Istoria dezonoarei la romani: "Cantarea Romaniei" la Ministerul Educatiei
Scriu acest text revoltat, dar nu descumpănit. Lucrurile sunt limpezi: Caizii Dragnea si Tariceanu sunt panicati, vor recurge la absolut orice mijloace spre a-si mentiner puterea. Concepută intr-o inconfundabilă limbă de lemn, scrisoarea celor 30 de rectori (deveniti, intre timp cei 45) de susținere a omologului lor sucevean pentru ministeriatul educației este consternantă. Mai întâi, pentru că apare ca un penibil lobby in favoarea unui personaj, intelectual vorbind, minabil. Apoi, pentru că ignoră miezul chestiunii, agramatismul personajului combinat cu netarmurit servilism politc. Last but not least, pentru că nu apar acolo (exceptia confirmă regula) semnăturile rectorilor universităților de vârf ale României. Et pour cause…
In acea antologie atat de necesara si, sunt convins, inevitabila, a obscenitătii, a lipsei de patriotism, a miseliei si a turpitudinii va rămâne pentru vesnicie “Scrisoarea rectorilor” pesedisti. Dedic acest scurt text memoriei marelui psiholog Nicolae Mărgineanu, martir al inchisorilor comuniste, profesor la acea venerabila universitate clujeană pe care Ioan Aurel Pop, semnând infama scrisoare, a dezonorat-o. Chiar ieri am primit un mesaj de la fiul profesorului Mărgineanu, regizorul Nicolae Mărgineanu, fericit de publicarea in Statele Unite a traducerii cărtii de amintiri a părintelui sau. Imi multumeste pentru cuvintele scrise pe coperta a patra in care elogiez verticalitatea acelui minunat savant si intelectual de o admirabilă demnitate. Domnule academician Pop, apartineti in mod cert altui regn decât marele savant Nicolae Mărgineanu
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro