Iosif Demian: "Daca romanii ar simti privilegiul de a fi martorii acestui timp, ar merge mai des la cinema si filmul romanesc ar reveni in tara"

Iosif Demian nu a mai vazut „O lacrima de fata” in Romania de la premiera din 1982. Azi, la cinema Studio, unde filmul a fost proiectat in cadrul festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”, cineastul stabilit in Australia a povestit cum s-a dus la Cannes cu un frac gaurit de la Buftea, folosit in filmele cu comisarul Miclovan, si despre cum era cat pe ce sa ia Premiul Camera d’Or daca l-ar fi votat si criticii romani de pe Croazeta.

• Vezi aici secvente din filmul lui Iosif Demian.

„Se cearta Florica cu Gheorghe si Gheorghe izbeste usa si pleaca. Se intoarce dupa 17 ani. Ea il intreaba: „Unde ai fost?” „Afara”.” Asa suna unul dintre bancurile preferate ale lui Iosif Demian, director de imagine devenit regizor si care in 1982 a fost selectionat la Cannes cu „O lacrima de fata”. Daca pentru Nicolae Breban, un favorit al sistemului comunist de la acea data, nu a fost greu sa ajunga la Cannes in 1971 cu primul film scris si regizat de el, „Printre colinele verzi”, Iosif Demian a ajuns la cel mai important festival din lume prin intermediul unui alt cineast, Alexa Visarion si al unei intamplari inedite.

„Alexa Visarion s-a intalnit la Paris cu Gilles Jacob, presedintele Festivalului de la Cannes, si i-a reprosat ca selectia filmelor din Romania lasa de dorit, ca filmele sunt alese pe spranceana sau pe interese si ca daca s-ar putea sa trimita pe cineva in Romania sa aleaga filme. Gilles Jacob i-a spus: Nu pot face asta pentru ca exista un juriu de preselectie, dar pot aranja o Zi a Filmului Romanesc. Da-mi patru filme. Alexa Visarion a pus pe locul intai filmul lui, pe locul doi filmul meu, pe locul trei un film al lui Dinu Tanase si pe patru unul al carui titlu nu mi-l amintesc.

Lista a fost trimisa la Bucuresti, la Romania Film, cei de acolo au dat zvon si au inceput reprosurile, asa ca in final s-au trimis 17 filme la Cannes in loc de patru. S-a facut selectia si s-a ales un singur film: „O lacrima de fata”. Francezii au spus: Ce facem cu filmul asta? Nu putem face Ziua Filmului Romanesc cu un singur film. Dar de ce nu e in Selectia Oficiala? Si cel care era la carma sectiunii Un Certain Regard a vrut el filmul si asa am ajuns in sectiunea Un Certain Regard.”

Spectatorii de la cinema Studio, mai ales tineri, s-au amuzat la povestea fracului cu care Iosif Demian a plecat la Cannes. Pentru ca nu avea bani, s-a imprumutat de 2000 de lei ca sa-si cumpere un frac, asa cum cerea protocolul festivalului. In vitrina unui magazin din Bucuresti a vazut insa o barca de cauciuc, ruseasca, pe care si-o dorea de mult. A intrat si a cumparat-o cu banii pentru frac.

„Ce faci acum, te duci la Cannes cu barca?”, l-a intrebat sotia sa, muziciana Erika Josza, cand s-a intors acasa cu barca gonflabila. Dar un cunoscut a venit cu o idee geniala: sa imprumute un frac de la Buftea. Tot sotia sa a observat petele de sange si gaurile din spatele celor doua fracuri. Pe urma s-a dezlegat si misterul: fracurile fusesera folosite in filmele lui Sergiu Nicolaescu din seria comisarului Miclovan.

Costumatia a avut succes la Cannes. In seara de deschidere, Iosif Demian s-a trezit batut pe spate de Charles Aznavour si felicitat prin semne: „Asta da costum!”

Cannes-ul insa a avut si alt gust. Spre sfarsitul festivalului, selectionerul sectiunii Un Certain Regard l-a luat pe Iosif Demian deoparte si i-a spus: „Tine-te bine: o sa iei trofeul Camera d’Or! Nu trebuie decat sa le spui celor doi sau trei critici romani acreditati la festival sa te voteze pentru ca premiul se da pe baza voturilor criticii.”

Entuziasmul a fost de zile mici: criticii romani cu care a vorbit Iosif Demian nu au vrut sa voteze „O lacrima de fata” pretextand ca nu au vazut si celelalte filme.

Turnat in 1980, in aceeasi vara cu „Proba de microfon” al lui Mircea Daneliuc, „O lacrima de fata” a rulat putin dupa premiera din 1982, care a avut loc dupa Festivalul de la Cannes, dupa care a fost oprit. Iosif Demian nu l-a mai vazut in Romania de atunci. A plecat din tara in 1985 si, dupa cum spune, nicio vama din lume nu i-a oprit dragostea pentru cinema si dorinta de a face film, asa ca le-a dus pe amandoua in Australia unde a devenit seful catedrei de operatorie de la Scoala Nationala de Film din Sydney si unde a continuat sa scrie scenarii, sperand sa le transforme in filme.

Momentul de fata, cu succesele cinematografiei romane de la Cannes si faptul ca peste tot in lume se vorbeste despre filmele romanesti echivaleaza pentru Iosif Demian cu un moment de care romanii nu sunt neaparat constienti. „Cred ca daca spectatorii ar simti privilegiul de a fi martorii acestui timp ar veni mai des la cinema si filmul romanesc ar reusi sa depaseasca granitele inspre in afara, adica sa le depaseasca invers si sa revina in tara”.

Mai important de vazut decat filmele straine proiectate in cadrul festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest” (www.filmedefestival.ro) sunt filmele romanesti de dinainte de 1990 care au fost selectionate la prestigiosul festival incepand cu anul 1946 si dintre care unele s-au vazut foarte putin sau aproape deloc de publicul tanar. Era imposibil ca festivalul sa le proiecteze pe toate, dar e pacat ca din selectie lipseste macar unul dintre cele doua filme cu care Radu Gabrea a fost selectionat la Cannes – filmul de debut, „Prea mic pentru un razboi atat de mare” (1971) si „Dincolo de nisipuri” (1974), ambele prezentate in sectiunea Quinzaine des Realisateurs.