Juristi: Derapaje majore in motivarea Curtii Constitutionale/ CCR incadreaza fapte penale, inventeaza clauze de exonerare si interpreteaza legi depasindu-si atributiile si limitele sesizarii

Curtea Constitutionala si-a depasit atributiile, stabilind in motivarea deciziei care constata un conflict institutional intre Guvern si Ministerul Public cum trebuia DNA sa incadreze corect faptele, au declarat o serie de juristi si experti in drept consultati de HotNews.ro. Curtea Constitutionala scrie intr-unul din paragrafe ca „toate argumentele expuse mai sus, impuneau insa organului judiciar solutia de clasare”, referindu-se la ancheta in cazul ordonantei 13. Altfel spus, CCR indica procurorilor solutia intr-un dosar, fapt cel putin discutabil. Si judecatoarea Livia Stanciu arata in opinia separata: CCR nu se poate substitui nici judecatorului de camera preliminara, nici instantei de judecata.

Derapajul este cu atat mai hilar cu cat Curtea Constitutionala explica in motivarea deciziei de ce considera ca DNA si-a depasit atributiile anchetand celebra OUG 13, intrand astfel in conflict de natura constitutionala cu Guvernul. Potrivit unor experti in drept constitutional, motivarea deciziei pare data tocmai pentru a inchide ancheta in acest dosar, astfel incat investigatiile sa nu mai poata continua.

Un alt jurist explica pentru HotNews.ro: „CCR-ul a facut incadrarea faptelor la paragraful 117. De acum incolo in orice dosar penal, orice inculpat poate invoca ceva la CCR deoarece se pare ca institutia este dispusa sa faca si analiza pe fond penal substantial”.

Redam mai jos paragraful 117 in care CCR indica DNA-ului cum trebuia sa procedeze in dosar, argumentand ca „se impunea solutia de clasare”.

• „Avand in vedere toate aspectele prezentate mai sus, Curtea constata ca starea de fapt descrisa in actul de sesizare a organului judiciar si incadrata juridic in dispozitiile art.269 din Codul penal, art.13 din Legea nr.78/2000 si in cele ale art.8 alin.(1) lit.b) din Legea  nr.115/1999  constituie cadrul procesual retinut si asumat de Ministerul Public – Directia  Nationala  Anticoruptie,  care  prin  Ordonanta din  1  februarie  2017  a  dispus inceperea urmarii penale in rem, cu privire la faptele reclamate. Toate argumentele expuse mai sus, impuneau insa organului judiciar solutia de clasare, in baza art.294 alin.(3) din Codul de procedura penala, fara a efectua acte de urmarire penala, ca urmare a incidentei art.16 alin.(1) din acelasi cod, intrucat toate faptele reclamate priveau in realitate aspecte legate de procedura de adoptare a unui act normativ, respectiv aspecte de oportunitate si  legalitate  care  nu  cad  sub  incidenta controlului  organelor  de  cercetare  penala, indiferent de incadrarea juridica stabilita de catre procuror. Intrucat, doar prin ea insasi, adoptarea actelor normative nu poate constitui elementul material al unor infractiuni, Curtea  constata  ca faptele  reclamate prin  denuntul  care  a  stat  la  baza  intocmirii Dosarului  nr.46/P/2017, inregistrat  pe  rolul  Sectiei  de  combatere  a  infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, nu pot intra sub incidenta legii penale, indiferent de incadrarea juridica data.”

Alti juristi consultati de HotNews.ro remarca faptul ca CCR si-a depasit iarasi atributiile in paragraful 113, unde Curtea legifereaza pur si simplu in materie penala, inventand o clauza de exonerare. CCR explica in acest paragraf ca Guvernul nu poate fi acuzat de conflict de interese in procesul de elaborare al legilor si explica mai departe: „Situatia este identica si in ceea ce priveste infractiunea de favorizare a faptuitorului, chiar daca legiuitorul nu a prevazut expres clauza exoneratoare de raspundere penala in cuprinsul art.269 din Codul penal.”

Potrivit expertilor in drept consultati de HotNews.ro, Curtea Constitutionala a interpretat, dincolo de limitele sesizarii ei, infractiunea din articolul 13 din legea 78/ 2000, ceea ce iarasi nu este treaba CCR. Aceasta interpretare a unui articol din Codul Penal ar trebui sa o faca instantele, nu CCR. In paragraful 115 din motivare, Curtea retine urmatoarele:

• „In ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art.13  din  Legea  nr.78/2000, Curtea  retine  ca  aceasta  sanctioneaza  fapta  persoanei  care  indeplineste  o  functie  de conducere intr-un partid de a-si folosi influenta sau autoritatea sa in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. Pentru considerentele aratat e mai sus, tocmai datorita  caracterului  de  generalitate  al  unei  legi  sau  ordonante, <>  din  textul  incriminator are in vedere alte ipoteze si nicidecum <> obtinut de o persoana ca urmare a adoptarii unui act normativ, astfel ca acesta nu poate fi in niciun caz element constitutiv al laturii obiective a unei infractiuni si astfel nu poate determina raspunderea penala”.

De altfel, in textul opiniei separate, judecatoarea Liviu Stanciu sanctioneaza faptul ca CCR isi depaseste atributiile:

• „Curtea Constitutionala nu se poate substitui nici judecatorului de camera preliminara (in a carui competenta intra verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala) si nici instantei de judecata (competenta sa hotarasca asupra invinuirii adusa inculpatului si sa constate, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat). Solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala nu poate avea semnificatia  incalcarii  chiar  de  catre  instanta  de  contencios  constitutional  a competentei  altei  autoritati  publice,  de  aceea  examenul  sau  este  circumscris normelor si principiilor constitutionale, si nu trebuie sa  transgreseze cadrul constitutional, pentru a analiza fapte si actiuni concrete in raport  de  norme  cu caracter infraconstitutional, respectiv de a analiza incadrarea juridica a faptelor pentru care s-a formulat denunt in prezenta cauza.”

In fine, unul dintre cele mai controversate pasaje din decizia Curtii este paragraful 125, unde se arata ca „Ministerul Public nu are competenta de a desfasura activitati de cercetare penala cu privire la legalitatea si oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor”. De aici nu se intelege foarte clar daca procurorii mai pot deschide anchete in cazul in care constata ca se comit infractiuni inprocesul de elaborare si adoptare al unui act normativ, dimpotriva, formularea pare sa inchida aceasta posibilitate. Aceasta imunitate largita acordata in procesul de legiferare rezulta si din alte formulari, de pilda cele din paragraful 112: „În virtutea imunității care însoțește actul decizional de legiferare, care, așa cum Curtea a reținut în prealabil, este aplicabilă mutatis mutandis și membrilor Guvernului, niciun parlamentar sau ministru nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile politice sau acțiunile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act normativ cu putere de lege.” Din formularea vaga se intelege ca vorbim despre orice tip de actiuni, chiar daca ele reprezinta infractiuni. Opinia comuna a juristilor consultati de HotNews.ro este ca formularea CCR ofera „imunitate de legiferare” Guvernului, o imunitate mult mai larga, de facto, decat cea consacrata pana acum prin legi.