este sub venitul asistentei, cu care am un contract negociat si careia trebuie sa ii asigur un salariu fix. Daca salariul asistentei este nemotivant, pentru ca noi nu putem oferi in niciun caz grila bugetara, pentru ca noi nu putem oferi salarii asistentelor la nivelul celor din spitale, riscam sa ne pierdem asistentele. Exista colegi care isi pierd asistentele, pentru ca ele prefera sa plece in sistemul bugetar. Sigur ca munca in sistemul bugetar presupune garzi si program de lucru mai lung, dar salariul ajunge la dublu. Dar exista colegi care isi pierd asistentele, ceea ce e o mare problema pentru noi, pentru ca nu avem voie sa functionam fara asistente. Iar problema de personal nu e doar la medici in Romania, este si la asistente, pentru ca si ele pleaca in strainatate. Si atunci, e foarte posibil ca noi sa inchidem cabinetele, din cauza ca nu mai gasim asistente. Tot ce s-a discutat ca mariri de salarii in sanatate s-a discutat doar pentru bugetari. In Romania, doar o treime dintre medici sunt salariati. Restul nu sunt cuprinsi in nicio astfel de marire, de care se tot vorbeste de un an si ceva incoace.
Rep: Dincolo de veniturile medicilor, cum se resimte lipsa finantarii in calitatea actului medical?
Sandra Alexiu: Cea mai mare problema este ca aceste venituri minime pe care le avem de abia ne ajung sa intretinem cabinetul. Cu ce sa mai faci investitii? Cu ce sa iti dezvolti capacitatea de a oferi un act medical de calitate? In cazul unui medic de familie care lucreaza intr-un oras mare, inconjurat de clinici si de laboratoare, pacientul se poate duce imediat sa faca analize ca sa iti intregeasca tie diagnosticul, sau sa faca un consult interdisciplina. Numai ca jumatate din Romania e rurala. In mediul rural exista oameni care nu au plecat niciodata din satul lor. Nu ai unde sa ii trimiti sa isi faca analize, ecografie, radiografie. Sau, daca e nevoie de analize mai complexe, trebuie sa il trimiti sa se interneze in spital, pentru ca noi nu avem acces la analize mai complexe. Ca sa nu se mai duca oamenii din mediul rural sa isi faca analize la oras, ar fi foarte simplu daca eu as putea avea un microanalizor in cabinet: sa pot sa ii recoltez omului sange sau urina sau altceva si sa punem la microlaborator computerizat si sa imi dea analizele imediat. Dar asta inseamna o investitie pe care eu nu o pot face pentru ca nu am cu ce. Daca s-ar putea face, oamenii nu ar mai ajunge asa des la policlinica si nici la internare pentru orice fleac. In Romania inca functioneaza moda „Ma internez sa imi fac toate analizele”. Si sistemul ar cheltui mult mai putin cu pacientul respectiv. Ca sa scazi presiunea pe asistenta secundara, spitaliceasca, trebuie sa intaresti asistenta primara. Oamenii ajung mai putin la spital cand depistezi boala la timp, precoce, si ai acces la niste lucruri. Noi nu putem face investitii in cabinete pentru ca nu avem cu ce si nici macar la credite nu suntem eligibili din cauza ca veniturile sunt prea mici. Nu avem acces nici la fonduri europene din cauza ca suntem organizati ca PFA si ei nu accepta decat SRL. Suntem cu toate barierele lasate.
Rep: Finantarea este singura problema?
Sandra Alexiu: Statul roman nu ma lasa sa imi exercit profesia asa cum am fost invatata. In pregatirea mea sunt o gramada de lucruri pe care le invat la facultate, le invat la rezidentiat si pe urma nu pot sa le aplic: nu am voie sa trimit la computer tomograf, nu am voie sa trimit la RMN, nu am voie sa prescriu un numar de cateva sute de medicamente, pentru ca statul roman imi spune ca trebuie sa trimit la alt specialist care sa scrie o scrisoare medicala, care sa vina inapoi sa o transcriu. Si sunt medicamente banale, pentru care colegii nostri care au plecat sa profeseze in alte tari nu au toate aceste piedici. Ei se ocupa de pacientii lor si ii vindeca, pacientii lor nu ajung la spital decat cand e nevoie. Eu nu pot sa prescriu un spray compensat unui astmatic. Trebuie sa il trimit la pneumolog, pneumologul sa il trimita la spirometrie, apoi pacientul sa se intoarca la pneumolog, sa interpreteze spirometria si sa ii faca o prima reteta si o scrisoare medicala catre medicul de familie. Pentru un pacient care are astm, acest circuit poate dura mai mult de o saptamana. Daca eu as putea sa trimit direct la spirometrie sau sa fac spirometrie in cabinet – pentru ca spirometrele moderne sunt mici si portabile, foarte performante, dar scumpe – eu as putea sa il tratez. Nu pot sa fac asta. Acest traseu de o saptamana inseamna costuri personale in plus pentru pacient si costuri mai mari pentru sistemul medical, care s-ar putea economisi. Dar noi nu avem o strategie.
Si sunt foarte multe altele, unele sunt realmente aberatii. In Romania, noi nu suntem lasati sa facem testul Papanicolau. Spre exemplu, suntem obligati sa avem masa ginecologica in cabinet, dar nu suntem lasati sa o folosim. In momentul in care a inceput Programul national de preventie a cancerului de col uterin, am fost impiedicati sa ne depunem dosarele ca sa putem fi si noi recoltori. Prin urmare, trebuie sa trimiti pacientele de la sate in oras unde li se face recoltarea de catre o asistenta a ginecologului, pentru ca ginecologii nu recolteaza. In timp ce noi nu am fost lasati sa facem asta in cabinet: recoltat, gasit metoda de transport, si va asigur ca am fi iesit mai ieftin. Alt exemplu: in Europa si in America, diabetul e tratat de medicii de familie. Doar formele complicate sunt vazute de persoane care au competenta in diabetologie sau endocrinologi.
Rep: De cine ar tine sa se schimbe aceste lucruri?
Sandra Alexiu: Asta tine de viziune. Intr-o tara in care ai 28 de ani de la Revolutie si 32 de ministri si Sanatatii, este foarte greu sa ai o viziune pe termen lung.
Rep: Ati discutat cu ministrii Sanatatii, a incercat vreunul sa schimbe aceste lucruri?
Sandra Alexiu: Unii au incercat, dar cel mai adesea nu le-a pasat, medicina de familie nu a reprezentat niciodata o prioritate pentru nimeni.
Rep: Cand ajung romanii la medicul de familie?
Sandra Alexiu: Romanul nu are educatia asta de a se cauta cand e sanatos, el se duce la doctor cand cade din picioare. Suntem asaltati de consultatii curative si nu mai avem timp sa facem preventie, pentru ca oamenii sunt bolnavi. Sunt saraci, nu mananca ce trebuie, nu dorm cat trebuie, nu au locuinte salubre si atunci se imbolnavesc. Nu le mai pasa sa vina din cand in cand sa se controleze daca sunt sanatosi, ei vin numai cand sunt bolnavi. In rest, sunt ocupati, sa munceasca zi lumina ca sa castige un banut, sa aiba de o paine. Faptul ca sanatatea sta prost, sanatatea oamenilor, nu se datoreaza doar faptului ca ei nu vin la control, ci se imbolnavesc mai rau pentru ca nu mai au conditii de trai normale. Si atunci, noi nu mai avem timp sa facem preventie. Noi ar trebui sa vedem pacientii hipertensivi de doua ori pe an pentru o consultatie mai aprofundata, in care sa verifici riscul lui cardiovascular, daca s-a modificat de la inceputul anului pana la jumatate, daca si-a luat tratamentul, daca nu si l-a luat. Asa, e simplu, ii dai reteta pe o luna sau pe trei. Dar exista un moment in care trebuie sa faci un bilant mai serios. Ceva n-a mers, hai sa mergem sa ajustam. La un moment dat, lucrurile se degradeaza, si daca studiezi din timp si corect, oamenii astia se degradeaza mult mai tarziu, sau poate nu se degradeaza. Asta inseamna consultatie de monitorizare.
Rep: La cat timp ar trebui sa vina un pacient la medic pentru o consultatie preventiva?
Sandra Alexiu: Consultatia preventiva pura este cand un om sanatos se duce la doctor o data pe an, sau o data la 3 ani, dupa cum ii e varsta, sa se consulte si sa spuna ce a mai observat. Sa isi faca niste analize preventive, sa vada cum e cu glicemia, cu colesterolul. Noi nu mai avem cultura asta, nu mai avem nici timp. Noi stim ce trebuie facut, dar nu avem nici timp, nici nu suntem lasati. Pentru ca nu exista o strategie. Degeaba mi se indeasa mie in contract, la liniuta, zeci de pagini in care mi se spune ce am de facut, daca nu exista si modalitatea practica. Iar cei care fac toate legile dupa care functionam nu au nici cea mai mica idee cum e in cabinet. Mergem si le spunem de fiecare data, concret, practic, cu exemple, si se uita la noi ca si cum am spune povesti stiintifico-fantastice, pentru ca nu cred. Noi suntem controlati pentru hartii, pentru registre, pentru fise.
Rep: Ce inseamna ca sunteti controlati pentru hartii?
Sandra Alexiu: Institutia controlului in Romania pleaca de la premisa ca medicii sunt niste hoti – fura, lipsesc, iau spaga si nu isi fac meseria. Daca institutia controlului ar functiona ca in alte tari, in care controlul vine si te indruma. Eu nu vorbesc din povesti, ci din cum functioneaza colegii nostri din alte tari. Nu vine nimeni sa le ia gatul ca nu au toate hartiile la punct. Vin, se programeaza ca sa nu deranjeze pacientii. La noi, daca vine un control, se blocheaza activitatea in cabinet o zi intreaga, pacientii nu conteaza niciodata, pot sa plece acasa, pot sa lesine pe sala, nu conteaza. In alte tari se programeaza controalele in timpul liber al medicului, ca sa nu deranjeze pacientii, si este pur si simplu o discutie de indrumare metodologica. La noi, plecandu-se de la premisa ca medicii sunt hoti si trebuie sa ii pedepsim, nu plecam de aici pana nu incasam o amenda, ca sa crestem bugetul de amenzi, nu poti sa ai un sistem de sanatate normal, cand ajung doctorii sa fie terifiati. La ora actuala, cand e vorba de un control, e vorba de frica. Pentru ca banii si asa sunt putini. Daca iti mai ia un sfert din ei… cu ce mai ramai? Asta se intampla in clipa asta cand vorbim. Exista in Bucuresti, doar in Bucuresti, 500 de medici de familie care au primit notificari de imputare pentru retete din 2014. Pentru ca a venit Curtea de conturi la Casa de Asigurari Bucuresti, a facut un control pe retetele din 2014, a observat ca nu sunt date corespunzator – pentru ca nu am controlat toti pacientii sa aiba talonul de pensie la zi, sa semneze declaratia ca nu are alte venituri, sau alte prostii birocratice pe care trebuie sa le facem in loc sa ne facem meseria. Au controlat retetele si au decis ca la CASMB exista un prejudiciu de X miliarde, iar CASMB trebuie sa recupereze acesti bani intr-un interval de timp de la vinovati. Dar nu prea stau sa verifice vinovatii. Pentru ca noi suntem cei mai mari prescriptori din tara asta, fiindca asa am ajuns, din cauza sistemului de scrisori medicale. In spitale si in policlinici nimeni nu mai scrie retete compensate, trimit la medicul de familie sa transcrie. Si atunci, majoritatea retetelor sunt scrise de noi.
Spre exemplu, daca un pacient are pensia peste 700 de lei si nu a adus talonul de pensie sau a declarat ca nu are alte venituri, eu trebuie sa ii caut daca au cont in banca. Daca au cont in banca si au alte venituri si primesc dobanda pe ei, eu nu pot sa dau reteta compensata. Pentru ca a depasit, are venituri suplimentare, la cei 700 mai are inca 100. Si pentru asta mie mi se imputa reteta.
Acesti bani trebuie recuperati urgent. Si atunci, frumusel, inainte de Craciun, peste 500 de medici, mai mult de jumatate din medicii de familie din Bucuresti, au acum imputari, intre 30 de bani si 26 de milioane de lei vechi. Asta in conditiile in care o factura poate ajunge cu greu la 11.000 de lei, deci 110 milioane vechi. Dar sa dai inapoi veniturile cabinetului tau pe doua luni? Cum poti sa functionezi in conditiile astea? Nu e normal sa mi se impute mie un lucru pentru care nu sunt vinovata si nici sa fiu eu portarelul sistemului, sa verific taloanele de pensie si conturile in banca ale pacientilor mei. Eu trebuie sa ma ocup de sanatatea lui. Pacientul nu a avut nimic de suferit, si-a primit medicamentele, nu a existat niciun fel de prejudiciu al statului roman, dar banii trebuie recuperati. Noi tot spunem lucrurile astea, dar nu le vede nimeni. De-asta am iesit sa protestam si am spus ca dorim finantare pentru a putea oferi un act medical de calitate, pentru ca nu mai putem sa oferim pacientilor nostri nimic.
Rep: Am citit zilele acestea o postare pe Facebook in care se spunea ca medicii de familie isi pot lua foarte greu concediu.
Sandra Alexiu: Medicii sunt umiliti si nu au voie sa plece in vacante. Noi putem pleca intr-o vacanta numai daca avem medic inlocuitor. Dar pe penuria de resurse de personal din Romania si dupa ce foarte multi medici de familie au fost scosi la pensie pentru ca nu mai dorea statul sa fie platiti, a scazut numarul nostru foarte mult. Procedura e foarte greoaie, nu poti sa strecori pacientii altui medic printre pacientii tai. Ti-ai facut tu orele, apoi trebuie sa te duci la cabineul celuilalt medic. Pe de alta parte, cand e un singur medic intr-un sat, ce faci? Pot sa dau o lista de cateva sute de colegi de ai mei care nu au plecat in concediu de 10 ani. In alte tari exista o baterie de medici inlocuitori, care doar asta fac. Asa este sistemul in Marea Britanie. Avem o colega in Mures care si-a gasit medic inlocuitor pentru 3 zile ca sa poata sa se duca sa faca cezariana. Daca asta e o viata normala… la 3 zile dupa ce ai facut cezariana sa te intorci la cabinet… Umilitor e cel mai bland cuvant care se poate folosi in cazul asta.
Rep: In ce proportie consultatiile din Romania sunt asigurate de medicii de familie?
Sandra Alexiu: Statul roman a avut grija sa intipareasca adanc in conceptia oamenilor si a colegilor medici din alte specialitati ca medicii de familie nu sunt in stare decat sa dea trimiteri si sa transcrie retete. Lucrul asta e adanc intiparit in memoria colectiva. Acest lucru a creat o gaura intre ceilalti medici si noi, astfel incat foarte multi chiar ne considera, in clipa asta, medici second hand. In conditiile in care noi facem 70% din consultatiile din tara asta. Si asta pentru ca suntem prost finantati. In Marea Britanie, 90% dintre consultatii sunt facute de medicii de familie, restul se duc la spitale si la policlinici. Si in conditiile astea, noi primim 5% din bugetul de asigurari. Statul roman continua sa investeasca masiv in spitale, pe care le umple cu pacienti care nu ar ajunge atat de grav daca ar exista strategie la nivel primar. Am ajuns ca media de varsta in medicina de familie sa fie 54-55 de ani. Oamenii sunt umiliti, satui, saraci, plictisiti si nu mai doresc sa se mai lupte, nu mai au pentru ce. Faptul ca am reusit sa strangem 2.000 de oameni in fata Guvernului a fost mare lucru.
Rep: De cand au inceput aceste probleme, de cand medicii de familie trebuie sa isi administreze singuri cabinetele?
Sandra Alexiu: In 1999 ni s-au pus cartile de munca in brate si ni s-a spus: de azi incolo va descurcati singuri, PFA sau SRL. Nu am fost intrebati daca vrem, daca ne pricepem, nu ni s-a facut un curs minim. De maine incolo iti manageriezi cabinetul, te ocupi de taxe, impozite, angajari, te duci la trezorerie etc. Sunt oameni care nici astazi nu se descurca sa faca partea informatica, unii si-au permis sa angajeze ajutoare, altii nu. E greu sa faci o schimbare atat de importanta dintr-odata.